UBS, cea mai mare bancă din Elveţia a donat 600.000 de dolari în contul Fundaţiei Clinton, imediat după apariţia în presă a scandalului în care UBS a dezvăluit identităţile unor persoane care deţineau conturi acolo, conform The Wall Street Journal.
La câteva săptămâni după ce Hillary Clinton a fost numită în funcţia de secretar de stat în 2009, a fost chemată la Geneva de omologul ei elveţian să discute urgent despre o problemă. Agenţia pentru Recuperarea Taxelor a dat în judecată UBS AG, cea mai mare bancă elveţiană, pentru că a dezvăluit identităţile unor americani care aveau conturi secrete.
În cazul în care acest proces va avea loc, banca elveţiană va avea de făcut o alegere dificilă: să încalce legile statului elveţian pentru dezvăluirea numelor sau poate refuza şi în acest caz, trebuie să se confrunte cu acuzaţiile într-un tribunal federal din Statele Unite ale Americii.
În urmă cu câteva luni, Hillary Clinton a anunţat intentarea unei proceduri legale, o intervenţie neobişnuită pentru cel mai important diplomat din Statele Unite ale Amercii. Banca UBS a dezvăluit informaţii referitoare la 4.450 de conturi.
Din acel moment, a crescut implicarea UBS în organizaţia caritabilă a familiei Clinton. În total, donaţiile făcute de UBS către Fundaţia Clinton, au crescut de la mai puţin de 60.000 de dolari în 2008, la un total de 600.000 de dolari la sfârşitul anului 2014, conform fundaţiei şi a băncii.
De asemenea, banca a ajutat Fundaţia Clinton să lanseze un program prin care oferă împrumuturi, iar cea mai mare de tranzacţie a fost de 32 de milioane de dolari. UBS i-a plătit preşedintelui Bill Clinton 1 milion şi jumătate de dolari să participe la o serie de evenimente de tipul întrebare-răspuns cu Bob McCann, şeful executiv al UBS Wealth Management.
Nu există dovezi care să lege implicarea lui Clinton în acest caz şi donaţiile pe care le-a făcut banca în conturile fundaţiei caritabile, dar implicarea fostului preşedinte cu banca elveţiană este doar un exemplu de cum se suprapun activităţile din viaţa privată cu cea politică.
UBS este doar una dintre companiile care leagă organizaţia caritabilă a familiei Clinton şi Departamentul de Stat condus de Hillary Clinton.
Fluxul mare de donaţii şi informaţiile care au circulat după aceasta, au explicat de ce strângerea de fonduri este o problemă în contextul campaniei prezidenţiale a soţiei lui Clinton, din partea Partidului Democrat. De asemenea, republicanii, dar şi câţiva democraţi, au ridicat câteva întrebări legate de un potenţial conflict de interese.
“Ei s-au angajat într-un comportament care îi face pe oameni să se întrebe: Ce înseamnă toate astea?”, a spus democratul Lawrence Lessig, profesor la Facultatea de Drept de la Harvard.
Oamenii au criticat familia Clinton pentru faptul că au acceptat donaţiile făcute de guvernele altor ţări, iar acest lucru îi poate pune probleme lui Hillary Clinton în timpul alegerilor.
Familia Clinton a declarat că au acceptat donaţiile şi acest lucru nu duce la niciun conflict de interese şi nu au încărcat nicio regulă sau lege.
Fundaţia Clinton a decis să precizeze mai des informaţii referitoare la donaţiile primite, iar prima dezvăluire este aşteptată la sfârşitul lunii iulie.
Oficialii UBS au negat orice legătură dintre conflictul cu cele 4.450 de conturi şi donaţiile pe care le-au făcut către organizaţia caritabilă Clinton.
Un om din campania lui Hillary Clinton a spus că este mulţumită de activitatea fundaţiei şi de funcţia ei în stat. “Orice sugestie care conduce spre faptul că ea ar face orice, dar nu în favoarea ţării este fals”, a spus purtătorul de cuvânt.
Un purtător de cuvânt al Ambasadei Elveţiei în Washington a spus că guvernul nu are nimic de comentat.
Într-un interviu acordat săptămâna trecută pentru CNN, Bill Clinton a fost întrebat dacă vreun donator al fundaţiei a urmărit vreodată ceva de la Departamentul de Stat, iar răspunsul acestuia a fost: “Nu ştiu. Nu ştiu niciun exemplu. Dar niciodată nu poţi ştii ce interese au oamenii.”
Problemele în UBS au început în 2007, când, un bancher american care lucra în Elveţia a spus unui tribunal că banca elveţiană a recrutat mii de clienţi din SUA, care voiau să evite taxele din oraşele lor. Această dezvăluire a dus banca UBS în pragul unui proces şi a unei înţelegeri cu Departamentul de Justiţie în anul 2009.
