Dincolo de evenimentele care caracterizează un an, în minte trebuie să-ţi rămână şi personaje care prin ceea ce au făcut, bun sau rău, au ieşit în evidenţă.
Dacă săptămâna trecută am listat top 10 evenimente care m-au surprins anul trecut, acum am făcut un clasament de top 10 personaje care mi-au rămas în minte în acest an. Nu toate aceste personaje sunt de primă linie, numele lor nu este listat public zi de zi, dar mie mi-au plăcut. Pe unii dintre ei i-am avut invitaţi la ZF Live, acolo i-am cunoscut faţă în faţă prima dată şi m-am bucurat în sinea mea că există şi un eşalon doi sau trei, care duce business-ul înainte, fie al lor, fie al celor pentru care lucrează.
Am o părere foarte bună despre personajele din umbră, cele care sunt vizibile atât cât trebuie şi când trebuie. În dreptul lor pot fi contabilizate mult mai multe realizări decât la personajele care sunt in lumina reflectoarelor.
1.Carmen Sebe, director operaţional Avangate: cei care sunt în business au auzit de Radu Georgescu, poate cel mai tare antreprenor din IT din România. În 2003 a vândut antivirusul RAV către Microsoft, iar în 2010 vinde GeCad ePayment, un pionier al plăţilor cu cardul pe internet în România, care a ajuns lider în acest sector, grupului sud-african de media Naspers. În toamna acestui an vinde Avangate, un furnizor de soluţii şi servicii pentru distribuţia electronică de software, către un fond de investiţii din Silicon Valley Francisco Partners. De Radu Georgescu ştia mai toată lumea. Dar de Carmen Sebe, directorul operaţional al Avangate, ştia mult mai puţină lume, cu toate că a fost implicată în toate tranzacţiile şi discuţiile lui Radu Georgescu. Dacă el face strategia şi deal-urile, Carmen Sebe trebuie să conducă operaţional firma astfel încât cel care cumpără să găsească toate lucrurile în ordine, într-un domeniu în care mintea oamenilor, angajaţilor, este cel mai important activ şi trebuie să faci astfel încât să-i ţii acolo. “Nu este uşor (pentru o fată –n.r.) în această industrie”, a menţionat ea la ZF Live, în a doua zi după ce s-a anunţat că s-a vândut Avangate.
2. Alexandru Iancu – unul din proprietarii companiei Rod Bun SRL. Până când l-am întâlnit la ZF Live nu am auzit niciodată de el sau de grupul de companii unde este acţionar. El este un antreprenor din agricultură, sub 40 de ani şi a spus în primăvară la emisiunea noastră de business că: “orice rezultat sub 50 de milioane de euro în acest an ar trebui să fie un eşec. Următorul pas ar urma să fie ca în trei ani să ajungem la un rulaj de 100 de milioane de euro”. Rod Bun Grup făcea în 2012 35 de milioane de euro din producţia de seminţe profesionale pentru agricultură, distribuţia de îngrăşăminte şi pesticide dar şi din comerţul cu cereale şi plante oleaginoase. De la Alexandru Iancu am aflat că cel mai bun teren din România pentru agricultură este în zona Satu Mare. Grupul pe care îl conduce avea 6.000 de hectare de teren arabil şi şase ferme, iar ţinta pentru următorii cinci ani este să ajungă la 20.000 de hectare. Cred că România începe să dezvolte o clasă de antreprenori tineri în agricultură, care folosesc ultima tehnologie şi care vor trage după ei toată economia. Uitaţi-vă la ei. PS: Când te uiţi la Alexandru Iancu şi cum vorbeşte despre business-ul în agricultură nici nu-ţi vine să crezi că este la prima linie în galeria lui Dinamo.
