Dobânzile negative ar putea deveni o politică de durată în Europa, una care va perturba serios modelul de business al companiilor de asigurări şi al fondurilor de pensii, pe care le-ar putea împinge spre investiţii periculoase, iar pe cele lipsite de inspiraţie spre bailouturi.
Legendarul investitor Bill Gross le-a asemuit cu o gaură neagră, care apare atunci când economia bazată pe finanţare şi-a epuizat combustibilul. Despre ele, Manulife, una dintre cele mai vechi firme financiare, avertizează că „sug” încrederea din sistem şi sunt o politică oribilă. Dobânzile negative, un element nou intrat în politicile monetare ale marilor bănci centrale, fascinează şi totodată creează temeri, în special pentru companiile de asigurări şi pentru fondurile de pensii.
„Astfel de dobânzi pot slăbi profitabilitatea şi soliditatea instituţiilor cu pasive pe termen lung, cum sunt companiile de asigurare şi fondurile de pensii, testând serios modelele lor de afaceri”, se arată într-o analiză a Băncii Reglementelor Internaţionale (BIS), considerată banca centrală a băncilor centrale.
Banca Centrală Europeană este presată de pieţe şi de deflaţie să relaxeze şi mai mult politica monetară din zona euro în şedinţa din această săptămână. Dobânda pentru facilitate de depozit este deja la -0,3%. Strategii de la Barclays cred că era dobânzilor zero sau negative s-ar putea întinde încă câţiva ani de acum încolo. Analiştii de la BIS spun că până acum dobânzile negative au avut efectul urmărit, însă sunt nesiguri de impactul lor dacă sunt menţinute pe perioade mai lungi de timp. Bill Gross este sigur că efectele vor fi negative.
„În loc să genereze creştere economică prin crearea de avuţie, ratele negative de investiţii şi extinderea bilanţurilor băncilor centrale prin relaxare cantitativă creează efecte negative”, spune el, citat de The Wall Street Journal.
Dobânzile negative pun în pericol băncile şi orice model de afaceri care depinde de randamente anuale de 7-8% ale activelor, explică el. El vorbeşte mai ales despre companiile de asigurări şi despre fondurile de pensii, un subiect pe care l-a abordat de multe ori.
„Iar pagubele se extind şi la deponenţi, vorbesc de gospodăriile din întreaga lume care-şi fac economii pentru studii, pentru pensie sau pentru tratamente medicale. Au fost deja afectate, şi abia acum îşi dau seama”, spune Gross.
WSJ scrie că dobânzile sunt cruciale pentru randamentele din investiţii ale firmelor de asigurări, iar împingerea lor în teritoriul negativ reprezintă un pericol în creştere. James Saft, editorialist al Reuters, avertizează şi el că dobânzile negative reduc randamentele investiţiilor în termeni nominali, o problemă care în cele din urmă poate deveni un pericol pentru solvabilitatea fondurilor de pensii şi a altor vehicule de investiţii care trebuie să genereze o anumită cantitate de bani până la o anumită dată.
Planurile de pensii cu beneficii determinate promit de obicei anumite plăţi bazate pe ultimul salariu al clientului.
La fel, contractele de asigurate de viaţă promit plata valorii nominale a poliţei, nu ţin cont de deflaţie.
Aceasta înseamnă că banii administraţi de fondurile de pensii şi de companiile de asigurări trebuie să aducă un randament minim nominal pentru ca adiministratorii lor să-şi poată respecta promisiunile. Pe măsură ce dobânzile se duc spre zero, angajamentele sunt din ce în ce mai greu de respectat. Dacă dobânzile se duc sub zero şi stau acolo mult timp, onorarea oblogaţiilor poate deveni imposibilă.
În ultimii ani, când dobânzile au început să scadă, asigurători şi fondurile de pensii au reacţionat aşa cum s-a sperat, mutându-şi banii dinspre obligaţiuni guvernamentale spre credite şi acţiuni, ceea ce a dus în jos spread-urile şi a făcut finanţarea mai ieftină.
Însă când dobânzile se duc şi mai jos, investitorii care trebuie să livreze un câştig fix ar putea începe să caute spread-uri mai mari. Asumându-şi riscuri mai mari, mulţi dintre ei s-ar putea găsi în situaţia de a nu putea realiza un câştig suficient de mare fără să ignore normele privind riscurile ridicate.
„La un anumit punct, fondurile de pensii şi asigurătorii sunt insolvenţi şi va trebui să apeleze la autorităţile lor de reglementare sau la guverne pentru injecţii de capital sau pentru concesii contractuale pentru obligaţiile lor nominale”, descriu analiştii de la Barclays ce se va întâmpla dacă dobânzile continuă să scadă.
„Fondurile de pensii şi asigurătorii care intră sub protecţia autorităţilor vor primi probabil interdicţia de a risca şi mai mult şi vor fi forţaţi probabil să reducă activ riscurile, trimiţând spread-urile dintre yieldurile obligaţiunile guvernamentale şi cele neguvernamentale şi primele de risc abrupt în sus în condiţiile în care cumpărătorii devin vânzători”, explică analiştii Barclays.
Dobânzile obligeţiunilor guvernamentale şi de pe burse sunt un criteriu important în funcţie de care este evaluată viabilitatea fondurilor de pensii. Cu cât dobânzile sunt mai mici, cu atât mai mulţi bani are nevoie un fond pentru a fi considerat sufficient finanţat.
Prima serie de teste de stres efectuate în Europa pentru fondurile de pensii a găsit că dobânzile în scădere sunt un risc major în diverse scenarii care pot pune în pericol capacitatea acestor investitori de a-şi respecta promisiunile. Rezultatele testelor, publicate în ianuarie, arată că planurile de pensii cu beneficii determinate ar putea înregistra un deficit de 750 miliarde de euro în două scenarii diferite.
