O femeie din România naşte, în medie, 1,3 copii, iar rata fertilităţii a cunoscut o scădere aproape dramatică după căderea regimului comunist. În acelaşi timp, lipsa unui loc de muncă stabil, nesiguranţa în viitor şi migraţia au determinat cuplurile tinere să amâne naşterea primului copil şi chiar să renunţe la căsătorie, arată datele Institutului Naţional de Statistică.
În 1989, o femeie năştea, în medie, 2,2 copii în cursul vieţii, iar rata fertilităţii a scăzut imediat după căderea regimului comunist. Tendinţa de scădere a ratei fertilităţii există însă şi la nivel global, iar unele state au început încă de mult timp să aplice măsuri de combatere a acestui fenomen. Dar dorinţa femeilor de a avea o carieră - copilul fiind considerat un impediment în acest sens -, creşterea gradului de conştientizare a responsabilităţii pe care o presupune creşterea unui copil, precum şi costurile cu îngrijirea copilului au făcut ca acest fenomen să ia amploare.
„În România însă, există câteva particularităţi care au condus la această situaţie. Migraţia celor aproximativ 2,1 milioane de români a «blocat» formarea de familii, iar nesiguranţa zilei de mâine, care dăinuie din 1990 încoace, îi determină să mai aştepte până la naşterea copiilor. Cea mai importantă bogăţie a unei ţări o reprezintă populaţia şi forţa de muncă, iar viteza cu care a crescut economia Chinei a fost influenţată şi de acest aspect“, a spus profesorul universitar Mircea Coşea, care a fost membru al partidelor politice PDSR (până în 1997) şi apoi PNL (până în 2007).
Rata fertilităţii totale, adică numărul de copii aduşi pe lume de o femeie, a început să scadă în toată Europa începând cu mijlocul anilor ‘60, şi nu numai în fostele ţări comuniste, ci şi în cele dezvoltate. Germania are o rată de 1,3, Grecia are 1,1, Italia are 1,2 iar Austria are 1,3, de aceea coroborarea nivelului ratei fertilităţii cu cel al dezvoltării economice nu justifică neapărat avansul economic al unei ţări, în opinia profesorului Vasile Gheţău, director al Centrului pentru Cercetări Demografice al Academiei Române.
„Există o serie de schimbări majore, literatura de specialitate vorbeşte despre o a doua tranziţie demografică. A avut loc o serie de schimbări ale valorilor cuplurilor tinere, tinerii pun un accent mai mare pe alte valori, vor un standard de viaţă mai ridicat, au ca priorităţi dezvoltarea carierei profesionale, vor o locuinţă şi un autoturism şi vacanţe, care costă. În plus, costul întreţinerii unui copil a crescut foarte mult, de la costurile de la maternitate până la cele legate de alimentaţie, educaţie, condiţii de locuit sau activităţile de petrecere a timpului liber“, a mai spus profesorul Gheţău.
În plus, costurile asociate unei căsătorii au făcut ca tinerii să mai amâne căsătoria şi să aleagă să trăiască în uniune consensuală. De altfel, dintr-o populaţie de 20,1 milioane de persoane, datele de la recensământul din 2011 arată că 9,6 milioane erau căsătorite, iar numărul celor care trăiesc în uniune consensuală a ajuns la peste 745.000 de persoane
„Până la un punct, declinul demografic poate fi compensat din punct de vedere economic prin creşterea productivităţii – există ţări mici cu un înalt nivel de dezvoltare. Totuşi, creşterea economică poate fi la un moment dat afectată de lipsa resurselor umane şi pentru mine cel mai bun exemplu de ce se întâmplă cu o economie în declin demografic este Japonia, o ţară a cărei economii stagnează de două decenii“, a spus analistul economic Aurelian Dochia, care este şi managing director al firmei de consultanţă CONCEPT - Economic and Business Consulting.
O rată de fertilitate de 2,2 asigură menţinerea populaţiei la un nivel constant pe termen lung, în vreme ce rate de fertilitate inferioare acestui nivel vor duce la un declin al populaţiei. În România, rata fertilităţii a început să scadă abrupt în al doilea deceniu după cel de al doilea război mondial, a crescut temporar ca urmare a măsurilor restrictive luate de regimul comunist în 1968 şi apoi a scăzut din nou, potrivit lui Aurelian Dochia.
„După 1990, tendinţa generală a fost de scădere, astfel că în momentul de faţă, la o rată de 1,2 - 1,3 copii născuţi de o femeie, suntem confruntaţi cu o tendinţă de declin demografic atât în privinţa populaţiei totale, care este prognozată să atingă 15 - 16 milioane de locuitori în 2050, cât şi în privinţa structurii acesteia pe vârste, raportul de dependenţă (numărul de persoane sub 16 şi peste 65 de ani raportat la numărul persoanelor în grupe de vârstă active economic) urmând a se deteriora“, a mai spus Aurelian Dochia.
Dacă nu exista acest context economic, probabil că rata fertilităţii ar fi rămas undeva la 1,5 în România, a mai explicat profesorul Gheţău.
Şi vârsta la care o mamă naşte primul copil a crescut: dacă în anul 2000 vârsta medie la prima naştere era de 23,7 ani, în 2011 acest indicator a ajuns la valoarea de 26,7 ani. Se remarcă o creştere mai mare a indicatorului în mediul urban, care a ajuns la 27,7 ani în 2011 de la 24,9 ani (în anul 2000).
„Grija pentru carieră a femeilor a condus la amânarea naşterii primului copil, pentru că acesta reprezintă o piedică în dezvoltarea profesională. Există însă şi ţări care au luat măsuri pentru creşterea ratei fertilităţii. Franţa, de exemplu, a înregistrat o creştere a ratei natalităţii, acordând ajutoare material pentru mamele celibatare“, a mai spus profesorul Coşea.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.12.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
