ZF 24

Băsescu, acuze fără precedent la adresa „cartelului“ traderilor de cereale: Sunt 4-5 mari firme străine care domină piaţa

Băsescu, acuze fără precedent la adresa „cartelului“ traderilor de cereale: Sunt 4-5 mari firme străine care domină piaţa

Autor: Gabriel Razi, Marius Fratila

21.08.2013, 22:07 7202

„Sunt 4-5 mari firme străine care domină piaţa achiziţiilor de cereale. Acest lucru ar trebui cercetat de Consiliul Concu­ren­ţei pentru că diferenţele între preţurile de achiziţie sunt foarte mici, de un euro la tona de grâu. Oare această carte­lizare nu ar trebui observată şi de gu­vern şi de Consiliul Concurenţei?“, a spus Băsescu, citat de Mediafax.

Primii cinci traderi multinaţionali pre­zenţi în Români au făcut anul trecut îm­pre­u­nă afaceri de 1,5 mld. euro, sumă echi­va­lentă cu 30% din totalul producţiei de cereale.

Astfel, liderul pieţei este Cargill (462 mil. euro), urmat de Alfred Toepfer (424 mil. euro), Glencore (250 mil. euro - rulaje estimate), Ameropa Grains (198 mil. euro) şi Bunge (131 mil. euro).

Tensiunile din piaţa cerealelor în de­bu­tul noului sezon în­ceput în urmă cu două luni au fost adu­se în lu­mină de Ziarul Fi­nan­ciar, care a semnalat încă din „preambulul“ cam­pa­niei tendinţa de scă­dere accelerată a preţurilor pe fondul recol­telor mari atât în regiune cât şi în economia mondială dar şi că traderii au o campanie agresivă de vânzări la export.

Reacţiile negative ale fermierilor la adresa traderilor vin şi pe fondul diferen­ţelor de structură dintre cele două pieţe.

În timp ce producţia agricolă industrială este împărţită între câteva zeci de mii de firme, comerţul şi exportul de cereale se află în curtea unui club restrâns de companii.

Mai mult, Bunge, Alfred C. Toepfer şi Ameropa Grains au reuşit pe parcursul lunii iulie şi în primele zile din august să semneze contracte de export în Egipt pentru 540.000 de tone de grâu, adică 7% din recoltă.

Preţurile de export obţinute de cele trei companii nu au coborât sub 188 euro/tonă pentru marfa livrată în porturile ţării nord-africane.

În acelaşi interval, preţurile de la poarta fermelor din România au fost de aproxi­ma­tiv 150 de euro/tonă.

Totuşi, marja traderilor este mult sub diferenţa dintre preţul de achiziţie şi cel de vânzare în condiţiile în care 10 euro/tonă reprezintă navlul, iar alţi 10-12 euro/tonă acoperă transportul până în port şi condiţio­na­rea mărfii.

Preţul grâului la poarta fermei este în pre­zent cu 25% sub cel din aceeaşi pe­rioa­dă a anului trecut, însă micşorarea cotaţiilor în perioada imediată după recoltă este considerat un eveniment tipic în anii cu re­colte bogate în condiţiile în care piaţa este inun­dată de marfă, iar fermierii fără depo­zite şi cu credite sca­dente sunt în cău­tare de lichidităţi.

„Anul trecut am avut un an agricol destul de prost, iar anul acesta, cu o pro­duc­ţie foarte ma­re la grâu, se­ca­ră, orz, agri­cul­to­rii vor încasa, ur­mare a lipsei cer­ti­ficatelor de de­pozit, cel mult cât au încasat anul trecut, într-un an foarte prost. Deci mi se pare strigător la cer. Ar fi fost cu totul altă capa­citate de negociere a producătorilor agri­coli români dacă guvernul nu ar fi des­fiinţat certificatele de depozit“, a spus Băsescu.

În replică, premierul Victor Ponta a re­acţio­nat în cursul zilei declarând că pre­şe­dintele „pune pile“ permanent pentru spon­sorii săi baroni din agricultură.

„Noi ne gândim la toţi agricultorii din România, nu la ăia 3-4 care îi sponsorizează campania preşedintelui“, potrivit Mediafax.

Lipsa certificatelor de depozit a dus în jos preţurile?

Preşedintele Băsescu a mai afirmat că imposibilitatea fermierilor de a garanta cu marfa prin intermediul aşa-numitelor certifi­cate de depozit este unul dintre motivele pentru care fermierii nu au avut putere de negociere în faţa comercianţilor agricoli.

