Până la 4,5 miliarde de euro sunt necesare pentru a construi de la zero aproape 200.000 de kilometri de reţea care să treacă prin 18 judeţe şi care să aprindă becul pentru 3,5 milioane de consumatori. Statul vinde însă 51% din Electrica, singura companie de distribuţie şi furnizare a energiei pe care o mai controlează la un preţ cuprins între 443 şi 543 mil. euro.
„Activele nu vor aparţine niciodată investitorului“, spune însă Bogdan Iliescu, directorul general al BRD Corporate Finance, entitate care face parte din consorţiul care se ocupă de listarea Electrica. Iliescu este şi membru în consiliul de administraţie al Transgaz. Sindicatul de brokeri care intermediază oferta Electrica este format din Citigroup, BRD, Raiffeisen Bank, Société Générale şi Swiss Capital.
WikiZF: Profilul companiei Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice - Electrica S.A.
Potrivit datelor publicate de Electrica în documentele care au pregătit listarea companiei la bursă, firma administrează 8.389 de kilometri de linii de înaltă tensiune, 45.643 de kilometri de linii de medie tensiune şi 134.834 de kilometri de linii de joasă tensiune, operate de filialele de distribuţie Muntenia Nord, Transilvania Sud şi Transilvania Nord.
ZF a încercat să realizeze o evaluare a acestei infrastructuri pornind de la preţurile pentru lucrările electrice de azi.
Cât costă reţeaua Electrica azi?
„În medie, pe o linie de înaltă tensiune, din 200 în 200 de metri este pus câte un stâlp. Pentru liniile de medie tensiune, stâlpii care susţin reţeaua sunt din 60 în 60 de metri, iar pentru joasă tensiune stâlpii sunt puşi din 35 în 35 de metri“, spun specialiştii din Electrica.
Practic, dincolo de cei aproape 200.000 de kilometri de reţea, infrastructura Electrica se sprijină şi pe 4,6 milioane de stâlpi de înaltă, medie sau joasă tensiune. Cât costă însă aceste fire, cu stâlpi cu tot?
„În linii mari, pentru a construi un kilometru de reţea de joasă tensiune cu stâlpi cu tot preţurile sunt de circa 10.000 de euro. Pentru un kilometru de reţea de medie tensiune, cu toate elementele incluse, costurile variază între 20 şi 24 de mii de euro. Pentru înaltă tensiune însă, în funcţie de modul în care este realizată reţeaua, preţul poate varia între 80 şi 150 de mii de euro pe kilometru“, spun specialiştii din Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), instituţie care a stat la baza proiectării întreg sistemului energetic local. Surse din Electrica spun de asemenea că de exemplu pe joasă tensiune investiţia într-un kilometru de reţea, cu toate elementele necesare, ar putea ajunge şi la 15.000 de euro, iar pe înaltă tensiune ultimele lucrări au fost făcute la 160.000 de euro.
Pornind de la limitele minime şi maxime obţinute, rezultă că, la preţurile de azi, valoarea reţelei Electrica este cuprinsă între 3 şi 4,5 miliarde de euro. Pentru 51% din acţiunile companiei statul estimează că va încasa între 443 şi 543 de milioane de euro.
În situaţiile financiare consolidate publicate recent de Electrica se arată că valoarea contabilă netă a imobilizărilor companiei, care include în principal reţelele de distribuţie a energiei electrice, era pe data de 31 decembrie 2013 de peste 5,9 miliarde de lei (1,3 miliarde de euro).
De ce atât de puţini bani?
„Raţiunea prin care se explică această diferenţă este foarte simplă. Electrica nu este proprietara acestei infrastructuri, ci concesionara, prin cele trei filiale de distribuţie. Filialele Electrica au o licenţă de concesiune pe 49 de ani pentru aceste active care aparţin însă statului român. Ceea ce are Electrica sunt doar veniturile obţinute din exploatarea activelor, nu reţeaua“, explică Bogdan Iliescu, de la BRD Corporate Finance.
