România se distinge în UE drept ţara care a redus cel mai mult emisiile de gaze cu efect de seră (GES) fată de nivelul din 1990, respectiv cu 77%, comparativ cu 31% media Uniunii, dar viitorul tranziţiei energetice trebuie să fie gestionat cu prudenţă, în contextul geopolitic actual, accelerarea închiderii centralelor convenţionale fără alternative fiabile riscând să afecteze securitatea energetică, este de părere Dr. Adrian Băzăvan, Asociaţia “Cred în România”
În plus, creşterea costurilor energiei are un impact direct asupra populaţiei şi industriei, punând în pericol competitivitatea economică.
Potrivit analizei asocitiei, între 1990 şi 2022, România a realizat o reducere impresionantă de 77% a emisiilor, îndeplinind încă din 2015 obiectivul european ambiţios pentru 2030, respectiv o reducere cu 55% a emisiilor faţă de nivelurile din 1990.
Rezultatul României a fost generat de combinaţia între tranziţia economică post-1990, implementarea reglementărilor europene stricte şi investiţiile în modernizarea infrastructurii energetice. Sectorul energetic, care genera peste 80% din emisiile totale în 1990, a înregistrat o scădere de 65%, datorită înlocuirii cărbunelui cu surse mai puţin poluante, precum gazele naturale şi energia regenerabilă.
În 2022, energia regenerabilă a reprezentat 24% din consumul final brut de energie, iar contribuţia în sectorul electric a fost de 43,7%. Strategia Energetică a României pentru 2025-2035 prevede creşterea acestor ponderi la 44% până în 2035 şi la 76% până în 2050, consolidând rolul energiei verzi în mixul energetic
Totuşi, eliminarea treptată a cărbunelui, care încă asigura 14% din mixul energetic în 2022, a dus la o creştere a dependenţei de importuri. În prezent, 54% din energia primară provine din importuri, expunând economia riscurilor generate de volatilitatea pieţelor globale, arată analiza.
Uniunea Europeană a reuşit, ca ansamblu, să reducă emisiile cu 31% faţă de 1990, contribuind astăzi cu mai puţin de 5% la emisiile globale. Însă aceste reduceri vin cu un preţ semnificativ pentru competitivitatea economică. În contrast, marii poluatori globali – China (32% din emisiile mondiale), SUA (14,4%), India (9,5%) şi Rusia (8,5%) – continuă să îşi extindă industriile, fără angajamente proporţionale.
”În această realitate, România şi UE riscă să îşi penalizeze economiile prin politici restrictive care fac energia şi producţia mult mai costisitoare. Preţul certificatelor de carbon, care a ajuns la 100 euro/tonă în 2023, afectează competitivitatea industriilor locale, în timp ce emisiile globale cresc în alte regiuni. Mai mult, dependenţa de tehnologii verzi importate, în special din China, subminează ambiţiile UE de a deveni un lider global în tranziţia verde. Fără o strategie clară pentru producţia internă de panouri solare, baterii şi vehicule electrice, Europa rămâne vulnerabilă.”, spune Adrian Băzăvan.
Pentru România, securitatea energetică devine o prioritate strategică, tara noastră având un avantaj semnificativ datorită diversităţii resurselor energetice. Hidroenergia, de exemplu, asigură 34% din consumul de energie electrică, iar potenţialul pentru energie eoliană şi solară este încă subexploatat. Cu toate acestea, pentru a sprijini un sistem energetic stabil, România trebuie să combine sursele regenerabile cu gazele naturale şi energia nucleară.
Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, realizată de companii precum Romgaz şi OMV Petrom, este un pas esenţial. Această resursă va dubla producţia internă de gaze, transformând România în cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană şi reducând dependenţa de importuri.
De asemenea, diversificarea rutelor de aprovizionare şi creşterea capacităţilor de stocare a energiei sunt vitale pentru a face faţă provocărilor viitoare. În acelaşi timp, proiectele de extindere a capacităţilor nucleare, inclusiv unităţile modulare mici planificate până în 2035, oferă o alternativă curată şi stabilă pentru amestecul energetic.
