ZF 24

Cum încurajează SUA informatorii să pârască neregulile companiilor

Foto Shutterstock

Foto Shutterstock

Autor: Daniela Stoican

03.08.2014, 18:01 100
Ce au în comun patru angajaţi din industria entertainmentului pentru adulţi, 138 de ingineri şi un pastor? Ei cred că pot oferi ponturi fierbinţi despre presupuse fraude financiare şi sunt printre cele peste 6.500 de persoane care au oferit informaţii confidenţiale în programul de informatori al Comisiei de Valori Mobiliare şi Burse (SEC) din SUA, scrie The Wall Street Journal.

SEC a creat în 2011 un program dedicat publicului larg, prin care invitau pe cei care ştiu ceva despre abaterile de la lege ale companiilor să transmită autorităţilor aceste informaţii. Agen­ţia oferă recompense de până la 30% din orice sanc­ţiune financiară impusă de aceasta care depăşeşte un milion de dolari.

Posibilitatea unei recompense a atras ponturi din cel puţin 68 de ţări. Aproape 3.600 de informatori au dat informaţii despre locul lor de muncă, potrivit informaţiilor obţinute de The Wall Street Journal în urma unei solicitări în baza Legii privind libertatea de informare.

Pensionarii sunt grupul cel mai activ, cu 365 de ponturi, iar ei sunt urmaţi de investitorii, cu 290 de reclamaţii, şi de ingineri.

Dar informatorii provin din toate clasele sociale. Printre ei se numără un mecanic, un negustor de antichităţi şi un docher, un specialist în agronomie, două persoane care s-au trecut cu statutul de „fostă soţie“ şi un medic veterinar. Mai există şi militari activi sau în retragere. De asemenea, numărul mare de angajaţi din sectorul hotelier şi din sectorul serviciilor arată că directorii ar trebui să fie atenţi la ce vorbesc în restaurante, baruri, hoteluri şi taxiuri.

Per total, reprezentanţii SEC spun că sunt mulţumiţi de calitatea ponturilor pe care le primesc şi că sistemul nu a fost blocat de reclamaţii neserioase, aşa cum se temeau iniţial. 

„M-am pregătit pentru o avalanşă de prostii“, mărturiseşte Sean McKes­sy, şeful biroului de informare al SEC.

Cel puţin 42 de ponturi au venit de la directori importanţi şi de la membri ai boardurilor, potrivit listei cu locurile de muncă declarate. Prin program au fost obţinute restituiri şi aplicate amenzi de 150 de milioane de dolari prin intermediul a cinci dosare construite pe baza informaţiilor de la opt informatori. Informatorii au obţinut sume de peste 15 milioane de dolari, inclusiv un pot de 14 milioane de dolari câştigat de o singură persoană, care a adus dovezi împotriva lui Anshoo R. Sethi, de 30 de ani, din Chicago. Acesta ar fi înşelat aproximativ 250 de investitori, majoritatea chinezi.

În martie un tribunal districtual a decis în favoarea SEC şi a cerut înapoierea unor active de 147 milioane de dolari către investitori. Sethi şi alte două entităţi de business nu au recunoscut, dar nici nu au negat, acuzaţiile.

McKessy spune că sumele vor creşte. Atingerea unei „mase critice“ a ponturilor va determina în curând noi investigaţii, amenzi şi recompense.

Pentru a depune o plângere, informatorii nu trebuie decât să intre pe siteul agenţiei şi să completeze un formular de şase pagini sau un chestionar online. Ei trebuie să ofere informaţii de bază despre ei şi despre presupusul făptaş, precum şi detalii despre infracţiunea pe care o suspectează şi despre dovezile pe care le au sau care ar putea exista.

Dacă SEC consideră că legile federale privind valorile mobiliare au fost încălcate, că sursa este credibilă şi că este nevoie de acţiuni de aplicare a legii, informatorul va fi contactat de un investigator pentru o serie de interviuri. 

Procesul poate dura ani de zile şi de multe ori se dovedeşte inutil.

„Cu un an în urmă şeful biroului de informatori ne-a sunat şi ne-a spus: <<Vă mulţumim pentru ajutorul acordat Americii. Cazul prezentat de dumneavoastră a ajuns până sus. Singurul lucru pe care îl pot spune, dată fiind discreţia necesară, este că am decis să nu mergem mai departe“, îşi aminteşte un informator care a dorit să rămână anonim de teama de a nu fi pus pe lista neagră de cei din industria tradingului de titluri mobiliare.

