Până în primăvara anului 2020, China şi India au luat măsuri de precauţie elaborate pentru a evita tensiunile de-a lungul frontierei nordice comune, unde au purtat un război cu aproape şase decenii în urmă.
Soldaţii de-a lungul liniei de control real, aşa cum India şi China numesc frontiera disputată dintre teritoriul indian Ladakh şi regiunile chineze Tibet şi Xinjiang, patrulau de obicei neînarmaţi, lăsând uneori pachete de ţigări sau alte deşeuri în limba locală în zona tampon pentru a semnala celeilalte părţi că au fost acolo.
Atunci când patrulele din cadrul Forţelor Armate Indiene şi ale Armatei Populare de Eliberare se întâlneau fizic, acestea afişau bannere prin care avertizau cealaltă parte că au invadat teritoriul naţional şi îi ordonau să se retragă.
Potrivit Financial Times, în aprilie şi mai 2020, trupele chineze au rupt acest status quo atunci când au tăiat unele dintre rutele tradiţionale de patrulare ale indienilor în estul Ladakh. Conflictul a degenerat ulterior, soldaţii atacându-se unii pe alţii cu bâte şi pietre. Până la finalul confruntărilor, 20 de soldaţi indieni şi patru soldaţi chinezi au fost raportaţi morţi.
Confruntările încă îşi păstrează ecoul la New Delhi, iar analiştii spun că un viitor conflict între cele mai populate două ţări din lume nu poate fi exclus. Vineri, cele două părţi au avut o "confruntare" la graniţa de nord-est care s-a soldat cu răni minore, primul astfel de eveniment de la confruntarea de acum mai bine de doi ani.
Incidentul din 2020 din Valea Galwan a acţionat ca un semnal de alarmă pentru establishmentul militar şi civil al Indiei cu privire la riscul unei viitoare confruntări mai ample cu China şi cu forţele sale armate bine echipate. India a interzis, de asemenea, zeci de aplicaţii mobile chinezeşti, ca parte a unei campanii de consolidare a apărării.
"A fost un şoc pentru partea indiană", spune Deependra Hooda, care a condus Comandamentul de Nord al armatei indiene în perioada 2014-16, menţionând că ultimele confruntări mortale în zona de frontieră au avut loc în 1975. "A existat cu siguranţă o regândire şi o realiniere a forţelor, cu prioritate pe frontul de nord."
După ciocnirile de la Galwan, India a redistribuit şase divizii ale armatei de pe frontul său nordic, de-a lungul frontierei cu duşmanul său tradiţional, Pakistan, în nordul Ladakh.
Bipin Rawat, pe atunci şeful Statului Major al Indiei, a descris anul trecut China ca fiind cea mai mare ameninţare la adresa securităţii Indiei şi a declarat că forţele chineze "construiesc sate, posibil pentru cantonarea şi localizarea civililor lor sau pentru militari în viitor, de-a lungul LAC".
Ministrul german de externe, Annalena Baerbock, aflată într-o vizită la Delhi săptămâna trecută, a menţionat "construirea infrastructurii militare chineze de-a lungul frontierei cu India" drept una dintre preocupările Berlinului.
Cheltuielile de apărare ale Indiei au crescut deja cu 50% în decurs de un deceniu, potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), de la 49,6 miliarde de dolari în 2011 la 76,6 miliarde de dolari anul trecut.
În aceeaşi perioadă, India a depăşit Rusia şi Marea Britanie, devenind al treilea stat din lume în ceea ce priveşte cheltuielile militare - deşi la mare distanţă de SUA şi China, care au cheltuit de aproape patru ori mai mult decât New Delhi-ul. Cheltuielile sunt în continuare în creştere; în bugetul guvernului din februarie, alocarea pentru apărare a fost majorată cu aproape 10%.
Priorităţile New Delhi-ului au fost modernizarea armatei, dar şi asigurarea unei capacităţi industriale militare durabile - parte a unei campanii mai ample "Make in India", menită să dezvolte producţia locală. Analiştii spun că războiul din Ucraina a scos în evidenţă o altă vulnerabilitate cheie: dependenţa persistentă a Indiei de armele şi muniţiile ruseşti.
India a intensificat diversificarea, de mult timp în curs de desfăşurare, a livrărilor sale către alte ţări, inclusiv Franţa şi Israel. La doar câteva luni după Galwan, India a semnat un nou acord de apărare cu SUA. În acelaşi timp, ea continuă să depună eforturi de "indigenizare" menite să îi consolideze capacitatea de producţie internă.
Cu toate acestea, unii analişti susţin că India încă nu face sau nu cheltuieşte suficient pentru a se pregăti pentru o posibilă confruntare cu China. Unii observatori avertizează că prim-ministrul Modi trebuie să aleagă între modernizarea forţelor armate indiene sau autohtonizarea echipamentelor militare, care ar trebui să fie prioritară. Încercarea de a le face pe amândouă în acelaşi timp riscă să o lase expusă la armata mult mai puternică a Chinei, spun aceştia.
