ZF 24

Cum e să trăieşti ca artist în plină pandemie? Iulia Popovici, expert în industria muzicală: În timp ce unii artişti şi-au îndreptat atenţia către marile pieţe internaţionale, ceilalţi încearcă să se adapteze la noile condiţiile de „izolare” din România

Cum e să trăieşti ca artist în plină pandemie? Iulia Popovici, expert în industria muzicală: În timp ce unii artişti şi-au îndreptat atenţia către marile pieţe internaţionale, ceilalţi încearcă să se adapteze la noile condiţiile de „izolare” din România

Autor: Eduard Ivanovici

28.07.2020, 14:05 549

Situaţia artiştilor din România a devenit tot mai incertă în ultimele luni, în condiţiile în care pandemia, alături de măsurile de distanţare socială, au trimis în „şomaj” aproape întreaga industrie de divertisment pe plan local. În contextul actual, concertele – principala sursă de venit pentru o bună parte din artiştii români – pot face tranziţia către spaţiul online chiar dacă disponibilitatea publicului pentru un astfel de mediu rămâne în continuare mică.

„Principala problemă e că participarea la un eveniment cultural live va deveni, obiectiv vorbind, mai scumpă şi mai puţin accesibilă de vreme ce mult mai puţini oameni vor putea intra la un spectacol sau un concert, însă costurile nu vor putea scădea corespunzător”, spune Iulia Popovici, expert în industria muzicală şi fost consilier pentru ministrul culturii în 2016. Iulia Popovici este cunoscută pentru expertize şi diagnoze culturale, incluzând aici regimul fiscal al lucrătorilor culturali.

Artiştii români sunt rareori încadraţi în câmpul muncii, singura muncă recunoscută de statul român fiind cea pe contract de muncă tipic sau de zilier, deci necalificat. Totuşi, beneficiile fiscale sunt cele mai mari din Europa, cu o cotă forfetară de 40% din venitul din drepturi de proprietate intelectuală pe care nu se plăteşte nicio taxă, la un impozit unic de 10%.

În general, artiştii aleg să fie plătiţi prin drepturi de proprietare intelectuală de vreme ce PFA-ul nu oferă suficient de multe avantaje comparativ cu birocraţia pe care o presupune.

„În foarte multe cazuri, artiştii au o organizare de tip SRL, uneori, din raţiuni de scutire de contribuţii, sunt şi angajaţi în respectivul SRL, iar tipul de contract depinde de plătitor şi de gradul de profesionalizare a artiştilor, fiindcă în toată afacerea asta sunt implicaţi şi alţi profesionişti, de la inginer de sunet la PR-ist, iar pentru artiştii foarte căutaţi, o întreagă industrie”

În ceea ce priveşte diferenţele de plată, incluzând aici drepturile de autor, compozitor şi interpret, operele muzicale se înregistrează prin depunerea unei declaraţii la organismul de gestiune colectivă al compozitorilor (UCMR-ADA), declaraţia respectivă cuprinzând partitura şi înregistrarea, care protejează compoziţia originală, nu o anumită interpretare. Interpretarea în sine se face din playlistul interpretului, acesta primind remuneraţii compensatorii de la organismul de gestiune colectivă al artiştilor interpreţi (Credidam), însă doar pentru difuzarea la radio sau TV, nu pentru concerte live.

UCMR-ADA şi Credidam plătesc în baza unui sistem complicat, în care sunt comparate playlistul depus de artist şi declaraţiile utilizatorilor, adică ale radiourilor, televiziunilor şi organizatorilor de concerte şi se stabileşte un preţ. În unele cazuri, drepturile sunt deţinute de compozitor şi de casa de discuri.

Situaţia se schimbă atunci când vorbim despre cover-uri, care pot fi strict interpretarea unei muzici scrise şi interpretate, la origini, de altcineva. În concert, muzica respectivă poate fi cântată de oricine ţine cont de recunoaşterea autorului şi plata unei remuneraţii dacă autorul nu a pus restricţii în mod expres. Orice cover, însă nu poate fi înregistrat decât cu acordul expres al autorului, iar înregistrate poate să însemne inclusiv filmarea cu telefonul a concertului şi pusul video-ului pe YouTube.