Segmentul de distribuţie operează în baza unor contracte de concesiune pe termen lung acordate de Ministerul Economiei, valabile până în 2054 şi în baza unor licenţe emise de ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei – n.red.), valabile până în 2027, care au opţiune de reînnoire pentru încă 25 de ani.
Potrivit directorului BRD, cele mai relevante modalităţi de a evalua o companie sunt fie prin comparaţie cu alte companii din acelaşi sector din ţară sau din străinătate, fie prin capacitatea de a genera profituri.
„Eu ca acţionar primesc doar un dividend. Statul va primi prin această listare peste 450 de milioane de euro, bani care se vor duce în companie şi care mai departe vor creşte această bază de active, ceea ce va determina majorarea veniturilor societăţii. Este o perspectivă pozitivă“, spune Iliescu.
Cert este că o parte din reţeaua de distribuţie are nevoie de investiţii majore. De exemplu, în draftul Strategiei Energetice 2011-2035 se arată că reţelele de distribuţie a energiei electrice din România sunt caracterizate în proporţie de 65% printr-un avansat grad de uzură fizică.
De altfel oficialii statului chiar au precizat că banii din privatizarea Electrica vor fi destinaţi în totalitate pentru modernizarea infrastructurii.
Investiţiile necesare în reţeaua de distribuţie a Electrica sunt evidenţiate şi într-un raport al ANRE care măsoară durata întreruperilor neplanificate pentru toate cele 8 companii de profil. În 2012, clienţii Electrica Muntenia Nord au avut cel mai mult de suferit din cauza întreruperilor neplanificate şi în total au stat în beznă circa 24 de ore.
„Se menţionează că la Electrica Muntenia Nord au fost multe situaţii deosebite (aşa cum s-a relatat şi în mass-media), dar numai parţial au fost încadrate ca situaţii de forţă majoră“, se arată în raportul privind realizarea indicatorilor de performanţă pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice pentru 2012 publicat de ANRE.
Consumatorii Electrica Transilvania Sud au stat cu becurile stinse peste 9 ore în 2012 iar cei ai Transilvania Nord au fost fără lumină peste 6 ore. Rezultatele celor două companii sunt totuşi mai bune decât cele înregistrate de cehii de la CEZ în Oltenia unde durata întreruperilor neplanificate a fost de aproape 14 ore în 2012 sau de germanii de la E.ON cu întreruperi de 9,2 ore în Moldova. Enel a avut cei mai buni timpi anul trecut, în Banat, Dobrogrea şi Muntenia Sud, durata întreruperilor neplanificate fiind de circa 5 ore.
Alte vremuri, alţi bani
Ultima privatizare din domeniul distribuţiei de energie electrică a fost cea a Electrica Muntenia Sud, proces câştigat de italienii de la Enel. Aceştia au plătit 400 de milioane de euro pentru 50% din acţiunile companiei care alimentează cu energie capitala şi încă 420 de milioane de euro pentru o majorare de capital, bani care ar fi trebuit investiţi în companie.
Fosta Electrica Muntenia Sud este o companie cu aproape 1,2 milioane de clienţi cu o cotă de piaţă pe segmentul reglementat de 19,7%, potrivit raportului pe 2013 al ANRE. Electrica are 3,5 milioane de consumatori şi o cotă de 36% pe segmental reglementat. Practic, statul se aşteaptă să încaseze acum pe o companie de două ori mai mare decât fosta Electrica Muntenia Sud un preţ similar.
„Anul 2008 (când a fost finalizată privatizarea Electrica Muntenia Sud – n.red.) a fost cu totul special privind multiplii realizaţi. Am văzut în perioada 2007-2008 sume imense pe tranzacţii. Nu ne mai întâlnim cu acea periodă“, a conchis Iliescu.
