Consiliul Fiscal îşi mentine estimarea că România va încheia 2024 cu un deficit bugetar cash de 8%, în opinia publicată cu privire la proiectul primei rectificări a bugetului general consolidat, amintind că după primele 8 luni deficitul a ajuns la 4,53% din PIB.
”Execuţia bugetară din primele 7 luni ale anului 2024 a consemnat un deficit cash de aproximativ 71 mld. lei, echivalent cu 4,02% din PIB, cu 1,6 pp mai ridicat decât deficitul consemnat pe primele 7 luni ale anului 2023 şi reprezentând circa 81% din deficitul programat pentru întreg anul 2024. La 8 luni, deficitul bugetar este de 4,53% din PIB. Proiectul rectificării bugetare prevede o majorare nominală amplă, atât a veniturilor bugetare, cât şi a cheltuielilor bugetare. Nivelul estimat al deficitului BGC este de 6,94%, cu circa 1,94 pp mai mare decât ţinta din proiectul de buget. Pe partea de venituri, proiectul de rectificare menţine proiecţia de 10,5 mld. lei din digitalizare, ceea ce echivalează cu o supradimensionare a veniturilor bugetare cu 0,6% din PIB. În plus, există un grad de incertitudine privind impactul amnistiei fiscale, de 7,9 mld. lei, echivalent cu circa 0,45% din PIB. Analiza categoriilor de cheltuieli bugetare indică o subdimensionare posibilă pentru cheltuieli reprezentate de bunuri şi servicii (de circa 0,2% din PIB) şi de subvenţii (circa 0,3% din PIB). Suplimentar, există riscuri cu privire la agregatul de asistenţă socială, având în vedere incertitudinile ce vizează impactul recalculării pensiilor în sistemul public”, se arată în analiză.
În opinia CF, mersul execuţiei bugetului public a ilustrat hibe ale construcţiei sale pentru acest an, între care un deficit bugetar proiectat iniţial la 5% din PIB. Consiliul Fiscal a semnalat în evaluarea proiectului de buget pe 2024 lipsa de realism a deficitului bugetar.
România are unul dintre cele mai înalte deficite bugetare din UE, iar faptul că şi alte 7 ţări au intrat sub incidenţa procedurii de dezechilibru excesiv nu trebuie să fie un confort pentru autorităţile noastre. România suferă de sindromul „deficitelor gemene”, cu dezechilibre externe (de balanţă comercială şi de cont curent) mari, cu finanţare considerabilă prin împrumuturi externe. România are cel mai mare deficit de cont curent ca pondere în PIB între ţările din Centrul şi Estul Europei şi nici nu este în zona euro, ceea ce implică risc valutar.
Vedeti aici opinia integrală a Consiliului Fiscal:
Este hazardată afirmaţia că deficitele se explică prin investiţii şi că ar fi sustenabile; efectele investiţiilor depind de compoziţie, de măsura în care se dezvoltă producţia de bunuri exportabile şi ce pot înlocui importuri (aşa numite tradables). În plus, mare parte din resursele europene se văd în bugetul public atât pe partea de cheltuieli, cât şi la venituri. Raportul Draghi subliniază nevoia de investiţii de calitate în UE, orientate către viitor.
Un plan bugetar-structural pe 7 ani are sens, date fiind dimensiunea deficitului şi impactul reformelor structurale. Corecţia nu se poate realiza în mod covârşitor prin reduceri de cheltuieli; este nevoie de o creştere importantă a veniturilor bugetare (fiscale), inclusiv prin modificări în regimul fiscal, de reducerea drastică a decalajului la colectarea TVA, extinderea bazei de impozitare, combaterea evaziunii fiscale şi a optimizărilor fiscale.
CF a menţionat frecvent că România are printre cele mai joase venituri fiscale (inclusiv contribuţii) din UE – în jur de 26-27% din PIB. Este un nivel complet inadecvat având în vedere presiunile tot mai mari asupra bugetului ce derivă din efecte ale schimbărilor climatice (vezi şi inundaţiile din acest an), nevoia de a investi mai mult în educaţie şi sănătate, apărare, infrastructuri fizice, şi de a crea spaţiu fiscal.
Pieţele financiare pot „îngheţa” din nou, din varii motive, iar ţările care sunt prinse pe picior greşit (deficite mari) plătesc scump. România a mai trecut printr-un episod amar ca urmare a efectelor crizei financiare din 2008-2009.
