ZF 24

Compozitorul Pascal Bentoiu a murit la vârsta de 88 de ani

Compozitorul Pascal Bentoiu a murit la vârsta de 88 de ani

Autor: Madalina Cerban

21.02.2016, 14:34 476

"Astăzi-dimineaţă a fost supus unei intervenţii chirurgicale, într-un spital din Bucureşti. Suferea de o boală incurabilă de mult timp şi i-a cedat inima", a spus Adrian Iorgulescu.

"Este o mare pierdere pentru muzica românească şi este unul dintre cei mai reprezentativi compozitori români de după 1950. A avut o activitate prodigioasă în componistică, dar şi muzicologică, lăsând câteva lucrări fundamentale în muzicologia noastră: 'Imagine şi sens' şi cartea 'Capodopere enesciene'. Şi este şi autorul unor finalizări şi remodelări ale Simfoniei a IV-a şi a V-a de George Enescu, pe care autorul nu le-a terminat şi maestrul Bentoiu a realizat finalizarea lor şi care au fost cântate cu mult succes şi în Festivalul Enescu şi peste hotare. Dar sigur că cel mai important lucru este că o viaţă a fost dedicat profesiunii de compozitor şi de muzicolog şi a fost, după Revoluţie, primul preşedinte al Uniunii Compozitorilor, timp de aproape doi ani", a spus Adrian Iorgulescu.

Acesta a precizat că decesul lui Pascal Bentoiu este o mare pierdere pentru cultura românească.

"A fost un om de o moralitate excepţională şi de care m-a legat o profundă prietenie timp de aproximativ 30 de ani, deşi facem parte din generaţii diferite. Am conlucrat cu el, doi ani şi în calitate de vicepreşedinte al Uniunii, şi a fost foarte apropiat sufletului meu. Cred că este una dintre cele mai grave pierderi pe care Uniunea Compozitorilor le-a suferit în ultima vreme, dar nu numai pentru Uniunea Compozitorilor, ci pentru cultura românească în ansamblul său", a precizat Adrian Iorgulescu.

Totodată, Adrian Iorgulescu a spus că are o scrisoare pe care i-a trimis-o Pascal Bentoiu, în care acesta şi-a exprimat în mod foarte clar dorinţele privind funeraliile sale.

"Mi-a comunicat în mod expres, de altfel a lăsat şi o scrisoare, că nu doreşte niciun fel de ceremonii oficiale şi că este ultima lui dorinţă să nu fie o ceremonie cu onoruri de niciun fel. Nu vrea să fie expus, nu vrea nimic din toate cele pe care alţii şi le doresc, de la salve de tun şi până la fanfare militare", a explicat Adrian Iorgulescu.

Acesta a mai spus că Pascal Bentoiu o să fie înmormântat în cavoul familiei Bentoiu din cimitirul Bellu din Bucureşti, la o dată care nu a fost încă stabilită.

Decesul lui Pascal Bentoiu a survenit la două luni după decesul soţiei acestuia, scriitoarea şi traducătoarea Annie Bentoiu, care a murit pe 21 decembrie 2015.

Pascal Bentoiu, compozitor, muzicolog, critic muzical şi estetician, s-a născut pe 22 aprilie 1927, la Bucureşti. Studiile muzicale le-a urmat în Bucureşti (1943 - 1948) cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, orchestraţie, compoziţie), Faust Nicolescu (teorie-solfegiu), Vasile Filip (vioară), Theophil Demetriescu (pian). Paralel a urmat şi Facultatea de Drept din Bucureşti (1945 - 1947), potrivit site-ului UCMR.

A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor din Bucureşti (1953 - 1956) şi preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1990 - 1992). A scris studii, eseuri, cronici muzicale, articole, recenzii, note critice, în numeroase publicaţii şi a susţinut conferinţe, prelegeri, comunicări ştiinţifice, concerte-lecţii, emisiuni de radio şi televiziune. A făcut parte din jurii naţionale de concursuri muzicale. A realizat culegeri de folclor şi transcrieri.

