Datoria externă totală, care include atât datoria statului, cât şi pe cea privată, a ajuns în martie 2013 la 101 mld. euro, faţă de 21 mld. euro în decembrie 2004 şi 72 mld. euro în decembrie 2008.
În decembrie 2008, când a început criza, datoria externă totală era de 72 mld. euro, din care statul avea 11 mld. euro, iar firmele private şi băncile 61 mld. euro.
Din datoria externă suplimentară acumulată în criză, statul este responsabil de 26 mld. euro, în timp ce sectorul privat şi-a mărit expunerea faţă de exterior doar cu 3 miliarde de euro.
Cu alte cuvinte, de patru ani 90% din banii noi din exterior care mai vin în România sunt împrumutaţi de către stat, iar firmele private şi băncile doar îşi reînnoiesc liniile de finanţare.
Mai mult, în ultimul an băncile străine şi-au redus finanţările locale, în timp ce statul a continuat să se împrumute masiv în străinătate. Astfel, datoria publică externă (compusă din datoria guvernului şi cea a BNR) a crescut între martie 2012 şi martie 2013 de la 34 mld. euro la 37 mld. euro.
Datoria externă a Guvernului a înregistrat în martie 2013 la martie 2012 un salt de 5 mld. euro, de la 24 mld. euro până la 29 mld. euro, iar datoria externă a Băncii Naţionale a scăzut de la 10 mld. euro până la 8 mld. euro ca urmare a rambursărilor către FMI.
Datoria externă privată (bănci şi companii) a scăzut în aceeaşi perioadă cu 2 mld. euro, de la 66 de miliarde de euro la 64 mld. euro, în principal ca urmare a reducerii expunerii băncilor-mamă către România.
În total, datoria externă a crescut de la circa 100 miliarde de euro în martie 2012 la 101 miliarde de euro în martie 2013.
„Datoria externă totală a României a crescut uşor în ultimul an, până la 101 mld. euro - 71% din PIB-ul estimat pentru 2013 -, ca urmare a majorării datoriei externe a statului pe termen mediu şi lung“, afirmă Cătălina Molnar, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
Pe de altă parte, anul 2012, dar şi ultimele luni au arătat o tendinţă de scădere a sumelor păstrate de străini în băncile locale, fenomen legat direct de aşa-numitul proces de dezintermediere la care au recurs băncile europene pentru reducerea necesarului de capital. „Datele confirmă că procesul de dezintermediere este specific mai ales sectorului bancar, având în vedere că datoria externă pe această componentă a scăzut cu aproximativ 3,2 mld. de euro în ultimul an, în special cea pe termen scurt“, a mai spus Molnar. Marile bănci europene au fost supuse unor presiuni mari de recapitalizare, astfel încât nu mai aduc bani noi în România.
Molnar susţine că firmele private din sfera non-financiară au reuşit să-şi refinanţeze datoriile care au ajuns la scadenţă şi chiar să obţină finanţare suplimentară, în principal pe termen scurt, dar datele arată o stagnare a soldului debitului extern pentru firmele private la 24 de miliarde de euro.
La sfârşitul lui 2008 datoria externă asumată de guvern era de sub 11 mld. euro, reprezentând mai puţin de 15% din datoria totală, iar acum se îndreaptă spre 30% din datoria externă totală. Evoluţia este influenţată de împrumutului record de aproape 20 mld. euro contractat începând cu anul 2009 de România de la finanţatorii externi.
Ministerul Finanţelor are de rambursat în acest an un miliard de euro către FMI, BNR are de dat înapoi aproximativ patru miliarde de euro. În plus, 2013 este anul de scadenţă pentru bonduri denominate în euro emise pe piaţa locală în sumă de 1,8 mld. de euro.
La ce nivel a ajuns datoria pe termen scurt
Datoria externă pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi la sfârşitul lui 2008, a ajuns în martie la 20,3 mld. euro, reprezentând 20% din datoria externă totală. Nivelul s-a îndepărtat de maximul înregistrat în 2008.
Datoria externă pe termen scurt - cea mai periculoasă în contextul instabilităţii pieţelor financiare externe - reprezintă împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companiile private care trebuie returnate în următoarele 12 luni.
Deşi în scădere, o mare parte a datoriei externe pe termen scurt rămâne în contul băncilor, care în anii de boom aduceau fonduri de la băncile-mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de credite pe plan local. Finanţările pe termen scurt erau preferate datorită costurilor foarte mici, ceea ce conferea un avantaj în lupta pentru cotă de piaţă.
Partea pozitivă este legată de reducerea datoriei private faţă de străinătate.
Companiile nefinanciare au depăşit din ultimul trimestru al anului 2012 sectorul bancar din punctul de vedere al îndatorării pe termen scurt.
Stocul de datorie pe termen scurt de la sfârşitul lunii martie era acoperit de circa 1,5 ori de rezerva valutară a BNR.
Cea mai mare parte a datoriei externe, respectiv 80% din total, este reprezentată de împrumuturile pe termen mediu şi lung, care au ajuns la sfârşitul primului trimestru la 80,8 mld. de euro. Creşterea faţă de sfârşitul anului 2012 este de 2,6%.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
