Alegerile parlamentare britanice de astăzi s-ar putea să demonstreze că puterea financiară a celor înstăriţi nu este suficientă pentru a le aduce conservatorilor conduşi de David Cameron o victorie politică fără drept de apel. Laburiştii lui Ed Miliband, o „bestie“ politică feroce atunci când este vorba de câştigarea puterii, au şanse mari să câştige suficiente voturi pentru a nu permite conservatorilor să guverneze singuri. Puterea financiară a laburiştilor este asigurată mai ales de uniunile sindicale. Votul este descris de presa din Regat ca fiind unul dintre cele mai importante din istoria ţării şi va fi una dintre cele mai strânse curse din ultimele decenii. Alegerile vor arunca, probabil, ţara în politica multipartită, comună în Europa continentală, unde, spre deosebire de Marea Britanie, guvernele de coaliţie nu sunt ceva obişnuit.
Banii
Cine sunt susţinătorii conservatorilor este clar din donaţiile primate de aceştia. În ultima săptămână a campaniei electorale ei au primit 1,36 milioane de lire sterline (1,84 milioane euro), de zece ori mai mult decât laburiştii, cea mai mare parte de la donatori bogaţi – manageri de fonduri de hedge şi „lorzi“ ai proprietăţilor imobiliare – şi o companie criticată că de ani de zile nu plăteşte taxa pe profit, scrie The Guardian. Conservatorii au primit cea mai mare donaţie, de 250.000 de lire, de la John Griffin, fondatorul Addison Lee, compania care domină piaţa taxiurilor de lux. El este un sponsor mai vechi al partidului lui Cameron. Conservatorii au primit bani şi de la Lycamobile UK, un operator telecom low-cost care a stârnit controverse pentru că nu a plătit taxe în Marea Britanie din 2007. Din 2011, compania a dat peste un milion de lire Partidului Conservator. Fondatorul firmei, Subaskaran Allirajah, a cumpărat la o licitaţie a conservatorilor o statuie a lui Margaret Thatcher cu 210.000 lire. Pe lista donatorilor figurează Javad Marandi, un mogul al construcţiilor cu origini azere. Lev Mikheev, un manager de fonduri din Rusia, a donat 10.000 de lire. În timpul campaniei, conservatorii au fost obligaţi să-i returneze o contribuţie de 90.000 de lire lui Stanley Tollman, un fraudator condamnat pentru infracţiunile sale.
Pentru laburişti, cel mai mare donator a fost în ultima săptămână de campanie lordul Haughey, care a fondat City Refrigeration, un furnizor de echipamente frigorifice. El a dat partidului 38.000 de lire sterline.
În cele patru luni ale campaniei, Partidul Laburist a primit aproximativ 4,6 milioane de lire, în timp ce conservatorii au obţinut 3,4 milioane de lire.
Bogaţii fac politica
O anchetă a The Sunday Times arată că doar 76 de persoane sunt responsabile cu 41% din donaţiile politice din ultimii cinci ani. 25 de oameni au donat peste un milion de lire partidelor politice şi altor cauze politice din Marea Britanie între 2010 şi 2014.
Cel mai mare donator este cuplul Ayrshire, care a câştigat în 2011la loterie
161 milioane lire. Din 2013 ei au donat
6,5 milioane de lire Partidului Naţional Scoţian şi campaniei proindependenţă Yes Scotland. Locul doi pe listă este ocupat de lordul Farmer, fondatorul fondului de hedge RK Capital Management şi trezorerierul Partidului Conservator. El a donat aproximativ 5 milioane de lire conservatorilor din 2010.
Poate cel mai controversat donator pentru conservatori este miliardarul ucrainean Dmitri Firtaş, conectat la cele mai înalte niveluri ale politicii britanice. Politicienii de aici l-au ajutat să evite extrădarea în SUA, unde este acuzat de fapte de corupţie. Un executiv al unui grup de companii deţinute de Firtaş, DF Group, a donat zeci de mii de lire conservatorilor.
Lunga poveste de dragoste dintre conservatori şi finanţişti
Managerii fondurilor de hedge par să aibă o sensibilitate financiară aparte pentru Partidul Conservator. Iar cum nu există limite pentru finanţarea campaniilor electorale cu donaţii, nimic nu-i poate reţine pe finanţişti să scrie cecuri „grase“. Partidul a primit, începând cu anul trecut, peste
2,3 milioane de dolari de la Michael Hintze, un miliardar australian care a înfiinţat fondul de hedge CQS, scrie The New York Times. Michael Farmer, un alt manager de fonduri de hedge, a donat în aceeaşi perioadă 2,2 milioane de dolari şi mult mai mult în ultimii zece ani. Stanley Fink, care cândva a condus grupul de investiţii Man Group, a donat 1,3 milioane de dolari de la alegerile din 2010. Aproape 70% din donaţiile raportate de Partidul Conservator de la începutul anului trecut au venit de la persoane sau grupuri care au dat de la 100.000 de dolari în sus. Pentru laburişti, procentul este de 60%. Statistica trebuie privită cu prudenţă deoarece partidele nu sunt obligate, oficial, să facă publice donaţiile şi donatorii care dau mai puţin de 11.000 de dolari într-un an calendaristic.