3. Ludwik Sobolewski – noul director general al Bursei de Valori Bucureşti. Pentru România numirea unui străin în fruntea bursei de la Bucureşti este o palmă pentru comunitatea financiară locală, că nu are oameni. De câţiva ani, brokerii şi investitorii români care se învârt în jurul bursei de la Bucureşti şi despică firul în “patru sute” şi-au căutat un nou şef al bursei. Pentru că nu l-au găsit la Bucureşti deoarece nu l-au format în timp, au fost nevoiţi să se uite peste graniţă. Nu ştiu cine l-a convins pe Sobolewski, cel care a făcut din bursa de la Varşovia cea mai importantă piaţă bursieră din Europa Centrală şi de Est, să vină la Bucureşti şi să intre în “colcăiala” fără miză a pieţei bursiere locale, dar cred că a fost una dintre cele mai bune recrutări pe care România a făcut-o. Polonezul se dovedeşte un apărător mai mare al bursei de la Bucureşti, decât mulţi oficiali români. Dar dincolo de culoarul bun pe care a intrat, cu listarea Romgaz şi Nuclearelectrica, cred că polonezul a adus bursei de la Bucureşti o expunere mai mare în afară prin contactele pe care le are şi mai ales prin limbajul comun pe care îl are cu bancherii de investiţii şi cu investitorii de pe bursă. Faptul că vorbeşte aceeaşi limbă a pieţelor financiare cu cei care au bani a ridicat bursa de la Bucureşti cu cel puţin 10% în acest an, din cele 25 de procente câştigate de indicele BET.
4. Cătălin Păunescu, proprietarul Star Storage. Ce poate fi mai plictisitor decât să ai un business de arhivare electronică? Ce poţi să spui despre Cătălin Păunescu sau cum poţi să-l vinzi publicului astfel încât să se uite lumea la ce spune, mai mult decât la Ion Ţiriac, ca să dau un exemplu? Când faci peste 20 de milioane de euro pe an, cu câteva milioane de euro EBITDA, trebuie să fie ceva. Pentru a vedea cum trebuie să arate România din punct de vedere digital peste cinci ani astfel încât infrastructura administrativă de telecomunicaţii a ţării să aducă valoare adăugată economiei şi afacerilor, şi nu să fie o piatră de moară ca acum, ar trebui ca cei care au legea pe mână să vorbească cu el.
Cătălin Păunescu la ZF Digital 13
5. Cristina Micu, director de marketing pentru retail la ING. Întotdeauna mi-am dorit să vorbesc cu cei care au introdus serviciile de retail bancar pentru yuppies, adică pentru cei din eşalonul de mijloc, pentru cei care lucrează în multinaţionale, pentru cei care statul la coadă la bancă, pentru plata întreţinerii este o corvoadă. Nu Cristina Micu a introdus selfbank-ul ING, dar ea are grijă să fie colorat, să aibă acelaşi concept unitar între serviciul bancar şi locaţia pentru cei cărora li se adresează. Pentru mine a fost o surpriză plăcută o discuţie cu ea la ZF Bankers`13 privind promovarea serviciilor şi produselor bancare acum, într-o perioadă în care oamenii urăsc băncile.
Ce a spus Cristina Micu la ZF Bankers.
6. Tatian Diaconu, şeful Immochan, divizia de retail a grupului Auchan. L-am cunoscut prima dată la Gala Tinerilor Manageri de la Business Magazin, unde revista noastră săptămânală aduce în faţă şi premiază pe cei care sunt sub 40 de ani şi au poziţii de top în companiile din România. Să laşi Franţa şi să te întorci în România, în jungla de la noi, este un act de curaj, oricum ai lua-o, indiferent de poziţia pe care vii. Ce am remarcat este că cei care sunt în retail ştiu foarte bine ce vor românii, care sunt preferinţele, încotro se îndreaptă trendul şi cum îşi cheltuie banii. Adevăratele institute de cercetare a opiniei publice sunt la marii jucători de retail.
7.Daniel Truică, vola.ro. Dacă din punct de vedere macroeconomic suntem pe penultimul loc din Europa, bătundu-ne cu Bulgaria pentru ultima poziţie, la cele mai spectaculoase creşteri ale afacerilor din ultimii cinci ani ne aflăm pe primul loc cu acest operator de turism din online. Conform clasamentului întocmit de Deloitte, vola.ro a avut cea mai spectaculoasă creştere din Europa Centrală şi de Est, cu 5.700%. Mulţi îşi cumpără bilete de avion de pe vola.ro, dar cred că prea puţini s-au întrebat cine este în spatele acestei companii, ce are în cap, cum a ajuns aici sau unde vrea să fie peste cinci ani. Să spui tu, un român de 33 de ani, locuitor într-o ţară în care jumătate din gospodării sunt la ţară, cu wc-ul în curte iar mentalitatea este de a ne apăra în graniţele noastre, că în cinci ani vrei să fii cu serviciul tău în Asia, mi se pare ceva ireal. Când te gândeşti la lupta pentru voturi a liderilor politici care ne decid viitorul cu oferte de nerefuzat adresate electoratului, gen găleţi, mături, făină, ulei, zahăr şi visul lui Daniel Truică de a opera şi în Asia, te întrebi unde vom fi cu cei de la putere în următorii ani.