România are atuuri importante: a realizat o convergenţă reală considerabilă (PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare a ajuns la 78% din media UE), are o economie plurisectorială, este stat membru al UE şi beneficiază de transferuri de fonduri europene masive. Dar, suferinţe economice nu pot fi evitate dacă nu corectăm deficite bugetare mari, care ar putea catapulta datoria publică cu mult peste 60% din PIB. Raţiunea economică şi noul cadru de guvernanţă fiscală din UE reclamă corecţia deficitului bugetar.
Datele macroeconomice recente arată o decelerare a economiei. Scenariul macroeconomic pe care se fundamentează rectificarea ar putea fi grevat de riscul unei supraestimări a dinamicii creşterii reale. Se observă o creştere alertă a investiţiilor în prognoza nouă oficială, în ciuda unui rol diminuat al acestora la creşterea PIB. Creşterea importantă a consumului, sub impactul evoluţiilor salariilor şi pensiilor, a determinat, concomitent, o lărgire a dezechilibrului extern.
Creşterea economică din România nu este robustă întrucât se bizuie pe dezechilibre mari, interne şi externe. • Execuţia bugetară din primele 7 luni ale anului 2024 a consemnat un deficit cash de aproximativ 71 mld. lei, echivalent cu 4,02% din PIB, cu 1,6 pp mai ridicat decât deficitul consemnat pe primele 7 luni ale anului 2023 şi reprezentând circa 81% din deficitul programat pentru întreg anul 2024. La 8 luni, deficitul bugetar este de 4,53% din PIB.
Proiectul rectificării bugetare prevede o majorare nominală amplă, atât a veniturilor bugetare, cât şi a cheltuielilor bugetare. Nivelul estimat al deficitului BGC este de 6,94%, cu circa 1,94 pp mai mare decât ţinta din proiectul de buget. •
Pe partea de venituri, proiectul de rectificare menţine proiecţia de 10,5 mld. lei din digitalizare, ceea ce echivalează cu o supradimensionare a veniturilor bugetare cu 0,6% din PIB. În plus, există un grad de incertitudine privind impactul amnistiei fiscale, de 7,9 mld. lei, echivalent cu circa 0,45% din PIB.
Analiza categoriilor de cheltuieli bugetare indică o subdimensionare posibilă pentru cheltuieli reprezentate de bunuri şi servicii (de circa 0,2% din PIB) şi de subvenţii (circa 0,3% din PIB). Suplimentar, există riscuri cu privire la agregatul de asistenţă socială, având în vedere incertitudinile ce vizează impactul recalculării pensiilor în sistemul public.
Pe baza noilor date, CF evaluează că deficitul bugetar cash va fi în jur de 8% din PIB în 2024, fiind în linie cu analiza din raportul său anual.
Având în vedere negocierile Guvernului cu Comisia Europeană privind planul bugetarstructural al României, în contextul noului cadru de guvernanţă economică din Uniunea Europeană, nu este exclus ca unele cheltuieli să fie diminuate mai mult şi să consemnăm un deficit sensibil sub 8% din PIB. Pe de altă parte, o subestimare a riscurilor generate de cheltuieli în creştere rapidă poate conduce la un deficit semnificativ peste 8% din PIB.
Guvernul să încerce să ţină sub control strict cheltuielile în restul anului. Ca şi în alţi ani, amânarea unor plăţi nu rezolvă problemele structurale ale bugetului public. • Potrivit rectificării bugetare, cheltuielile de investiţii totale, din surse interne şi externe, sunt estimate la 6,8% din PIB. În structură, investiţiile finanţate din resurse interne sunt de 40,9% (faţă de 31,2% în proiectul de buget iniţial), în timp ce investiţiile finanţate din fonduri europene sunt de 59,1%.
Absorbţia de fonduri europene în primele 8 luni din anul 2024 s-a limitat la rambursări însumând circa 2,5 mld. euro din CFM 2014-2020 (beneficiind de Regula N+3). În cazul CFM 2021-2027, rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune era zero la nivelul lunii august 2024, iar în privinţa PNRR, cererea de plată nr. 3 depusă în decembrie 2023, în valoare de circa 2 mld. euro, se găseşte încă în curs de evaluare de către CE. Aceasta relevă slăbiciuni instituţionale în atragerea şi absorbţia fondurilor europene.
România riscă să capete o dependenţă de fondurile europene ce se poate dovedi periculoasă. Aceasta şi pentru că PNRR are o viaţă limitată (până în august 2026), iar fondurile structurale şi de coeziune vor intra într-o altă logică de alocare. În plus, PIB pe locuitor al României va ajunge la un nivel care nu o va mai îndreptăţi să primească fonduri nete de amploarea ultimului deceniu (ca procent din PIB).