Cu dobânda la depozitele bancare la minime istorice, românii îşi pun tot mai des întrebarea în ce să îşi plaseze economiile pentru un plus de câştig. Consultanţii spun că un portofoliu care îmbină obligaţiunile cu acţiunile poate aduce profit pe termen lung. Acţiunile au potenţialul de a duce profit peste depozitele bancare pe termen lung, iar obligaţiunile au avantajul de a conserva economiile atunci când bursa scade.
Pentru cei care sunt dispuşi să îşi asume un grad de risc pentru o parte din economii şi sunt nemulţumiţi de dobânda la bancă, întrebarea „În ce să îmi investesc banii?“ are mai multe răspunsuri. În obligaţiuni, în acţiuni şi în fonduri mutuale.
Obligaţiunile, fie că sunt emise de stat şi atunci se numesc titluri de stat, fie că sunt emise de o companie, şi atunci se numesc obligaţiuni corporative, sunt alternativa cea mai puţin riscantă la depozite. Practic, cei care sunt dispuşi să îşi asume riscuri mici cu economiile lor, adică nu vor să piardă din bani, pot cumpăra titluri de stat şi obligaţiuni corporative. În cazul titlurilor de stat, riscul asumat este zero, iar dobânda plătită este de circa 4% pe an pentru instrumentele emise de stat în 2014 cu maturitate de trei ani. Titlurile de stat sunt însă greu accesibile pentru investitorii de rând, deoarece valoarea nominală a unui titlu este de 5.000 de lei, iar pentru cele emise de stat înainte de 2013 valoarea nominală este de 10.000 de lei. Majoritatea băncilor comerciale mari pun la dispoziţie acest serviciu de achiziţii de titluri de stat.
În cazul obligaţiunilor corporative, riscul este uşor mai ridicat, pentru că aceste instrumente sunt emise de o companie şi nu de stat. Pe bursă sunt listate câteva obligaţiuni corporative cu dobânzi atractive. De exemplu, Transelectrica, companie de stat, a emis anul trecut obligaţiuni cu o dobândă de 6% pe an, peste cea de la depozitele bancare. Mai sunt obligaţiunile GDF Suez emise în 2012 cu dobândă de 7,4% pe an. Adică la o obligaţiune cu valoarea de 10.000 de lei, un investitor va încasa 740 de lei. Cele două obligaţiuni corporative sunt listate la bursa din Bucureşti, însă tranzacţiile sunt ca şi inexistente deoarece cei care deţin astfel de obligaţiuni (mai ales fonduri de obligaţiuni şi fonduri de pensii) le ţin în portofolii pe termen lung şi nu vor să se despărtă de ele.
O alternativă sunt fondurile de obligaţiuni care aduc piaţa de obligaţiuni şi titluri de stat la îndemâna investitorilor de rând. Mai exact, costul unei unităţi de fond variază între câţiva lei şi câteva zeci de lei în funcţie de produs. Riscurile sunt reduse, iar randamentele aduse de fondurile de obligaţiuni sunt apropiate de depozitele bancare. Mulţi dintre românii cu depozite la bancă au ales în ultimii ani să îşi plaseze o parte din economii în aceste fonduri de obligaţiuni.