A fost distins cu Premiul de Stat (1964), Premiul Internaţional Italia al Radioteleviziunii Italiene (RAI) din Roma (1968), Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a (1969, 1971), Premiul internaţional Guido Valcarenghi din Roma (1970), Premiile Academiei Române (1974, 1987), Premiile Uniunii Compozitorilor (1971, 1975, 1978, 1979, 1980, 1983, 1985, 1987, 1990, 1992, 1994), Marele premiu al Uniunii Compozitorilor (1992), Ordinul "Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer (2000), titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Muzică din Bucureşti (1995), al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj (2001), al Central College din Pella/Iowa, SUA (2001) şi al Universităţii de Artă "George Enescu" din Iaşi (2004).

Potrivit muzicologului Viorel Cosma, creaţia muzicală şi ştiinţifică a lui Pascal Bentoiu ilustrează fără echivoc demersul unui muzician-gânditor modern care pornind de la tradiţia universală şi românească a ajuns la partituri şi exegeze de muzicologie singulare în peisajul artei contemporane. "Opera 'Hamlet' şi volumul 'Capodopere enesciene' de pildă, reprezintă pietre de hotar pentru şcoala muzicală naţională de azi, revelatoare pentru forţa creatoare a unui reprezentant de seamă al culturii muzicale româneşti. Comparat cu Alban Berg (Antoine Goléa) în domeniul teatrului liric şi cu Anton Bruckner (Anatol Vieru) în muzica simfonică, Pascal Bentoiu rămâne indiscutabil unul din compozitorii români cei mai ataşaţi de George Enescu, a cărui creaţie din ultima perioadă de sinteză a dezvoltat-o în chip original. A abordat aproape toate genurile şi formele muzicale, manifestând o preferinţă evidentă faţă de teatru, cvartet şi simfonie", spune Viorel Cosma, într-o prezentare făcută lui Pascal Bentoiu şi publicată în Enciclopedia muzicii româneşti, citată pe site-ul UCMR.

"Meticulos, exigent, riguros în metoda personală de lucru, Pascal Bentoiu şi-a conturat precis sistemul de elaborare creatoare (serii de cvartete, de simfonii) convins fiind de complementaritatea expresiei, de unitatea de gândire şi stil a etapei de creaţie. Astfel, primele cinci simfonii se grupează pe viziuni filosofice, pe problematici de adâncime a mesajului, de dezbatere a ideilor majore ce frământă omul contemporan (lucrările ce poartă numere impare, 1, 3 şi 5) sau dimpotrivă pe sentimente de esenţă explozivă, de luminozitate, de bună dispoziţie (nr. 2 şi 4). Un proces interior şi mai elaborat se profilează cu Simfoniile nr. 6, 7 şi 8, legate de artele surori - pictura, arhitectura, poezia ('Culori', 'Volume', 'Imagini'). Este interesant de observat că Pascal Bentoiu - în ciuda unităţii de expresie - refuză identitatea de formă (în timp ce 'Simfonia nr. 6' dispune de şase secţiuni, cea purtând nr. 7 se reduce doar la două mişcări). Viziunea unitară deplină a compozitorului şi-a aflat poate reuşita certă în ciclul de 4 cvartete de coarde, grupate de altfel de autor sub acelaşi număr de opus 27", mai spune Viorel Cosma.

Acesta adaugă că, în ciuda acestui "sistem" personal de laborator creator, în procesul de maturizare, de afirmare profesională a lui Pascal Bentoiu se descifrează trei etape: "una preponderent instrumentală şi concertantă (op. 1 - 14), alta esenţial dramatică (op. 15 - 18) şi, în sfârşit, ultima precumpănitor simfonică şi camerală (op. 19 - 30)".

