Cu excepţia creditelor subordate care contribuie la consolidarea bazelor de capital, reducerea finanţărilor de la băncile-mamă a afectat atât segmentul depozitelor la termen, cât şi pe cel al liniilor de credit.
Băncile cu capital străin din România au intrat în perioada de criză cu un volum al finanţărilor de la băncile-mamă de peste 22 mld. euro la sfârşitul lui 2008. Cinci ani mai târziu, în ianuarie 2014, volumul acestor finanţări scăzuse cu aproape 9 mld. euro, până la 13,4 mld. euro, potrivit datelor BNR.
Chiar în primul an al crizei, în 2009, băncile-mamă au retras brusc 3 mld. euro din băncile locale, reacţionând pro-ciclic în condiţiile în care economia a picat în recesiune. Acordul de la Viena încheiat în prima parte a lui 2009 cu principalele nouă grupuri bancare străine de pe piaţă - Erste Group, Raiffeisen International, Eurobank, National Bank of Greece, UniCredit, Société Générale, Alpha Bank, Volksbank şi Piraeus Bank – a permis o revenire a finanţărilor în 2010, până la 20,3 mld. euro, acest nivel fiind menţinut şi în 2011, anul în care a expirat înţelegerea. Apoi a început declinul: băncile străine au scos din sistem 2,8 mld. euro în 2012, 3,3 mld. euro în 2013 şi 800 mil. euro numai în ianuarie 2014.
