„Cine-au îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii.“ Adevărat, dar de ce umblă liberi câinii vagabonzi în Spitalul Judeţean Galaţi?

Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, Nicolae Bacalbaşa, a tranşat simplu opţiunea sa electorală pentru turul doi de scrutin, invocând versurile „Doinei“ lui Mihai Eminescu.

Ca niciodată, de parcă cineva ar fi croit special un proiect în acest sens, peste o săptămână, în turul doi al alegerilor prezidenţiale de duminică, intră două imagini confecţionate şi nu doi oameni.

Imaginea celui care spune că apără în primul rând interesele românilor, o imagine construită pe ideea temerilor faţă de străini, şi o altă imagine, construită pe ideea că modernizarea României se poate face numai prin străini.

Interesant este că aici, la porţile Dunării, proiectul nu este nou şi modernizarea României a început tot prin această balansare între interior şi exterior ca sursă de modernizare. Extragerea României în prima jumătate a secolului al XIX-lea din rândul ţărilor de influenţă slavă - cel mai bun marker fiind înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin - este un proiect încă neterminat al Occidentului. Soluţia Iohannis este doar încă o etapă.

Este un blestem pentru o ţară să ajungă să-şi aleagă conducătorul invocând apartenenţa et­nică a liderului şi o dramă să accepte că niciun vlăstar al său nu poate fi în stare să o ducă la liman. Este o certitudine că niciodată un străin nu te va scoate la capăt, pentru că nu are niciun interes, dar cazul Bacalbaşa descrie perfect blestemul acestei ţări.

Cu cine să votezi, cu tabăra lui Bacalbaşa, fost ani de zile unul din „stăpânii“ spitalului din Galaţi, celebru pentru că mişună câinii vagabonzi până la etajele superioare şi aflat acum în prime-time-ul televiziunilor şi pe prima pagină a ziarelor din cauza erorilor medicale în lanţ de acolo?

Oameni neschimbaţi de decenii din funcţiile lor, care ţin România în loc pentru că au de câştigat din această stagnare.

Pe mâna cui să te dai - a celor care, deşi au mandat să reprezinte interesul publicului în funcţiile lor, nu fac zi de zi decât să-şi umfle buzunarele din bani publici prin contracte cu statul prin interpuşi, sau pe mâna străinilor?

Mai ales când din spatele străinului providen­ţial se iţesc capetele unora ca Marian Petrache, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, sau Vasile Blaga.

Iată blestemul unei ţări nevoite - puse? -  să aleagă străini pentru că principala grijă a liderilor săi este să-şi facă vile de 1.000 de metri pătraţi şi piscine pe care să-şi inscripţioneze numele.

Mai la nord, să nu intraţi niciodată în sala gării din Focşani  - o clădire nouă -  pe care de ani de zile oameni ai străzii au transformat-o în sălaşul lor. Cine să-i vadă, ce Direcţie Socială să-i aibă în grijă, când gara este mică faţă de cona­cul lui Marian Oprişan, preşedintele Consi­liului Judeţean Vrancea, de pe marginea şoselei care merge din Focşani spre Târgu Secuiesc ?

Mai la nord, înainte să intri în Adjud, dai de alte palate, construite din banii ţării de drumuri. Iar în alte mici oraşe să nu ajungeţi cu copiii într-un spital, că sunteţi trimişi după medicamente la farmacie, dar gard în gard cu spitalul înfloresc vilele primarilor. Unde este mai multă sărăcie, acolo sunt mai mari palatele. În Teleorman, la fel.

Într-o tabără, Oprişan şi Dragnea, în cealaltă, Petrache şi Blaga. Petrache, un Oprişan al Ilfovului. Blaga, cu un nivel de trai mult peste veniturile sale oficiale de angajat al statului de decenii încoace.

Cu toţii imuni şi nepăsători la interesele oamenilor, cu toţii obsedaţi de putere ca mijloc de a evada din mulţime, de a fi deasupra, în puloverele Paul & Shark de 600 de euro bucata, cât salariul pe două săptămâni.

Unul, o fi unul măcar să trăiască din salariul de demnitar (deputat, ministru) de 5.300 de lei pe lună? O întreagă mascaradă să votăm o clasă de oameni care îşi lasă puterea de fapt de la o generaţie la alta, alungându-i din ţară pe cei mai buni.

Să votăm românii. Îi votăm, dar cine ne garantează că fac curat în jurul lor şi nu sunt decât nişte oameni de paie? Cine ne garantează că sunt ei cei chemaţi să reia în sfârşit moderni­zarea României şi nu o vor sufoca şi mai tare prin clanurile lor de partid, ajungând să o surpe din interior?

Să votăm străinii. Îi votăm, dar cine ne garantează că fac curat în jurul lor şi nu sunt decât nişte oameni de paie? Cine ne garantează că sunt ei cei chemaţi să reia în sfârşit modernizarea României şi nu o vor surpa din interior şi mai tare învrăjbind cetăţenii, ajungând să o rupă din exterior? Cine?