"Este interesant de remarcat faptul că, deşi compozitorul a evoluat ca limbaj sonor, gândire muzicală etc., totuşi nu s-a dezis o clipă de la principiile sale fundamentale de viziune artistică. Melodia - trăsătura substanţială a întregii sale creaţii - domină partiturile. Armonia se mişcă în raport cu conţinutul, de la consonanţă până la disonanţă, de la tonalism şi modalism până la atonalism. Un loc caracteristic, de un rafinament artistic excepţional (poate cel mai apropiat de condeiul enescian), revine timbrelor. Numai analizând scriitura minuţioasă a partiturilor se relevă paleta coloristică de o infinită fantezie a compozitorului. ('Simfonia nr. 6' solicită în acest sens un desen de peniţă al interpreţilor în jocul surprinzător al nuanţelor timbrale, gândite uneori până la cele mai subtile registre optime ale fiecărui instrument)", spune Viorel Cosma.

În privinţa "materiei prime" la care apela Pascal Bentoiu, Viorel Cosma spune că se poate afirma că merge la exploatarea tuturor surselor (folclor, jazz, muzică uşoară etc.). "Fără a face din folclor sursă de pitoresc, Pascal Bentoiu a sublimat creaţia populară până la acel ethos autohton, remarcat cu deosebire de auditorii şi presa de peste hotare. Altă experienţă profesională determinantă i-a conferit-o teatrul. Cele peste 30 de muzici de scenă realizate în decurs de un deceniu şi jumătate i-au ascuţit simţul teatral şi i-au sugerat dimensiunea sonoră a cuvântului (este adevărat că piesele lui Euripide, Eschil, Shakespeare, Molière, Camus, pregătindu-i calea acelei partituri de excepţie, opera 'Hamlet'). Dramaturgul muzical stăpâneşte cu virtuozitate cele mai eterogene substanţe (în 'Amorul doctor' nu ocoleşte structurile ritmice moderne, muzica uşoară, citatul şi parafraza din partituri consacrate muzicii universale, jazzul), precum şi formele clasice (de la tema cu variaţiuni, passacaglie, fugă, până la simfonie)", afirmă Viorel Cosma.

Acesta precizează că paginile orchestrale de sine stătătoare, deşi deţin funcţii dramatice, poartă valenţele simfonismului. "Ceva mai mult: operele sunt gândite ca ample simfonii, iar leitmotivele devin teme şi structuri tematice supuse procesului de dezvoltare simfonică. Este o viziune modernă, originală, în teatrul muzical românesc, aşa cum 'Jertfirea Iphigeniei' marchează prima operă radiofonică autohtonă din istoria muzicii noastre. Poate că printre priorităţile ce şi le poate revendica Pascal Bentoiu se numără şi preludiul coral 'a cappella' din 'Hamlet' şi fuga pentru percuţie din aceiaşi lucrare. Chiar şi numai aceste elemente componistice singulare îi acordă compozitorului un loc aparte în contextul şcolii noastre contemporane. Activitatea de muzicologie, critică şi estetică muzicală conturează personalitatea unui creator original al condeiului, al artistului cu idei personale (adeseori şocante, greu de acceptat, exclusiviste). Exigenţa şi fermitatea criticii sale muzicale l-au impus pe Pascal Bentoiu - în ciuda restrânsei sale activităţi în presă - printre exegeţii de înaltă probitate profesională. Se simte în estetica sa ('Gândirea muzicală', 'Imagine şi sens') tendinţa de relevare a ideilor de compozitor, a experienţei de creator, adeseori unele pagini îmbrăcând forma de pledoarie a propriei concepţii de mânuitor al sunetelor. Spiritul de analiză se împleteşte armonios cu originalitatea concluziilor estetice ('Capodopere enesciene')", spune Viorel Cosma.

Potrivit acestuia, contribuţia personală a lui Pascal Bentoiu la dezvăluirea partiturilor lui George Enescu marchează un moment de maturitate atât al autorului, cât şi a muzicologiei româneşti actuale. "Timp de peste un deceniu şi-a consacrat cercetările în arhiva Muzeului Naţional 'George Enescu' descoperind lucrări necunoscute, refăcând şi completând manuscrise incomplete ale maestrului, reuşind să amplifice imaginea prea restrânsă a compozitorului de odinioară. Muzician de larg orizont estetic şi profesional, Pascal Bentoiu (...) se situează în primele rânduri ale personalităţilor româneşti de anvergură universală", mai spune Viorel Cosma.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO