Până la dovedirea că zăcămintele de gaze de şist care s-ar afla în subsolurile României sunt certe (1.444 de miliarde de metri cubi, adică consumul de gaze al României pe 100 de ani, estimare a agenţiei americane Energy Information Administration), beneficiile locale nu sunt semnificative.
Timp de 3-5 ani, Chevron sau oricare altă companie care s-ar avânta în acest teritoriu trebuie să exploreze ca să vadă ce zăcăminte concrete se ascund şi câte dintre ele sunt comerciale.
În cazul în care rezervele estimate s-ar dovedi comerciale, lucrurile s-ar putea schimba radical.
Dacă luăm în considerare 1.444 de miliarde de metri cubi de gaze estimate de americani, la un preţ de 382 de dolari pe mia de metri cubi, atât cât ar trebui să fie în 2018 preţul din producţia internă după aplicarea calendarului de liberalizare, în joc ar fi 550 de miliarde de dolari, ceea ce ar schimba în totalitate datele problemei şi miza pentru gaze:
România ar deveni independentă de gazele de import, care în acest moment acoperă circa 20-25% din consumul intern de gaze. În funcţie de consum şi de preţul gazelor de import, România a plătit în perioada 2004-2012 facturi către ruşi cuprinse anual între 0,4 şi 2 miliarde de dolari.
Revigorarea unui business de exploatare care ar implica echipamente, specialişti, logistică şi transporturi.
Dacă gazele vor fi oferite intern la un preţ mai redus, industria petrochimică internă va avea de lucru, putând chiar să se ajungă la înfiinţarea de noi capacităţi de producţie chimice.
Veniturile pe care le-ar obţine statul din redevenţe ar creşte substanţial. Luând în considerare un procent mediu de 7%, cât este în acest moment, ar rezulta încasări din redevenţe pe gaze de 38,5 de miliarde de dolari, sumă eşalonată pe perioada exploatărilor. Anul trecut, România a încasat din redevenţele pe petrol şi gaze 1,2 mld. lei (270 de milioane de euro/358 de milioane de dolari)
Impozite şi taxe la buget rezultate din activitatea efectivă a tuturor companiilor care vor avea de lucru în jurul gazelor de şist.
Având în vedere că vor fi necesari oameni specializaţi în industria petrolieră, de gaze şi în petrochimie învăţământul în acest sector ar avea de câştigat.
Până la confirmarea unor zăcăminte certe, beneficiile României sunt doar ipotetice.
Până în acest moment doar SUA exploatează comercial gaze de şist, iar impactul economic a fost semnificativ, ducând la revitalizarea industriei chimice şi petrochimice americane prin acces la gaz ieftin
Până în acest moment doar SUA au trecut la exploatarea la scară mare a gazelor de şist, lucru care a schimbat mult peisajul în domeniul energetic şi petrochimic american. Preţul la gaze a scăzut spectaculos în SUA, iar industria petrochimică americană începe să se adune. La polul opus, exploatarea gazelor de şist din America lasă urme în comunităţile locale din cauza impactului asupra mediului.
În Statele Unite, preţul gazelor naturale a scăzut de la un maxim de 448,4 dolari pe mia de metri cubi în iunie 2008 la un minim de 68,9 dolari pe mia de metri cubi în aprilie 2012, pentru ca în luna august 2013 să se situeze la nivelul de 121,2 dolari pe mia de metri cubi, potrivit datelor Administraţiei de Informaţii în domeniul Energiei (EIA).
În România, gazele produse intern şi livrate industriei ar urma să-şi dubleze preţul până la finalul anului viitor, în contextul în care piaţa locală a fost obligată la liberalizarea preţurilor.
Totodată, ca urmare a exploatării gazelor de şist, industria americană îşi va reduce costurile cu până la 11,6 miliarde de dolari în fiecare an până în 2025, potrivit estimărilor companiei de consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC). Scăderea de costuri va fi şi mai substanţială pentru companiile din industria chimiei, care folosesc gazul atât ca sursă de energie, cât şi ca materie primă. Acestea au realizat investiţii de 15 miliarde de dolari în producţia de etilenă, o resursă esenţială pentru industrie, mărind capacitatea de producţie cu 33%.
Oferta mai mare de produse chimice disponibile pe piaţă va duce şi la o scădere a preţului acestora, reducând astfel costurile altor producători, mai notează analiştii PwC.
„Este posibil ca costurile mai mici la energie să ducă la mutarea înapoi în SUA a unor facilităţi de producţie. Decizia Dow Chemical de a construi o fabrică de etilenă în Texas se datorează parţial avantajului competitiv prezentat de disponibilitatea materiei prime ieftine pentru unele categorii de produse.“
Dincolo de revitalizarea unor întregi ramuri industriale ca urmare a gazelor de şist, SUA se pregătesc pentru statutul de exportator de gaze naturale, iar o parte dintre centralele pe cărbuni au fost reconverite pentru a arde gazul. Astfel, cărbunii care nu mai sunt folosiţi în SUA au fost exportaţi în Europa, lucru care a dus la scăderea preţului.
În comparaţie cu situaţia din SUA, explorarea şi exploatarea gazelor de şist în Europa prezintă câteva diferenţe majore.
Densitatea populaţiei din Europa nu ajută, ţinând cont de numărul mare de sonde care trebuie săpate şi care cer mult teren. În mod cert, perspectivele s-ar îmbunătăţi dacă preţul gazelor ar creşte, dar sunt puţini cei care cred că se vor scumpi atât de mult încât gazul de şist să devină profitabil.
Din punct de vedere economic, situaţia faţă de Statele Unite este din nou diferită.
Consumul de gaze din România este în continuă scădere, în primele şase luni ale anului cererea fiind cu 8% mai mică faţă de perioada similară a anului trecut. În România de exemplu, la finalul primului semestru gazele din producţia internă care erau vândute către industrie plecau de la Petrom şi Romgaz la un preţ de 163 de dolari, în timp ce importurile ruseşti costau 427 de dolari pe mia de metri cubi.
România este însă în plin proces de liberalizare a preţului la gazele naturale, aşa că până la finalul anului viitor mia de metri cubi de gaze interne ar trebui să coste 382 de dolari pentru industrie.
În contextul în care piaţa locală este oricum forţată să se alinieze la nişte preţuri internaţionale, nici nu va beneficia de un avantaj intern de preţ ca urmare a unei producţii proprii.
Dacă în România vor fi extrase gaze de şist, următoarea bătălie va fi pe preţul de vânzare pe piaţa internă. Doar peste 5 ani vom şti ce este cu adevărat în subsol
Dacă firmele care vor exploata gaze de şist vor găsi suficiente zăcăminte comerciale care vor putea fi aduse la suprafaţă şi livrate, următoare bătălie care se va da va fi asupra preţului de vânzare al acestora.
Dacă preşul va fi aliniat la preţul de atunci al Europei, beneficiul României va fi doar strict din redevenţe, taxele şi impozitele aferente doar exploatării.
Pentru a putea susţine alte industrii, cum ar fi petrochimia care să aibă o competitivitate a produselor obţinută dintr-un gaz mai ieftin, preţul de vânzare intern ar trebui să fie sub cel european.
Dimensiunea reală a zăcămintelor de gaze de şist s-ar putea afla în 5 ani de zile dacă se vor finaliza lucrările de explorare.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.10.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
