Contractul, denumit "Contract de Credit - Furnizor încheiat între Compania Naţională Loteria Română (CNLR) şi ..., ..., ... pentru Implementarea Programului Videoloterie în România", a fost semnat în 1 septembrie 2003, pentru zece ani şi avea drept scop implementarea unui program de video-loterie "la cheie", au declarat, pentru MEDIAFAX, surse judiciare, care citează documente ale anchetatorilor Parchetului Curţii de Apel Bucureşti din dosarul în care CNLR este urmărită penal.
Potrivit surselor citate, contractul, clasificat iniţial ca "secret de serviciu", a fost modificat pe parcurs şi prelungit până în decembrie 2014.
"Referitor la sistemul de video-loterie, obligaţia creditorului era de a asigura finanţarea întregului program pentru achiziţia, livrarea şi mentenanţa acestuia, obligaţia furnizorului era de a livra sistemul la cheie, iar obligaţia beneficiarului era de a rambursa finanţarea acordată de creditor din încasările brute ale programului", se mai arată în documentele anchetatorilor.
Una dintre firme avea rolul de a supraveghea informatic întregul sistem de video-loterie şi a stabili lunar sumele intrate, a celor jucate şi a celor ieşite din sistem sub formă de câştiguri, pentru fiecare aparat în parte, iar CNLR, de a colecta efectiv sumele de bani prin sucursalele sale şi de a plăti premiile câştigate la fiecare aparat, în fiecare sucursală, în timp real.
Sursele citate au precizat că, în loc să aducă aparate pentru sistemul de video-loterie, CNLR a adus 6.263 de aparate de tip slot-machine, cunoscute ca "păcănele", pentru care compania trebuia să obţină autorizare, iar pentru organizarea jocului de noroc ar fi trebuit să obţină licenţă, potrivit OUG 77/2009.
"Cu alte cuvinte, chiar de la intrarea în vigoare a acestui act normativ exista obligaţia CNLR de a solicita autorizarea anuală a fiecărui aparat în parte (8.000 de lei/an) şi licenţierea jocului de noroc (25.000 de lei/an)", se arată în documentele citate.
Într-un singur an, pentru autorizarea aparatelor, era necesară plata unei sume de 50.104.000 de lei, deci în total 300.624.000 de lei din 2009 până în 2014, iar pentru licenţa de joc trebuia plătită suma de 25.000 de lei, deci în total 150.000 de lei pentru cei şase ani.
"Făcând un calcul, se constată că, pe lângă produsul obţinut în anul 2010 din infracţiune, sumele datorate bugetului de stat sporesc cu încă 300.774.000 de lei, care se adaugă la suma de 162.559.647,02 lei, rezultând un total provizoriu de 463.373.647,02 lei", arată sursele judiciare, care citează documentele procurorilor Parchetului Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit surselor citate, cele trei firme cu care avea contract Loteria ştiau că nu există autorizările şi licenţele necesare, pentru că în realitate nu se desfăşura o activitate de video-loterie, dar au continuat să pună la dispoziţia CNLR echipamente şi să obţină un profit uriaş din activitatea ilicită.
Totodată, în actele de la dosar se mai arată că CNLR primea o cotă mult mai mică decât cele trei firme cu care avea contract.
"De exemplu, în cursul anului 2010, conform datelor furnizate de ... suma totală de împărţit conform procentelor aferente fiecărei părţi a fost de 162.599.647,02 lei din care 104.088.816,49 de lei au revenit ..., 1.625.996,48 lei au revenit ... şi doar 56.884.834,05 au revenit CN Loteria Română", potrivit surselor citate.
Pe baza documentelor pe care le deţin, anchetatorii au stabilit sumele obţinute anual de pe urma celor 6.263 de aparate de tip slot-machine, astfel că în 2010 acestea s-au ridicat la 162.559.843 de lei, în 2011 - 156.628.748 de lei, în 2012 - 139.198.091 de lei, în 2013 - 116.303.245 de lei, iar în 2014 - 23.806.494 de lei. Totalul câştigurilor obţinute în cei cinci ani de funcţionare nelegală este de 598.536.226 de lei, au precizat sursele judiciare.
Dosarul a fost deschis în 3 august 2010, când ofiţeri de poliţie de la Direcţia de Investigare a Fraudelor din Poliţia Română s-au sesizat din oficiu. Cazul a fost înregistrat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1, de unde a fost preluat, în 13 ianuarie 2015, de Parchetul Curţii de Apel Bucureşti. La momentul preluării cazului, în dosar era începută, din 10 octombrie 2014, urmărirea penală in rem, pentru desfăşurarea fără licenţă sau autorizaţie de activităţi în domeniul jocurilor de noroc, iar în 6 martie s-au extins cercetările şi pentru fapta de evaziune fiscală.
În 26 martie au fost puse sub învinuire CNLR şi trei persoane juridice, firme cu care CNLR a încheiat contractul păgubos. Celor trei persoane juridice nu le-au fost aduse deocamdată la cunoştinţă acuzaţiile, motiv pentru care numele lor nu poate fi făcut public, au precizat sursele citate.
Parchetul Curţii de Apel Bucureşti a anunţat, în 8 aprilie, că Loteria Română este urmărită penal pentru desfăşurarea fără licenţă de activităţi în domeniul jocurilor de noroc de tip slot-machine, în perioada 2006-2014, în acest dosar prejudiciul fiind de peste 463 de milioane de lei, respectiv aproximativ 100 de milioane de euro.
Anchetatorii au stabilit că, în perioada 2006-2014, Loteria Română a desfăşurat, fără a avea licenţa şi autorizaţiile necesare, activităţi de tip slot-machine cu un număr total de 6.263 de aparate puse la dispoziţie de către alte persoane juridice.
De asemenea, procurorii au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale în cazul SC Lotrom SRL, care în perioada 2006-2014 a pus la dispoziţia Loteriei Române aparate pentru activităţi de jocuri de noroc tip slot-machine cu care au fost desfăşurate activităţi de jocuri de noroc neautorizate şi nelicenţiate.
Jurnaliştii de la Rise Project scriu că în acest dosar mai sunt urmărite penal, pe lângă Loteria Română şi compania Lotrom, alte două companii private cu acţionariat grecesc: Intracom şi Intralot.
Compania Naţională Loteria Română este lider pe această piaţă, cu peste 1.109 de spaţii în care sunt amplasate aparate electronice slot-machine.
