România are un deficit de forţă de muncă persistent şi mai sever decât media UE, iar 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă, potrivit datelor publicate de BNR în cel mai recent raport asupra inflaţiei.
”Acest deficit loveşte atât la bază, cât şi la vârf: cel mai acut se manifestă la ocupaţii cu competenţe elementare, dar persistă şi în IT&C, ştiinţe, inginerie şi sănătate. Paradoxal, piaţa muncii este, în acelaşi timp, relativ tensionată (cu deficit de forţă de muncă), dar şi dispune de rezerve importante”, comentează Cristian Popa, CFA, membru în boardul BNR.
Problemele cu care se confruntă companiile locale au la bază mai mulţi factori. Pe de-o parte, îmbătrânirea populaţiei începe să fie tot mai resimţită pe piaţa muncii, iar pe de altă parte, România are printre cele mai mari rate de tineri care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nici nu participă la activităţi de formare profesională.
Ponderea persoanelor vârstnice a urcat la 20% în 2024 (faţă de 16% în 2013), vârsta mediană este aproape 44 de ani (era 40,5 ani în 2013), iar populaţia totală e proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035.
În acelaşi timp, după mai bine de două decenii de migraţie net negativă, România a trecut pe plus în 2022–2023.
”Asta nu înseamnă că toţi românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai şi revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranţi (persoane sosite)”, a adăugat Cristian Popa.
Atingerea pragului de migraţie pozitivă a fost susţinută de majorarea şi menţinerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 şi revenirea unei părţi a diasporei după pandemie.
Analiza BNR arată că numărul imigranţilor a crescut în special datorită lucrătorilor proveniţi din Nepal, Sri Lanka, Vietnam şi alte state non-UE (în general, muncitori necalificaţi care aparţin ţărilor în curs de dezvoltare sau cei plecaţi din Ucraina) şi mai puţin din UE, în timp ce emigrarea îi priveşte adesea pe lucrătorii calificaţi.
”Migraţia net pozitivă este o corecţie de piaţă utilă (apare când cererea de muncă e ridicată, iar salariile şi condiţiie de trai sunt atractive), dar se putea şi mai bine. Ideal era să putem reţine muncitorii calificaţi, susţinând productivitatea, însă chiar şi aşa cum este, migraţia net pozitivă este de preferat migraţiei net negativ”, consideră reprezentantul BNR.
