În primul rând, pentru că acţionează atât pe partea de cerere cât şi pe partea de ofertă de forţă de muncă, ceea ce asigură o distribuţie sigură şi echilibrată a surplusului de resurse financiare într-o economie în care deficitul de cerere este încă mare.
În al doilea rând, pentru că impactul asupra creşterii economice este mai mare în condiţiile în care impactul bugetar este aproximativ egal. Astfel, în cazul în care contribuţiile scad cu 5 pp, impactul asupra deficitului bugetar este de aproximativ 0,28% în 2014 şi 0,45% în 2015, iar în scenariul reducerii contribuţiilor şi la angajat şi la angajator cu câte 2,5 pp impactul este de 0,29% în anul 2014 şi de 0,52% în 2015 . Calculul impactului asupra deficitului bugetar nu s-a realizat printr-o abordare strict contabilă, ci s-a ţinut cont şi de efectul economic al măsurii respective.
Dacă, din punct de vedere bugetar, impactul este aproximativ acelaşi în ambele scenarii, din punct de vedere al creşterii economice situaţia este diferită. Evaluarea impactului asupra creşterii economice s-a realizat prin luarea în considerare a efectului de antrenare a forţei de muncă şi a investiţiilor. De asemenea, s-a ţinut cont de faptul că, pe termen scurt, firmele utilizează surplusul de disponibilităţi băneşti pentru satisfacerea nevoii de lichiditate şi de achitare a datoriilor, iar pe termen mediu şi lung pentru nevoia de forţă de muncă şi cea de investire. Astfel, înclinaţia către investire în primele şase luni este slabă şi presupune un coeficient de elasticitate redus al formării brute de capital în raport cu excedentul brut de exploatare. De asemenea, costul cu forţă de muncă nouă din surplusul rezultat din scăderea CAS-ului care rămâne la dispoziţia angajatorului este redus în primele şase luni, după care creşte progresiv în anii următori. În plus, cea mai mare parte a surplusului de disponibilităţi băneşti la nivelul unei persoane fizice este utilizat pentru satisfacerea nevoilor individuale şi plata datoriilor. În acest sens, s-a luat în considerare o valoare ridicată pentru coeficientul de elasticitate a consumului privat în raport cu salariile nete. Pentru fiecare scenariu s-au simulat trei variante din care să rezulte valoarea minimă, maximă şi medie a impactului asupra creşterii economice.
În varianta scăderii CAS cu 5 puncte procentuale (pp), impactul asupra creşterii economice variază în 2014 între 0% şi un maxim de 0,2%, cu o probabilitate mare de a avea o influenţa nesemnificativă. Astfel, în anul 2014 aplicarea acestei măsuri conduce la un impact nesemnificativ asupra creşterii economice pentru că firmele, în prima fază a aplicării măsurii, au o înclinaţie redusă spre investire şi îşi asumă un cost redus pentru crearea de noi locuri de muncă. Mai mult, măsura are impact imediat pe sectorul guvernamental în care îşi desfăşoară activitatea aproximativ o pătrime din salariaţii din economie. În varianta în care PIB se fundamentează prin metoda veniturilor, rezultă că sectorul guvernamental are un impact negativ prin reducerea remuneraţiilor şi anihilează aproape în totalitate efectul pozitiv al excedentului brut de exploatare. În 2015, impactul pe creşterea economică se situează între 0,09% şi un maxim de 0,64% cu o valoare medie de 0,3%.
În cazul în care se acţionează atât pe cererea cât şi pe oferta de muncă prin reducerea CAS cu 2,5 pp atât la angajat cât şi la angajator, atunci în 2014 surplusul de creştere economică se situează între 0,12% şi 0,35%, cu o valoare medie de 0,19%. În anul 2015 această măsură are un efect dublu asupra creşterii economice situat între 0,23% şi un maxim de 0,86%, cu o valoare medie de aproximativ 0,46%.
Astfel, se observă că impactul asupra creşterii economice este mai mare în cazul în care se reduce CAS atât la angajat cât şi la angajator faţă de cazul în care reducerea acţionează doar pe partea de cerere de forţă de muncă (în cazul angajatorului).
Un alt motiv pentru care este bine să se ia măsura reducerii cu 2,5 pp constă în faptul că trebuie reechilibrată structură creşterii economice. În 2013, creşterea economică a fost dezechilibrată, fiind generată de agricultură şi industrie pe partea de ofertă şi aproape în totalitate de exportul net pe partea de cerere. Consumul a avut o contribuţie nesemnificativă, iar formarea brută de capital a contribuit negativ la creşterea economică de 3,5%. Prin această măsură se acţionează atât pe partea de consum privat, cât şi pe partea de investiţii ceea ce duce la reechilibrarea structurii creşterii economice prin contribuţii semnificative ale consumului privat şi ale formării brute de capital.
Nu în ultimul rând, varianta cu 2,5 pp compensează o parte din impactul negativ al impozitelor introduse în ultimul timp (în special, acciza pe carburanţi) atât asupra persoanelor juridice, cât şi asupra persoanelor fizice. Această variantă este o modalitate mai echitabilă de repartizare a sarcinii fiscale asupra întreprinderilor şi salariaţilor în condiţiile economice actuale.
O astfel de măsură este necesară într-o economie care îşi revine din criză, într-o economie care îşi caută echilibrul şi încearcă să se reaşeze pe baze sustenabile. Consolidarea fiscală de calitate nu se realizează prin majorare de impozite, ci trebuie să aibă în vedere măsuri de stimulare şi ajutorare a mediului de afaceri şi a economiei. Dar, ţinând cont de slaba performanţă a sistemului de colectare a veniturilor şi de necesitatea respectării ţintei de deficit bugetar, cel mai probabil măsura reducerii CAS-ului nu va fi introdusă în 2014, ci mai degrabă anul viitor.
Dan Armeanu este profesor universitar la ASE