„Neasigurând la fondul de garantare re­sur­sele necesare pentru certificatele de de­pozit, guvernul i-a lăsat pe producătorii agri­coli români dezarmaţi în faţa achizitorilor.“

Sistemul certificatelor de depozit reprezintă o metodă introdusă în 2009 prin intermediul căreia agricultorii aveau posi­bilitatea de a obţine de la bancă 80% din contravaloarea în bani a producţiei de ce­reale depozitate într-un  spaţiu autorizat şi licenţiat de Ministerul Agriculturii.

Pe baza cantităţilor de cereale depuse, fermierul primea certificatul de depozit cu o evaluare în bani ce era garantată de Fondul de Garantare a Creditului Agricol, iar pe baza acestui document putea primi o finan­ţare bancară.

Acest mecanism avea rolul de a oferi o so­luţie pentru problemele de lichiditate pe care fermierii le acuză an de an în perioada de după recoltare şi de a conecta co­mer­ţul cu cereale la sistemul bancar atât ca pârghie de fiscalizare, cât şi pentru a deschide uşi­le băncilor în faţa jucătorilor din agricultură.

Utilizarea certificatelor de depozit a fost suspendată însă în luna aprilie a acestui an de către Ministerul Agriculturii.

Una dintre motivaţiile din spatele deciziei au fost fraudele apărute în piaţă, a declarat pentru ZF Daniel Botăno­iu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.

„Certificatele de depozit au fost sus­pen­date, nu eliminate, pentru a modifica legea. Au fost depozite care au ţinut marfa în siloz, după care aceasta a dispărut. Banca s-a îndreptat către Fondul de Garantare a Creditului Rural pentru a obţine des­păgu­bi­rile, iar Fondul a venit la rândul său către noi, către Ministerul Agriculturii.“

În ultimii patru ani, în perioada în care sistemul certificatelor de depozit a func­ţio­nat, au fost emise certificate pentru 1,6 mi­lioa­ne de tone de cereale, ceea ce înseamnă 2% din pro­duc­ţia afere­ntă aceleaşi perioade.

„Legea în forma trecută era o aberaţie. Nu spun că nu este nevoie de certificate de depozit, ci de o altă formă a legii, pentru că utilizarea certificatelor este foarte bună.“

În consecinţă, Ministerul Agriculturii ar urma să reformuleze legea până la sfârşitul lunii septembrie astfel încât să poată obţine cer­tificate de depozit şi practic să poată ga­ranta cu marfa şi fermierii care deţin spaţii de depozitare, iar depozitele ce pot folosi acest sistem urmează să fie supuse unor noi pro­grame de auditare, licenţiere dar şi inspecţiilor.

Totul pleacă din lipsa de responsabilizare a agrocompaniilor, spune un mare fermier

Evaziunea fiscală, lipsa de disciplină comercială şi dezechilibrele apărute în piaţa producţiei şi comer­ţului cu cereale apar din cauza lipsei de reglementare, a spus Mihai Anghel, antreprenorul care a fondat Cerealcom Dolj, o afacere cu rulaje de peste 100 milioane de euro anual din producţia şi co­merţul de ma­te­rii prime agricole.

„Depozitarii sunt băncile fer­mie­rilor, iar ca şi în ca­zul băncilor tra­di­ţionale care de­pun sume de bani garanţie la Banca Na­ţio­na­lă pentru a obţine li­cen­ţa de funcţio­na­re, aşa ar trebui să facă şi aceştia. Dacă un de­po­zi­tar este prins că a fraudat, ră­mâ­ne şi fă­ră li­cen­ţă, şi fără ba­nii depuşi ca garanţie.“

El a mai adă­ugat că fraudele apărute în trecut în utilizarea siste­mului de certificate de depozit au apărut pentru că depozitarii nu au fost obligaţi prin legislaţie să treacă prin „filtre“ şi să acţioneze la nivel local, regional, naţional sau internaţional.

„Comerţ cu cereale poate face acum ori­ci­ne, introducerea unei obligativităţi de a face co­merţ doar prin intermediul depozi­te­lor licen­ţiate ar face ordine în piaţă, ai şti în orice mo­ment câtă marfă este în silozuri, cât s-a vân­dut, unde şi cine a produs-o. Am avea în­tre­gul drum al grâului din lan până în farfurie.“

Un sistem similar de monitorizare şi control este utilizat în Statele Unite, unde United States De­partment of agriculture, institu­ţie similară unui minister al agri­culturii, dă publicităţii periodic un raport cu totalul producţiei estimate, al stocurilor, importurilor şi importurilor.

Un astfel de instrument de control nu a fost nici­odată pus în aplicare în România în ulti­mii 20 de ani şi în prezent nu există o moni­torizare în timp real a balanţei cerealelor.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.08.2013.

AFACERI DE LA ZERO