Guvernul conservator britanic se luptă şi acasă, şi la Bruxelles pentru a proteja interesele fondurilor de hedge şi pe cele ale bancherilor. În Marea Britanie, guvernul a retras o taxă impusă pe tranzacţii electronice cu acţiuni. Gestul a „salvat“ peste 200 de milioane de dolari pentru industria de profil. În Uniunea Europeană, guvernul conservator a luptat contra unei taxe pe tranzacţii financiare şi a rezistat eforturilor Comisiei Europene de a mări puterea autorităţilor europene de reglementare în sistemul bancar în dauna autorităţilor locale. De asemenea, Londra a încercat, fără succes, să se opună deciziei Bruxelles-ului de a limita bonusurile bancherilor. Boris Johnson, primarul conservator al Londrei, a descris decizia ca fiind „poate cea mai aberantă măsură care vine din Europa de când Diocleţian a încercat să stabilească un anumit preţ pentru alimente în Imperiul Roman“. Mulţi manageri de fonduri de hedge nu sunt tocmai fanii UE şi ai regulilor tot mai stricte ale acesteia. Partidul Laburist i-a criticat pe conservatori din cauza legăturilor lor cu lumea financiară şi a caracterizat formaţiunea ca fiind „aripa politică a industriei fondurilor de hedge“.
La rândul lor, conservatorii au atacat relaţiile laburiştilor cu cel mai mare donator al lor, uniunea sindicală Unite, spunând că uniunea „cumpără politicile laburiste, îl aleg pe liderul laburist şi îi aleg pe candidaţii laburişti“.
Nu toţi managerii de fonduri sunt antilaburişti. Martin Taylor, care conduce Nevsky Capital, a contribuit recent cu peste 900.000 de dolari la finanţarea Partidului Laburist.
Nici laburiştii nu sunt tocmai duşmanii convinşi ai lumii financiare. Înainte de a deveni premier în 2007, Gordon Brown a fost un ministru de finanţe care a încurajat o „atitudine relaxată“ din partea autorităţii de reglementare. De asemenea, după ce a părăsit parlamentul în 2010, Tony Blair, cel mai de succes premier laburist, a devenit consilier al puternicei bănci americane JPMorgan Chase.
Ed Miliband, laburist
Ed Miliband, un politician care nu a ezitat să-şi atace fratele pentru a ajunge la conducerea Partidului Laburist, principala formaţiune de opoziţie, susţine că Partidul Conservator a adus ţara într-o criză a costurilor traiului şi a promis că va majora cheltuielile pentru educaţie şi sănătate. Finanţarea va veni, în parte, din majorarea taxelor. Miliband a promis şi el schimbări ale statutului Marii Britanii în UE, dar a spus că laburiştii vor organiza un referendum doar dacă se va propune ca Bruxelles-ul să primească, prin transfer, puteri mai mari. Politicianul a promis că partidul său va livra un set „credibil” de măsuri privind imigraţia în 100 de zile de la preluarea guvernării. El l-a acuzat pe Cameron că a lăsat problema imigraţiei în seama partidului xenofob UKIP. Miliband a recunoscut că imigraţia a adus beneficii Marii Britanii.
David Cameron, conservator
Premier şi lider al Partidului Conservator, Cameron conduce din 2010 o coaliţie de guvernare în care formaţiunea minoritară este Partidul Democrat Liberal. Cameron a promis că va continua să diminueze cheltuielile pentru reducerea deficitului bugetar. El a promis, de asemenea, că va organiza în 2017 un referendum privind rămânerea Marii Britanii în UE. În 2010, Cameron a venit la putere angajându-se să reducă imigraţia, ceea ce nu a reuşit, în parte deoarece noii veniţi sunt din ţări ale UE, care permite libertatea de mişcare între graniţele sale. Anul trecut, Cameron a propus înăsprirea condiţiilor de acces la sistemul britanic de protecţie socială pentru cetăţenii UE. Guvernul Cameron se laudă cu cea mai puternică revenire economică din rândul ţărilor dezvoltate.
O anchetă a The Sunday Times arată că doar 76 de persoane sunt responsabile cu 41% din donaţiile politice din ultimii cinci ani. 25 de oameni au donat peste un milion de lire partidelor politice şi altor cauze politice din Marea Britanie între 2010 şi 2014.