8.Un domn, 50-60 de ani, inginer în conducerea Uzinsider, pe care l-am întâlnit în trenul de la Bucureşti la Constanţa în vară, citind Ziarul Financiar din pagină în pagină. Mă duceam la mare şi mă plimbam printre vagoane când am vâzut un domn care citea la 8 dimineaţa în tren Ziarul Financiar. Am purtat o conversaţie de aproape 45 de minute privind economia românească, ce a fost bun şi ce a fost rău din ce s-a construit pe vremea lui Ceauşescu, cum a reuşit un grup de oameni de pe timpuri să menţină şi să crească câteva fabrici, capacităţi de producţie, pe care le-au cumpărat la privatizare, fără să dărâme şi să vândă terenul lanţurilor de magazine. Uzinsider are în portofoliu câteva fabrici printre care şi Comelf Bistriţa. Domnul respectiv citeşte Ziarul Financiar de 15 ani şi mi-a făcut un rezumat extrem de interesant privind ceea ce am câştigat noi ca ziar şi ceea ce am pierdut în toţi aceşti ani, care sunt domeniile unde suntem buni sau care sunt sectoarele din economie unde nu ştim ce se întâmplă, iar acest lucru se vede în scris.
9.Papalekas & Bîlteanu. Pe primul nu l-am văzut niciodată faţă în faţă, iar cu Dragoş Bîlteanu, “ţarul SIF-urilor”, am vorbit doar de trei ori. Ioannis Papalekas, un grec cu afaceri imobiliare şi Dragoş Bîlteanu au reuşit să rezolve situaţia uneia dintre cele mai mari clădiri de birouri din Bucureşti, Tower Center. După ce ani de zile Industrialexportimport, celebra firmă înfiinţată de DIE şi Ceauşescu în anii 70` şi Avrig 35 s-au luptat în justiţie, ajungând până la Curtea de Arbitraj de la Viena pentru clădirea de birouri la cinci minute de guvern, în câteva luni Papalekas şi Bîlteanu au preluat afacerea, numai ei ştiu cum, şi au reuşit să mute în turnul de 26 de etaje, cu o valoare de peste 100 de milioane de euro, compania de stat Hidroelectrica şi mai nou Ministerul Fondurilor Europene. Ca să pui la cap toate interesele în această afacere, cu toate încrengăturile din spate, îţi trebuie multe relaţii atât la nivel politic cât şi financiar. Cei doi au reuşit. Dacă mai reuşesc acum să rezolve şi situaţia încurcată de la Cathedral Plaza, unde sunt mult mai multe interese/dispute implicate, începând de la arhiepiscopul Ioan Robu, Biserica Catolică până la unul dintre cei mai bogaţi evrei, Eyal Ofer şi terminând cu primarul Oprescu, cei doi pot fi încoronaţi ca regii imobiliari ai Capitalei.
Cum au preluat Papalekas şi Bîlteanu Tower Center.
10. Mircea Ursache, vicepreşedinte ASF. Este unul dintre pilonii de bază a clasei financiare şi politice din România şi indiferent de regim a fost şi este la putere. De la el am primit confirmarea privind pachetele financiare pe care şi le-au dat foştii membri din conducerea CNVM şi CSA, pachete de câteva sute de mii de euro pe an, la instituţii ale statului că s-au desfiinţat. Să primeşti – Daniel Tudor- 800.000 de euro că s-a desfinţat instituţia, CSA-ul, şi apoi să fii numit pe aceeaşi poziţie la ASF, care a preluat CNVM-ul, CSA-ul şi pensiile private, cu un salariu de 14.000 de euro net pe lună, mi se pare strigător la cer chiar dacă acest lucru se petrece în România. Dacă nu ar fi fost Ursache să ne confirme indirect acest lucru, poate nu am fi relatat ce se petrece la aceste instituţii rentiere, unde un şef câştigă mai mult decât omologul lui dintr-o ţară vestică. De la ceea ce a spus Ursache la ZF Live a pornit unul dintre cele mai mari scandaluri ale anului, salariile şi compensaţiile care se dau în instituţiile de asigurări şi supraveghere a pieţei de capital.
Acestea sunt personajele mele şi vă invit pe fiecare dintre cititorii ZF să veniţi cu topurile voastre.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
