În pragul celui mai tensionat şi impredictibil scrutin prezidenţial din istoria recentă, România devine, pentru prima dată în ultimele decenii, subiect de primă pagină în Financial Times şi Bloomberg. Alegerile prezidenţiale din 4 mai — cu turul doi programat pe 18 mai — sunt prezentate de cele două publicaţii ca un moment de cotitură nu doar pentru viitorul ţării, ci şi pentru echilibrul democratic în Europa de Est.
Este un vot care va judeca, simbolic, cei 30 de ani de tranziţie postcomunistă — de la euforia democratică din 1990, până la neîncrederea adâncă din 2025.
Un val de populism cu ecouri internaţionale
În centrul acestei confruntări politice se află George Simion, liderul AUR, un politician ultranaţionalist care promite să „facă România măreaţă din nou”. Simion este în prezent favorit pentru primul tur, susţinut indirect de controversatul Călin Georgescu — personajul-cheie al alegerilor anulate în noiembrie, acuzat de legături cu reţele de influenţă rusească şi exclus ulterior din cursă. Cu toate acestea, Simion nu pare capabil să atingă pragul de 50% necesar pentru o victorie directă, ceea ce deschide calea unei finale între el şi unul dintre candidaţii centrişti pro-europeni: Crin Antonescu sau Nicuşor Dan.
Sondajele indică un scor strâns: Simion — 29%, Antonescu — 26%, Dan — 23%. Proiecţiile pentru turul doi arată că Antonescu ar putea învinge cu o diferenţă de patru puncte. Dan, însă, ar avea mai puţine şanse într-un duel direct cu Simion.
Alegerile vin la doar şase luni după anularea controversată a scrutinului din noiembrie, care a fost câştigat surprinzător de Georgescu şi apoi invalidat pe fondul acuzaţiilor de interferenţă rusă. Decizia a atras critici din partea Moscovei — care a ridiculizat autorităţile române — dar şi din partea administraţiei Trump, care a denunţat anularea ca pe o „suprimare a democraţiei”.
Săpânţa: de la speranţă democratică la deziluzie colectivă
Într-o analiză publicată recent de Bloomberg, un jurnalist străin se întoarce după mai bine de 30 de ani în Săpânţa — un sat din Maramureş devenit simbol al speranţei post-decembriste. În 1990, imediat după Revoluţie, localnicii formaseră baricade, se autoproclamaseră „republică democratică” şi refuzaseră să se supună noii puteri centrale, în semn de protest faţă de arestarea primarului lor, Toader Stetca.
Astăzi, aceiaşi oameni privesc alegerile cu suspiciune şi resemnare. „E la fel ca atunci! Zic că sunt democraţi, dar nu ne lasă să votăm pe cine vrem”, spune Maria Pop, nepoata fostului primar. Mulţi dintre ei văd în anularea alegerilor o dovadă că sistemul politic este un aranjament controlat din umbră.
Este o schimbare de ton profundă faţă de anii '90, când naşterea unui viţel era întâmpinată cu exclamaţia: „E democrat!”. Acum, speranţa a fost înlocuită de cinism, iar populismul anti-sistem găseşte teren fertil în mediul rural şi conservator al unei Românii tot mai neîncrezătoare în democraţie.
Un test pentru Occident
Atât Financial Times, cât şi Bloomberg observă că aceste alegeri nu sunt un episod izolat. Ele reflectă o tendinţă regională: ascensiunea liderilor autoritari, slăbirea încrederii în instituţii şi polarizarea electoratului. Dacă Simion câştigă, el s-ar alătura cercului de lideri populişti din Europa Centrală şi de Est — precum Viktor Orbán (Ungaria), Robert Fico (Slovacia) sau Alice Weidel (Germania) — care flirtează cu Kremlinul şi pun sub semnul întrebării valorile europene.
În încercarea de a se repoziţiona internaţional, Simion a adoptat o retorică mai nuanţată faţă de NATO, UE şi Ucraina, încercând să se asocieze cu lideri conservatori pro-Occident precum Giorgia Meloni. Însă rivalii săi avertizează că o eventuală preşedinţie Simion ar izola România într-un moment geopolitic critic.
„Orientarea României în politica externă este cel mai important lucru aflat în joc în aceste alegeri”, a declarat Nicuşor Dan. „Doar eu sau Antonescu putem garanta continuarea parcursului pro-european şi pro-NATO.”
România, între trecut şi viitor
În esenţă, aceste alegeri nu sunt doar despre candidaţi sau sondaje. Sunt despre o Românie care încă se luptă să-şi definească identitatea democratică, la trei decenii de la o revoluţie confiscată de foşti comunişti şi transformată într-o tranziţie cu faţadă europeană, susţinută pe fundamentul unor mecanisme opace.
Pe 4 mai, românii nu vor alege doar un preşedinte — ci dacă mai cred sau nu în regulile jocului democratic.
