Efortul financiar pentru plata pensiilor va creşte în următorii ani în România, până la 15-16% din PIB în anul 2050 potrivit estimărilor Băncii Mondiale, mult peste media ţărilor OCDE de 10%, aşa că rata de înlocuire a venitului din pensie ca procent din ultimul salariu va scădea semnificativ, de la 80% la 60-65%, arată un raport al CFA România.
„Un comportament responsabil ne obligă să avem în vedere sustenabilitatea sistemului public de pensii, unde se impun reforme şi măsuri, atât pe termen scurt cât şi mai lung”, a declarat Alexandra Smedoiu, CFA - Vicepreşedinte al Asociaţiei CFA România.
Studiul “Sistemul de pensii din România – Între echitate, sustenabilitate şi performanţă”, realizat de Asociaţiei CFA România, concluzionează că un comportament responsabil din partea fiecăruia dintre noi, implică mai multă preocupare pentru economisire pe termen lung prin diverse instrumente financiare, inclusiv prin fonduri de pensii private.
Structura de investiţii a fondurilor de pensii private din România a cunoscut în ultimii ani o tendinţă pozitivă de diversificare, odată cu evoluţia reglementărilor. Deşi portofoliile rămân dominate de titluri de stat româneşti, recent a fost extins universul investiţional către instrumente listate în state membre OCDE, nu doar cele din Spaţiul Economic European, ceea ce permite în practică o diversificare geografică mult mai extinsă.
De asemenea, s-a permis investiţia în fonduri de “private equity” şi alte instrumente alternative, în limite prudente. Astfel, se creează premisele unei politici investiţionale mai robuste, cu o mai bună aliniere între profilul pasivelor (viitoarele obligaţii de plată către participanţi) şi structura activelor.
Dezvoltarea universului investiţional şi introducerea unor noi clase de active răspund unei recomandări cheie, nevoia de diversificare reală şi de asumare controlată a riscului pentru maximizarea performanţei pe termen lung.
„Fondurile de pensii private din România au obţinut un randament mediu anual net de peste 7% de la lansare, semnificativ peste rata inflaţiei, un rezultat excelent într-un cadru investiţional iniţial restrictiv. Studiul CFA Institute ne arată că pentru randamente solide avem nevoie de politici de investiţii adaptate pe termen lung şi de o guvernanţă riguroasă – exact direcţia în care România trebuie să facă paşi importanţi”, declară Cosmin Paraschiv, CFA membru în Consiliul Director al Asociaţiei CFA România.
Un raport de cercetare al CFA Institute din Statele Unite ale Americii, intitulat „Reducerea riscurilor din sistemele globale de pensii”, analizează cele mai bune practici pentru asigurarea unor sisteme de pensii viabile şi sustenabile.
Un element esenţial pentru performanţa sustenabilă a sistemului este buna guvernanţă la nivelul administratorilor de pensii. Într-un sistem bazat pe contribuţii definite ("defined contribution”), cum este cel din România, responsabilitatea investiţională revine în mare parte administratorului – motiv pentru care independenţa, transparenţa decizională şi calitatea proceselor de management devin critice.
Cercetarea CFA Institute atrage atenţia că un cadru solid de guvernanţă reduce riscurile de decizii suboptime, conflicte de interese sau alocări inadecvate ale capitalului. În România, consolidarea rolului comitetelor de investiţii, transparenţa în raportarea performanţei şi costurilor, precum şi utilizarea unor benchmark-uri relevante, pot contribui la profesionalizarea şi maturizarea sectorului. Totodată, o guvernanţă eficientă presupune şi o relaţie activă cu autoritatea de supraveghere care să încurajeze inovaţia prudentă, protejând în acelaşi timp interesele pe termen lung ale participanţilor.
Protecţia socială rămâne unul din cele mai importante deziderate ale unui stat modern. Datorită evoluţiilor demografice şi a altor factori care pot influenţa semnificativ în viitor raportul dintre forţa de muncă şi persoanele care vor necesita asistenţă socială, cum ar fi inteligenţa artificială, statele sunt din ce în ce mai preocupate de impactul costurilor de protecţie socială asupra economiilor lor. În acest context, raportul de cercetare analizează câţiva indicatori-cheie, cum ar fi: rata fertilităţii, rata de dependenţă dintre persoanele asistate social (peste 64 de ani sau sub 15 ani) şi cele active sau potenţial active (cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani) şi povara fiscală cu asistenţa socială ca procent din produsul intern brut.
În ceea ce priveşte evoluţiile demografice, raportul observă că rata fertilităţii este în continuă scădere, înjumătăţindu-se în ultimii 60 de ani, de la 3,3 la 1,6 (media ţărilor OCDE). Deşi în România rata fertilităţii a înregistrat un declin mai puţin spectaculos (de la 2 la 1,8), aceasta rămâne sub rata de înlocuire, ceea ce va influenţa în viitor rata de dependenţă a persoanelor inactive de cele active. În prezent, în România rata de dependenţă este la media OCDE (53%), indicator care însă ne arată şi alte dezechilibre din piaţa muncii de la noi din ţară, respectiv faptul că durata vieţii active este cea mai scăzută din Uniunea Europeană, fiind cu 5 ani sub această medie (conform raportului Pension Adequacy Report, Comisia Europeană, 2024).