„Acum, radiourile din România transmit preponderent muzică străină (se vorbeşte despre 70%). Ce plătesc radiourile şi televiziunile pentru muzica difuzată depinde de veniturile lor declarate, marea lor majoritate au venituri declarate mici (gândiţi-vă că cele mai multe sunt locale sau regionale, iar optimizarea fiscală e foarte vioaie oricum în România), iar unele nu plătesc deloc”

Având în vedere condiţiile actuale de distanţare socială, actorii teatrelor din România au avut de înfruntat o serie mult mai mare de provocări decât artiştii din industria muzicală, chiar dacă cei angajaţi în teatre publice s-au găsit, din punct de vedere financiar, într-o situaţie relativ favorabilă.

Un artist care nu este emergent se bucură de expunere şi o diversitate mai mare de surse de venit. Prin comparaţie, muzicienii au nevoie constantă de concerte şi nu pot trăi doar pentru simplul fapt că sunt difuzaţi constant la radio.

„În afară de radio şi streaming (iar realitatea e că în România nu se prea scot bani din streaming), singurele alte venituri posibile au fost evenimentele online cu plată şi indemnizaţia oferită de Guvern (pentru care nu mulţi artişti au fost eligibili, având în vedere modurile alambicate de „organizare fiscală“ a artiştilor locali)” 

Ce a mai declarat Iulia Popovici pentru ZF:

  • Lipsa evenimentelor live exercită un impact major asupra artiştilor din România în condiţiile în care venitul lor provine într-o proporţie covârşitoare din astfel de activităţi şi pentru că, după cum spune Iulia, mulţi artişti români nu reuşesc să creeze comunităţi de spectatori gata să-i urmeze în orice condiţii.
  • Astfel, autorităţile ar putea susţine reluarea activităţilor în condiţii adaptate, să sprijine tranziţia către un nou model în care virtualul întâlneşte spectacolele live şi în care numărul de participanţi este obligatoriu mai mic. Însă principala problemă este reprezentată de faptul că evenimentele culturale vor deveni, obiectiv vorbind, mai scumpe şi, în consecinţă, mai puţin accesibile. De vreme ce tot mai puţini oameni vor putea intra la un spectacol sau un concert, costurile nu vor putea scădea corespunzător. Momentan, singura „ofertă” a Guvernului – cu granturi de capital de lucru şi de investiţii pe fonduri europene – este una care poate merge pentru producţia industrială, nu pentru cea culturală.
  • În viitorul apropiat, nu este clar dacă va prinde în România practica drive-in-ului sau a concertelor în care stai pe scaun, distanţat social şi cu masca pe figură. O variantă ar fi mini-concertele de la evenimente private, recitalurile şi spectacolele mici de la terase, cu un număr limitat de muzicieni. Este imposibil de prevăzut momentul în care concertele vor avea amploarea scenică de dinainte de pandemie, iar o combinaţie între acţiuni live şi prezentări digitale poate deveni o constantă în lunile următoare.
  • Cei mai mulţi artişti au încercat să se adapteze, să înveţe să folosească mediul online pentru concerte şi evenimentele virtuale. Cu toate acestea, abundenţa evenimentelor artistice pe internet cu acces gratuit a torpilat disponibilitatea oamenilor de a plăti pentru ceea ce văd şi ascultă. În timp ce unii au încercat să devină accesibili pe piaţa digitală internaţională, ceilalţi şi-au adaptat modul de lucru în aşa fel încât să creeze şi să înregistreze în condiţii de izolare şi dependenţă exclusivă de digital.
  • În general, toată această perioadă a fost un curs intensiv şi dureros de mutare de pe-o zi pe alta în mediul virtual, la concurenţă cu întreaga planetă şi toată arta contemporană brusc accesibilă la un click distanţă
 

Iulia Popovici va susţine un workshop dedicat legislaţiei şi politicilor fiscale în cadrul conferinţei Mastering the Music Business pe 29 iulie.

 
 
AFACERI DE LA ZERO