Oficialii băncii au declarat că a creat companii fictive, documente false şi oameni dispuşi să accepte acest lucru. UBS a plătut 780 de milioane de dolari şi a anunţat numele a 250 de deţinători de conturi.
“UBS crede că disputa trebuie rezolvată prin intermediul unor discuţii diplomatice între cele două guverne”, a spus Mark Branson, şeful UBS global Wealth Management and Businesses.
John DiCicco, avocatul din partea Departamentului de Justiţie în acest caz, a răspuns că: “Nu mergem cot la cot cu guvernul Elveţiei, ci cu UBS.”
Rolul lui Hillary Clinton este mult mai complex decât s-a crezut initial. Ea nu a iniţiat implicarea în acest caz, dar a fost târâtă de diverse îngrijorări diplomatice, conform interviurilor cu oamenii implicaţi în caz.
Pe 6 martie 2009, la două zile după audierea Congresului, Hillary Clinton s-a întâlnit pentru prima dată cu Micheline Calmy-Rey, Ministrul elveţian de Externe. Calmy-Rey a recomandat soluţionarea problemei UBS prin intermediul procesului dintre SUA şi Elveţia.
Hillary Clinton a vrut să vorbească şi despre alte probleme importante pentru Statele Unite. Ea a adus în discuţie o situaţie unde un jurnalist american este închis într-o puşcărie în Iran, conform Departamentului de Stat. America nu a mai avut relaţii diplomatice directe cu Iran din 1979, iar Ambasada Elveţiei în Teheran reprezintă interesele Americii în Iran.
Ea a vrut să dezbată şi problema unei companii elveţiene de consultanţă în energie, Colenco AG, care a încălcat sancţiunile internaţonale prin dezvăluirea proiectelor tehnologice nucleare în Iran, conform Departamentului de Stat. Hillary Clinton a vrut ca Elveţia să aducă câţiva dintre deţinuţii cu risc scăzut de pericol, din închisoarea Guantanamo Bay, pe care preşedintele Obama a promis că o va închide.
După ce s-a terminat întâlnirea dintre Hillary Clinton şi Calmy-Rey, cel din urmă a vorbit cu reporterii despre importanţa rezolvării problemei UBS. “Nu este în interesul nostru ca situaţia să escaladeze în continuare şi că banca este responsabilă pentru 30.000 de locuri de muncă în Statele Unite ale Americii, iar dificulăţile pe care le întâmpină UBS ar putea slăbi sistemul financiar internaţional.”
Un oficial al Departamentului de Stat a scris după întâlnire că UBS este “un nor negru peste relaţiile bilaterale, care ne îngrijorează că ar putea evolua într-un eveniment cu daune importante.”
Jurnalistul american a fost eliberat în mai. Pe 1 iulie, Ministrul elveţian al Comerţului a spus către SUA că firma Colenco va întrerupe activitatea în Iran. (Compania a spus că nicio activitate nu a încălcat legile internaţionale.)
Doris Leuthard, ministrul elveţian al Economiei, a exprimat bunăvoinţa Elveţiei de a accepta deţinuţii din Guantanamo.
Leuthard a făcut referiri la Guantanamo şi Iran şi a spus că “e clar că între cele două activităţi există o legătură politică sub forma unui conflict cu UBS.”
După această apariţie publică a lui Leuthard, el a declarant pentru un ziar elveţian că “nu este nicio legătură între UBS şi Iran sau problemele din Guantanamo.” Un purtător de cuvânt elveţian a spus că Leuthard nu are ce să comenteze.
La mijlocul lunii iulie, Calmy-Rey a declarat că s-a aşteaptat la o înţelegere cu Hillary Clinton la întâlnirea care a avut loc la sfârşitul lunii în Washington. Ea a spus că miza este relaţia dintre Statele Unite ale Americii şi Elveţia.
Pe 31 iulie, Calmy-Rey a apărut cu Hillary Clinton la Departamentul de Stat să anunţe o înţelegere.
“Guvernele noastre au muncit foarte mult ca să ajungă în acest punct”, a spus Clinton.
Departamentul de Justiţie şi Agenţia pentru recuperarea taxelor au fost de acord să renunţe la proces şi să rezolve problema în urma unui tratat fiscal dintre SUA şi Elveţia, aşa cum ca vrut Calmy-Rey.
Carl Levin, un avocat specializat pe probleme financiare, şi-a exprimat dezacordul în ceea ce priveşte înţelegerea. “E o dezamăgire faptul că guvernul american a fost de acord cu asta.”
