Poate că de 14 februarie – Ziua Îndrăgostiţilor - recomandările rubricii ar fi trebuit să fie în strânsă legătură cu semnificaţia zilei.
Adică, „ce vin bem/oferim de ...”. Admiteţi, vă rog, că la astfel de zile speciale, mai ales la cele care celebrează iubirea, şabloanele au conturul mai gros ca niciodată. Eu însumi am păcătuit pe vremuri cu „rosé-uri delicate”, „şampanie” sau „vin roşu care merge cu ciocolată”. Să fim serioşi! Partenera/partenerul este subiectul. Vinul, oricare ar fi el, trebuie să însemne ceva anume pentru ea/el.
Aşa că, grija noastră în alegere, nu poate fi înlocuită cu „sfaturi-şpriţ” (hai, că merge pentru toţi!).
Dacă vinul intră în mod curent în viaţa noastră, putem căuta unul care să amplifice bucuria unor clipe în doi: un gust dorit, un an de recoltă care să ne amintească de ceva, provenienţă-loc drag (cu amintiri sau aflat în proiecţiile diurn-onirice), chiar o întoarcere cu autoironie simpatică la o licoare considerată „vin” pe vremea „cand eram mici şi...”
După cum bine se vede, nu pot oferi „reteţe” dedicate Zilei Îndrăgostiţilor.
Pentru că am fost într-un juriu al unui concurs de vinuri ambalate altfel, pentru că vremea se arată indulgentă cu noi şi, ca mâine ne vom vedea iarăşi cu prietenii în aer liber (drumeţie, grătar, bike, Dvs. ştiţi mai bine), să vorbim despre vinuri despre care... nu se prea vorbeşte.
Vinurile la BIB (bag in box).
Acestea sunt, din păcate, asociate categoriei „low”.
Lucrurile nu stau chiar aşa. Bineînţeles că există producători care nu vor să-l contrazică pe client. Dacă acesta crede că în BIB trebuie să fie vin ieftin şi prost, producătorii „politicoşi” asta pun.
Pe de altă parte, de acest ambalaj (culmea, cu o amprentă de carbon şi un consum de apă – dintre cele mai mici) se folosesc şi producătorii oneşti, care livrează vinuri de calitate (uneori înaltă) încercând să se adapteze unor nevoi actuale de piaţă şi, în acelaşi timp, să creeze noi ocazii de consum. Vinurile la pahar în restaurante, vinurile pentru grupuri mari, petreceri sau călătorii în aer liber (de unde gunoiul trebuie adus la tomberon, consumând cât mai puţin spaţiu), vin(!) - din ce în ce mai des - din BIB.
Avand în vedere că pe piaţă coexistă în acelaşi tip de ambalaj şi vinuri „de chemat poliţia” şi vinuri care merită aplauze, mă simt dator să le evidenţiez pe cele din urmă, atrăgând atenţia că forma de ambalare nu poate crea o categorie de produs. La urma urmei şi la sticlă (de sticlă!) se poate vinde... oţet.
1. Crama Hamangia – Sauvignon Blanc 2019, DOC-CMD, 3 litri
Jidvei - Drăgălaşe păhărele, Sauvignon Blanc 2018, IG, demisec, 10 litri
2. Domeniile Avereşti - Rosé aromat de Huşi 2018, DOC, 3litri
3. Crama Gîrboiu - Varancha, Merlot 2018, IG, sec, 3 litri
1. Crama Hamangia – Sauvignon Blanc 2019, DOC-CMD, 3 litri
Jidvei - Drăgălaşe păhărele, Sauvignon Blanc 2018, IG, demisec, 10 litri
Ştiţi butada aceea cu „cei patru apostoli au fost trei: Luca şi Matei”. Ei bine, la noi e puţin invers. Cel mai mare punctaj în concursul AZOC Star / Smurfit Kappa este obţinut de... două vinuri!
Ambele, proaspete, „vinoase”, „băubile” şi, în mod surprinzător, cu un post gust foarte lung.
Despre Hamangia mai vorbim în curând, pentru că am să vă împărtăşesc o bucurie care ţine de Dobrogea.
La vinul de la Jidvei, să nu vă sperie restul de zaharuri! Este perfect echilibrat de aciditatea naturală a vinului, specifică vinurilor de Tânave bine elaborate.
Ambele sunt vinuri cu care pot fi serviţi invitaţii primei petreceri cu soare plin.
În mod normal, aceste vinuri (primele clasate) vor fi evaluate şi de către juraţii VINARIUM 2020, la sfârşitul lunii Mai.
2. Domeniile Avereşti - Rosé aromat de Huşi 2018, DOC, 3litri
La categoria rosé s-au „bătut” doi producători, ambii mizând pe Busuioacă de Bohotin: Domeniile Avereşti şi Cotnari (Anotimpurile). Ştiu că foarte mulţi iubitori ai vinului sec stau la distanţă faţă de acest soi (vechi şi valoros). Persistă imaginea vinurilor contrafăcute din alte vremuri, aromatizate artificial şi îndulcite... la fel.
Că aceşti consumatori mă cred sau nu mă cred, eu trebuie să spun: astfel de practici sunt istorie! Cine nu mă crede, pierde! De ce? Nu voi relua argumentele care să infirme teoria „adaosului chimic”, pentru ca aş consuma timpul celor care sunt informaţi. Legea e dură şi concurenţa de aici şi din UE nu doarme.
Spun doar că Busuioaca în varianta sec poate fi băută de orice fan al vinului „dry”. A câştigat cel de la Avereşti pentru că are o aciditate impresionantă, iar notele de trandafir sunt discrete, plăcute, fără a obosi „palatul”.
Busuioaca sec/demisec poate fi vinul petrecerilor tinereşti... şi, mai târziu, dacă ni se face dor de anii cei mai frumoşi ai vieţii.
3. Crama Gîrboiu - Varancha, Merlot 2018, IG, sec, 3 litri
România a fost, în general, norocoasă la jocul cu vinurile obţinute din soiuri internaţionale.
Nu stăm fantastic (cum s-o spun?!) la Pinot Noir şi la Chardonnay (deşi, există câteva vinuri excelente şi din aceste soiuri). În schimb, pe lângă Cabernet Sauvignon, Merlot-ul este la baza multor vinuri notabile din toate regiunile viticole ale ţării.
Ştiu că juriul a fost plăcut impresionat de Merlot-ul care a şi câştigat la categoria vinuri roşii. Vinul la BIB nu este conceput pentru păstrare pe termen lung. Nu se învecheşte în acest ambalaj. De aceea este logic ca el să poarte semnul tinereţii şi al aromelor primare. Dacă se poate să fie şi „rotund”, aşa cum s-a întâmplat cu Varancha al nostru, ia coroniţă şi, dacă-l întâlniţi, ia şi aprecierile Dvs.!
Din punctul de vedere al specialistului nu e o surpriză când găseşti la o cramă vinuri bune în gamele „de sus”, atâta vreme cât şi mai „jos” la BIB, calitatea bună e un termen nenegociabil în cotractul nescris cu consumatorii. QED.
