ZF 24

De unde găseşte România 40 mld. euro până în 2030 pentru a respecta pactul ecologic, „deal-ul“ de 400 mld. euro/an al CE?

De unde găseşte România 40 mld. euro până în 2030 pentru a respecta pactul ecologic, „deal-ul“ de 400 mld. euro/an al CE?

Autor: Iulian Anghel, Răzvan Botea

24.02.2020, 18:30 230

Parlamentul European începe în această săptâmnă să examineze Green Deal-ul european, proiectul care urmă­reşte ca, până în 2050, UE să devină „neutră climatic“, adică să nu emită mai multe noxe decât pot fi absorbite de mediu.

Un gest de responsabilitate, având în vedere ce se întâmplă cu clima în lume. Cu un mare defect însă: costul uriaş. Până în 2030 acesta ar urma să fie între 260 mld. euro anual şi 400 mld euro anual. Cum România avea o pondere de 1% din PIB-ul UE, cu Marea Britanie în interior (ponderea creşte după leave-ul britanic), înseamnă că România trebuie să găsească 40 mld. euro până în 2030 ca să închidă minele din Valea Jiului şi capacităţile din Olt, să găsească energie alternativă pentru ele, să-şi îmbunătăţească parcul auto şi sute şi sute de chestii, toate cu un cost uriaş.

Ţările în dificultate vor fi ajutate, spune Siegfried Mureşan, europarlamentar român şi raportor al PE pentru dosarul Green Deal.

Cum funcţionează planul?

Primul pilon: bugetul UE pentru 2021 – 2027, aflat în centrul unei aprige tocmeli între statele membre, ar urma să prevadă ca  25% din bugetul multianual (2021-2027) de 1.000 mld. euro, să meargă în proiecte care să sprijine Green Deal-ul european. 250 mld. euro, pe şapte ani, deci.

Al doilea pilon: înfiinţarea unui „mecanism al tranziţiei juste“ care îşi propune să aloce 100 mld. euro pentru ţările în dificultate, bazat pe trei direcţii: a) un fond „al tranziţiei juste“, alcătuit fonduri nerambursabile, de 7,5 mld. euro (din cele 100 mld. euro) alocat direct regiunilor (dar care se presupune că trebuie finanţat din fondurile structurale alocate prin bugetul multianual, în proporţie de 1/1,5 - 1/3, ceea ce nu-i pe placul României. Mureşan spune că va insista ca cofinanţarea să fie de 1/0,5, adică, la un euro alocat de mecanismul de tranziţie, cofinanţarea din fondurile structurale să fie de 0,5 euro). Din acest fond, Polonia primeşte 2 mld. euro, Germania 800 mil. euro şi România 750 mil. euro. Banii merg în dezvoltarea economică - Valea Jiului sau Olt, la noi, unde capacităţile susţinute de cărbune trebuie închise. România ar vrea ca acestea să fie reconvertite şi să funcţioneze pe gaz, dar planul iniţial al Comisiei nu recunoaşte gazul drept „combustibil de tranziţie“, prin urmare nu este bătută în cuie transformarea capacităţilor din Valea Jiului sau din Olt din unităţi pe cărbune în unităţi pe gaz. România ar mai dori recunoaşterea energiei nucleare drept energie verde pentru că, altminteri, este într-o mare încurcătură.

b) A doua direcţie: un fond de credite de 45 mld. euro pentru proiecte de întărire a eficienţei energetice, garantat din bu­getul UE şi care se adresează companiilor private, în prin­cipal.

c) A treia direcţie: 35 mld. euro împrumuturi de la BEI care se adresează proiectelor neprofitabile, cum ar fi anveloparea clădirilor din sectorul public.

În plus, BEI va fi capitalizată cu încă 10 mld. euro, din care 500 mil. euro pentru a oferi asistenţă  extinsă pentru ţările lipsite de experienţa unor împrumuturi complexe.

Pentru România, aceste ambiţii europene nu pot aduce decât frustrări. Pentru că, da, este bine ca mediul să fie ocrotit, dar costul este uriaş. Trebuie să închizi mine, să vezi ce faci cu oamenii, să schimbi, realmente, totul. Asta în vreme în care nu ai autostrăzi, nu ai canalizări.

În plus, costurile pentru investiţiile necesare atingerii scopului Pactului Ecologic European ar putea aduce companiile europene într-o zonă de necompetitivitate în faţa companiilor din afara spaţiului european, care nu au constrângeri legate de costurile cu emisiile de carbon. În acest sens Uniunea Europeană vrea să impună tarife vamale pentru produsel din afara spaţiului european în funcţie de cantitatea de emisii de dioxid de carbon folosită pentru producţia bunului respectiv.

„O reducere a emisiilor de carbon duce imediat la o mai bună calitate a aerului. Există un impact pozitiv imediat.  Există o preocupare că prin aceste investiţii să nu afectăm competitivitatea produselor euopene. Se discută despre taxarea la frontieră externă a produselor industriale care vin din altă parte în funcţie de cantitate de dioxid de carbon emis în procesul de producţie“, a mai spus Siegfried Mureşan.

Mureşan mai spune că acţiunile care vizează România în cadrul Pactului Ecologic European se vor concentra pe zone precum Valea Jiului. Locurile de muncă din minerit sunt printre primele vizate în tranziţia către producţia de energie regenerabilă, având în vedere faptul că producţia de energie pe bază de cărbune se vrea a fi eliminată.

„ Ajutorul cel mai consistent este în zonele carbonifere. Vom veni cu o strategie care să ancoreze aceste investiţii în special în regiuni precum Valea Jiului, zona Olteniei. Pentru prima dată datorită ajutorului european angajaţii vor şti că nu se pierd locuri de muncă.“

Pe lângă incertitudinile din zona de locuri de muncă şi a competitivităţii companiilor, Mureşan spune că Green Deal vine şi cu nişte oportunităţi pentru cercetare şi inovaţie, iar Pactul Ecologic European va deveni un punct central pentru creşterea economică din Uniunea Europeană.

„Vedem acest pact ecologic european că pe un lucru care înseamnă că fiecare trebuie să se adapteze. Este şi o sursă de incertitudine şi Uniunea Europeană vrea să facă şi o oportunitate, iar Green Deal va deveni element central al creşterii. Tranziţia înseamnă investiţii şi generare de locuri de muncă în cercetare, inovare, surse regenerabile de energie, locuri de muncă ce nu au un impact negativ asupra mediului. Va trebui să ne adaptăm.“

AFACERI DE LA ZERO