În acest weekend, la Palatul Parlamentului, vă puteţi întâlni cu o mare parte din vinurile cu care v-am făcut cunoştinţă sau cu cele pe care, cu voia Dvs., vi le-am reamintit.
Wine & Street Food Festival, 27-29 septembrie.
Pentru că este posibil să nu vă doriţi să petreceţi tot timpul alocat festivalului (www.wsff.ro ) în marele flux de vizitatori, vă recomand o zonă special amenajată pentru vinuri premium şi oaspeţi (super)premium: VIP WINE. Are şi terasă!
Foarte plăcut la acest festival de succes este şi faptul că achiziţiile de vin pe care le puteţi face la faţa locului sunt înregistrate electronic pentru livrare la domiciliu. O metoda suplă şi „la zi” prin care se optimizează vânzarea-cumpărarea şi se evită căratul incomod al buteliilor preţioase pe care le veţi alege pentru plăcerea Dvs.
1. Vinarija Despotika, Zmajeviti - Prokupac 2017, Serbia
2. Marisco Wines, The NED - Sauvignon Blanc 2018, Noua Zeelandă
3. Tarapaca, Gran Reserva – Carmenere 2017, Chile
1. Vinarija Despotika, Zmajeviti - Prokupac 2017, Serbia
Prokupac [procupaţ] este un soi sârbesc (inevitabil, răspândit şi în alte republici din fosta Yugoslavie). Mândria vecinilor noştri.
Un soi care are o zi naţională dedicată: Prokupac Day (câte soiuri/vinuri de la noi se pot mândri cu aşa ceva?). Cărţi, concursuri, simpozioane, filmuleţe documentare pe YouTube, toate cu subiect central soiul de la care sârbii aşteaptă notorizarea pe plan mondial.
Uitându-ne la verva prietenilor sârbi, am putea fi invidioşi. Nici măcar nu contează dacă rezultatul final al muncii lor va fi suprapus 100% peste ceea ce şi-au propus dar, cu siguranţă, parcursul, „procesul”, va fi fost cu mult mai frumos decât şi l-au imaginat.
Atât vreau să spun acum. Dacă treceţi prin Serbia, închinaţi un pahar de Prokupac în cinstea efortului lor şi în speranţa că şi noi vom reuşi o dată şi-o dată să urnim căruţa.
Recomandarea de astazi, Vinarija Despotika, cu acest vin roşu plăcut, care seamăna, cumva, cu vinurile de la Miniş din decada trecută.
2. Marisco Wines, The NED - Sauvignon Blanc 2018, Noua Zeelandă
Un „clasic”, s-ar putea spune! Hm... cum au evoluat lucrurile în mai puţin de două decenii...
Un vin care putea fi numit „specific” pentru Noua Zeelandă, devine etalon internaţional. Globalizarea, mişcările rapide de mărfuri şi schimburile culturale au facilitat ascensiunea unor vinuri din cele mai îndepartate colţuri ale lumii. Am putea spune, în acelaşi timp, că aceeaşi viteză de circulaţie (marfă / valori ideatice) a stat la baza creării unor produse. Prin cunoaşterea tiparelor europene şi americane, neozeelandezii au adaptat mai uşor gustul vinurilor la nevoia consumatorului occidental.
Hei! Exagerăm cu teoria!
Cine are poftă de grapefruit, soc, mineralitate şi nivel bun de alcool, degustă acest Marlborough... clasic. Cu asta am început, cu asta închei.
3. Tarapaca, Gran Reserva – Carmenere 2017, Chile
Dacă nu ar fi luat medalie de Aur la IWCB VINARIUM 2019 pentru că juraţii români şi străini au fost unanim impresionaţi, aş fi putut fi suspectat de subiectivism. Într-un fel... sunt subiectiv. Vedeţi pe eticheta o vilă? Am avut bucuria să stau acolo. Geamurile de pe partea dreapta, la parter, erau de la camera mea. În locul din care artistul a făcut desenul, noi stăteam într-o generoasă piscină. În stânga se putea juca golf, iar în dreapta se puteau lua cai (ceea ce şi făceam) pentru lungi plimbări pe domeniu. Limita maximă a exeprienţei hipice era un vârf de deal, Mirador, de unde se putea vedea splendoarea viilor cu Carmenere. Cum sa nu îţi placă acest vin?!
Pentru o călătorie virtuală, una care să anticipeze călătoria reală, vă rog, admiteţi acest Carmenere plin în cercul Dvs. de prieteni.
Cândva, vă voi povesti cum am zburat acolo, la Tarapaca, în Chile, cu un Cesna, fără ca eu să am vreo pregătire în ale pilotajului. Până atunci, vă puteţi depăna propriile amintiri la un pahar de vin cu vigoare (ascunsă sub o blândeţe tangibilă), culoare şi arome intrigante pentru noi, europenii! Salud!
Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.
