ZF 24

Doctorii şi piloţii din avionul prăbuşit sunt, de fapt, victimele hiperinflaţiei instituţionale de care are parte România de 20 de ani încoace

Doctorii şi piloţii din avionul prăbuşit sunt, de fapt, victimele hiperinflaţiei instituţionale de care are parte România de 20 de ani încoace
24.01.2014, 19:04 2572

Puţine mai sunt de spus în ceea ce priveşte incompetenţa administraţiei din România relevată de cazul accidentului din Munţii Apuseni, însă o remarcă trebuie făcută: haosul administrativ se manifestă atunci când i se permite şi chiar se creează condiţiile necesare să se manifeste.

Pentru că este firesc aproape ca în condiţii de dublă, triplă sau cvadruplă determinare o entitate să funcţioneze haotic. Din fizică ştim că un corp pe care se exercită forţe de diverse mărimi, din diverse direcţii se va deplasa pe rezultanta forţelor implicate. Nicio piatră nu se mişcă dacă i se aplică două forţe egale din sens contrar. Este cazul instituţiilor româneşti în situaţia accidentului din Munţii Apuseni. Nonimplicarea este rezultatul multiplicării haotice a centrelor de comandă din ultimii 15-20 de ani din România astfel încât se obţin condiţiile perfecte de a se consuma resurse fără rezultat şi de a exista resurse care rămân neutilizate în cazul în care este nevoie de ele, aşa cum s-a întâmplat în această săptămână.

Numai la o simplă privire a tuturor instituţiilor implicate în salvarea celor căzuţi cu avionul, orice debutant în management realizează că România administrativă suferă de inflaţie a centrelor de putere.

Niciodată nu a fost până acum în mod real justificată existenţa a şase servicii secrete în România, fiecare cu bugetul şi comanda proprie, cu multe din atribuţiuni suprapuse. De ce nu pot STS (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) şi SPP (Serviciul de Protecţie şi Pază), de exemplu, să devină direcţii în cadrul Serviciului Român de Informaţii pentru a avea o comandă unică şi economii la buget din eficienţa operaţională. La rândul său, Ministerul de Interne, un adevărat stat în stat în administraţia românească, are în subordonare 23 de autorităţi, inspectorate şi agenţii, fiecare cu gradul său mai mic sau mai mare de autonomie, fiecare cu directorii, maşinile, secretarele şi bugetul său.

Doctorii şi piloţii din avionul prăbuşit sunt, de fapt, victimele hiperinflaţiei instituţionale de care are parte România de 20 de ani încoace.

În sănătate, spitalele au ajuns să raporteze în trei direcţii: Casa de Sănătate - de unde primesc bani pentru medicamente şi salarii, primării - de unde primesc bani de clădiri şi echipamente şi Ministerul Sănătăţii care le avizează activitatea şi le finanţează sistemul de urgenţă şi medicamentele pentru programele naţionale. Cum să nu fie în aceste condiţii directorii de spitale imposibil de tras la răspundere?

La Calea Ferată, acum douăzeci de ani într-o gară era un şef, acum sunt trei: unul pentru CFR Infrastructură, unul pentru CFR Călători şi unul pentru CFR Marfă. În ianuarie 2012 au plecat trenuri personale cu sute de călători care au rămas înzapezite în viscol, în Bărăgan, zile întregi, pentru că cei trei şefi din gara Galaţi nu s-au înţeles.

La Ministerul Muncii avem nevoie şi de Casa de Pensii şi de Agenţia de Şomaj şi de (Inspecţia Muncii) ITM ca să ramânem de fapt la mâna statului cu trei miliarde de euro gaură la bugetul public de pensii şi cu 1,6 milioane de angajaţi care muncesc la negru conform Consiliului Fiscal  si numai 15.000 de angajaţi la negru descoperiţi oficial de Inspecţia Muncii anul trecut. La Ministerul Finanţelor, este nevoie bineînţeles de o altă instituţie care să administreze colectarea banilor la buget şi anume Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), la rândul său cu director, buget şi personal propriu.

Pe unde te duci şi pe unde te întorci, dai de şefi de instituţii, dai de autorităţi, agenţii şi companii naţionale, care după ce trec hopul votării bugetului la începutul anului, dau startul petrecerii pe banii noştri: bani pentru achiziţii, joburi la discreţie, deconturi pentru foloase personale, toate le sunt la dispoziţie. Asta este administraţia românească de 20 de ani încoace, o nesfărşită inventare de instituţii si alibiuri de cheltuit banii. Banii noştri.  

Este momentul unui audit al administraţiei româneşti care să aibă ca obiectiv reducerea la jumătate a tuturor instituţiilor din România, de orice grad şi rang ar fi ele, şi reinstituirea centrului de comandă la nivelul guvernului.

Mâine, România poate să fie nevoită să facă faţă unor calamităţi sau unor situaţii tensionate şi toate resursele vor trebui să fie puse la dispoziţie rapid pentru a fi oprit un duşman, fie acesta natural sau uman.

Pacea nu e veşnică, vedem ce se întâmplă inclusiv într-o rază de 1000 de km în jurul României, Siria, Ucraina este la un pas distanţa de război civil, iar România nu poate să accepte că nu este în stare să-şi găsească proprii oameni oriunde pe teritoriul ţării în mai puţin de o oră. Nu poţi să cheltui anual 4 miliarde de euro cu paznicii (bugetul Ministerului Apărării Naţionale -1,52 mld.euro, Ministerul Afacerilor Interne -1,89 mld.euro şi al Serviciilor Speciale, SRI - 245 mil euro, SIE -43 mil.euro, SPP - 29 mil.euro, STS - 55 mil.euro şi tu să nu ai capacitatea de mobilizare necesară pentru a proteja vieţile propriilor cetăţeni.

Faceţi un audit şi taiaţi capetele caracatiţei administrative. Desfiinţati SPP, STS, simplificaţi organizarea Ministerului de Interne la maximum, desfiinţati Casa de Sanătate, de Pensii şi readuceţi toate institutiile, agenţiile şi autorităţile în cadrul ministerelor.

Doar aşa îi putem face responsabili pe cei care conduc România şi doar cu centre de comandă unice putem mobiliza resursele când avem nevoie de ele. 

AFACERI DE LA ZERO