Ar fi putut să ia faţa oricărui alt mall din Bucureşti, cu o poziţie râvnită de oricine, cu o conexiune de invidiat la transportul în comun şi cu o suprafaţă generoasă. La doi paşi, un alt exemplu de business îi ţine companie, tot sub potenţialul pe care l-ar fi putut exploata. Unirea Shopping Center şi Cocor, două nume-emblemă pentru centrul Capitalei, se văd astăzi lipsite de popularitate, în vreme ce bucureştenii preferă să meargă în zone mult depărtate de centru pentru shopping. De ce?
La Piaţa Unirii, vizavi de magazinul H&M devenit loc de întâlnire, miroase a gogoşi şi răsună nervi din claxoane. E miercuri, 8 dimineaţa, e septembrie şi nu de mult a început şcoala, aşa că aglomeraţia şi-a intrat în drepturi, cel puţin până când sălilor de clasă nu le va lua locul, din nou, sufrageria de acasă.
Prin faţa magazinelor de la parterul Unirii Shopping Center se perindă oameni de tot felul: corporatişti pregătiţi de o nouă zi de muncă, adolescenţi cu mic-dejunul de la McDonald’s în mâini, angajaţi responsabili de curăţenie cu tomberoanele la purtător, oameni ai străzii care vorbesc nedesluşit de sub straturi peste straturi de haine menite să-i ferească de cele mai puţin de zece grade. Lumea e pestriţă, la fel şi peisajul de la parterul magazinului Unirea, unde spaţiile goale alternează cu vitrinele luminoase.
Câţiva paşi mai departe, în plimbare către Universitate, magazinul Cocor – celebru pentru reclamele care încă rulează pe ecranele montate pe faţadă – oferă aceeaşi privelişte. Un spot anunţă cu surle şi trâmbiţe că Uncle John s-a ancorat la parter şi nu peste multă vreme o reclamă Dior vine să-i ia locul. De la burgeri la parfumuri scumpe e o distanţă de doar câteva secunde. Cumpărători însă? Număraţi pe degete.
În miezul Capitalei, fix acolo unde, în alte oraşe mari europene, clocoteşte efervescenţa unei ţări întregi, Bucureştiul îşi numără clădirile abandonate, goale, pe punctul de a se destrăma, bucată cu bucată. Cum am ajuns aici? Ce se mai poate face?