El a fost unul din managerii de top ai unui fond de hedging care a jucat rolul de contrapartidă în mai multe tranzacţii cu o bancă americană de investiţii importantă. După ce anumite contracte au fost modificate de către bancă, spune el, consecinţa ar fi trebuit să fie o pierdere semnificativă pentru un vehicul din afara bilanţului şi acest lucru să forţeze banca să îşi re-evalueze cheltuielile.

„La început am fost motivat de compensaţii“, a spus el. „Am fost martorul unei fraude bancare din perioada 2008. Acest lucru trebuia să fie corectat şi de asemenea trebuia corectat comportamentul băncilor. Cred în continuare acest lucru, chiar şi in absenţa oportunităţii de a obţine compensaţii băneşti“.

SEC refuză să comenteze asupra dosarelor informatorilor. Dar având în vedere avalanşa de reclamaţii şi numărul redus de dosare finalizate cu succes, rezultă că marea majoritate a informatorilor nu sunt foarte abili.

Pensionarii, inclusiv unul care a menţionat în descrierea postului că este „un ratat“, au mai mult timp liber decât angajaţii cu normă întreagă, plus că pot vinde un pont despre un fost angajator fără să le fie teamă că vor fi sancţionaţi pentru aceasta. Persoanele mai în vârstă sunt şi în număr mai mare victime ale unor fraude, explică James Ratley, şeful Asociaţiei de Cercetătorilor Atestaţi din Domeniul Fraudei, o organizaţie anti-fraudă cu sediul în Austin, Texas.

„Pensionarii sunt de obicei ţinta preferată a escrocilor“, spune el.

Pensionarii au şi obiceiul de a alerta autorităţile mai des decât alte categorii de vârstă, arată Ratley, pentru că „sunt mai disperaţi“ şi nu au timpul pe care l-ar avea un tânăr pentru a-şi reface economiile după ce a fost victima unei fraude.

La prima vedere inginerii pot părea să nu aibă prea multe în comun cu activitatea de informator, dar onestitatea, integritatea şi aplecarea spre soluţionarea erorilor sunt valori care le sunt imprimate în timpul pregătirii lor, explică Norman Fortenberry, director executiv al Societăţii Americane pentru Educaţia în domeniul Ingineriei.

„Acesta este un aspect fundamental în codul nostru de etică“, spune el. Codul prevede, printre alte virtuţi, că inginerii trebuie să se dedice protejării sănătăţi, siguranţei şi bunăstării publice. Este atât o chestiune de mândrie personală, cât şi una de mândrie profesională“, spune Fortenberry.

Dar industria serviciilor sexuale funcţionează după un cod complet diferit. În rândul prostituatelor, caracterul secret al informaţiilor este sacrosanct, spune Dennis Hof, proprietar al bordelului Moonlite Bunny Ranch şi al altor bordeluri din Nevada.

„Legătura noastră cu clienţii este sfântă. Banii nu pot fi mai importanţi“, afirmă el.

Hof spune că oricare dintre angajate ar fi concediată sau conducerea bordelului s-ar dezice de ea dacă ar dezvălui informaţii confidenţiale despre vreunul din clienţi.

„Amy de la Forţele Armate“, o veterană a Bunny Ranch, al cărei nume real este Deanne Salinger, povesteşte despre clienţi că dezvăluie mereu informaţii cu caracter material care nu sunt publice. Ea spune că la început l-a întrebat pe pe Hof dacă ar trebui să investească pe baza ponturilor, dar au fost de acord că nu ar fi înţelept să procedeze aşa.

„Mă pricep să ţin lucruri pentru mine, chiar mă pricep“, spune ea. „Am vechime în domeniu şi ştiu că sunt pur şi simplu lucruri despre care nu se vorbeşte“.

Unul dintre cei mai prolifici informatori din program este Yvette Barbara Baldwin, care a depus cel puţin zece reclamaţii ca informator, declarând ca ocupaţie proprie „oficial public regal“, şi spune că are „sânge regesc iranian, chinez, turc, dar şi grec şi evreu“.

Sub titulatura de mai sus, Baldwin a iniţiat mai multe procese în nume propriu, inclusiv unul împotriva unui consorţiu de bănci despre care ea spune că nu îi permite să intre în posesia unei averi uriaşe asupra căreia ar avea drept din naştere.

Printre dovezile pe care Baldwin se oferă să le aducă pentru a-şi susţine pretenţiile este o înregistrare cu o apariţie televizată, pe care însă nu a putut să o obţină pentru The Wall Street Journal.

„I-am acordat un interviu lui Walter Cronkite (jurnalist celebru – n.red). Cred că aveam vreo doi-trei ani“, pretinde ea.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO