ZF 24

Eşec pe toată linia pentru Finanţe şi ANAF în strângerea veniturilor din taxe şi contribuţii sociale pe anul trecut

Eşec pe toată linia pentru Finanţe şi ANAF în...

Autor: Sorin Pâslaru

30.01.2014, 20:33 4399

La începutul anului 2013 premierul Victor Ponta a prezentat un document în faţa presei privind bugetul general consolidat sub titlul „Bugetul cetăţeanului“. A fost o iniţiativă bună. În sfârşit, vedeam la guvern o prezentare în Power Point şi o explicaţie pe înţelesul oamenilor a  fluxurilor de bani care sunt adunaţi de guvern din taxe şi contribuţii sociale – adică banii noştri - şi transmişi mai departe în economie prin salarii, achiziţii de bunuri şi servicii, pensii şi investiţii.

Însă faţă de ceea ce şi-a propus guvernul la indicatorul care sintetizează performanţa strângerii de bani la buget, şi anume ponderea în PIB a veniturilor bugetare, execuţia pe 2013 arată un nivel al veniturilor de 32% din PIB faţă de programul iniţial de 33,6% din PIB. 

În mod normal, acum ar trebui să urmeze o conferinţă a premierului Ponta în care să explice ce a făcut faţă de ceea ce şi-a asumat în „Bugetul cetăţeanului“ şi de ce România a pierdut 2,3 miliarde de euro (1,6% din PIB) la buget pentru că nu a reuşit să strângă banii în măsura în care a crescut economia. De ce din banii noştri s-au pierdut 2,3 miliarde de euro?

Pentru că 2013 a fost un an paradoxal: creşterea economică a fost de două ori mai mare decât cea bugetată iniţial (adică aproape 3% faţă de 1,6% în proiectul de buget), dar guvenul a trebuit să ajusteze în jos veniturile bugetare şi implicit cheltuielile pentru că nu a reuşit să strângă bani la buget, aşa cum îşi asumase. Dar situaţia este atât de gravă încât nu numai că ponderea veniturilor la buget a scăzut în PIB pentru că PIB-ul „a alergat“ cu o viteză mai mare decât veniturile, ci pur şi simplu veniturile la buget au fost mai mici faţă de ceea ce şi-a propus guvernul şi în valoare absolută.

Eşec pe toată linia pentru Ministerul de Finanţe şi ANAF în strângerea veniturilor din taxe şi contribuţii sociale pe anul trecut.

Era de aşteptat ca după ce la cârma ANAF a fost un personaj acuzat că este amestecat cu lumea interlopă – ce venituri să mai strângi şi ce evaziune să mai limitezi când putreziciunea pleacă de la capul instituţiei? – să vedem în sfârşit o limpezire şi o asumare a responsabilităţilor unei organizaţii în faţa căreia ar trebui să tremure orice contribuabil persoană fizică sau juridică.

Însă încrengăturile de interese, incompetenţa şi mimarea activităţii sunt încă la vârf în instituţia responsabilă de colectarea a 40 mld. euro din economie.

Atunci când a fost înfiinţată ANAF, ideea de la care s-a plecat a fost că un organism de sine stătător va putea administra mai bine colectarea veniturilor la buget. Pe acelaşi principiu, în anii ’98-’99 s-a decis înfiinţarea Casei Naţionale de Pensii şi a Casei Naţionale de Sănătate care să strângă în mod direct banii de la companii şi persoane fizice pentru contribuţiile sociale la pensii şi sănătate.

Realitatea a arătat însă că nici Casa de Sănătate, nici Casa de Pensii nu aveau capacitatea de a strânge banii la timp şi în valoare reală, aşa că această colectare a contribuţiilor a revenit în curtea ANAF aflată în subordinea Ministerului Finanţelor.

Problema este că atunci când întrebi de banii colectaţi din taxe şi impozite, Ministerul Finanţelor te trimite la ANAF. De 20 de ani România se zbate la un nivel al veniturilor bugetare de 32-33% din PIB, iar 2013 a arătat că în loc să mergem în sus, să avem un grad tot mai mare de colectare în fiecare an, dimpotrivă, colectarea este din ce în ce mai proastă. În statele dezvoltate din Europa de Vest, unde impozitul pe venit şi impozitul pe profit sunt mai mari decât în România, dar contribuţiile sociale sunt mai mici, deci povara fiscală totală este câteodată chiar mai mică decât în România, ponderea veniturilor la buget este de circa 40-45% din PIB.

Care este cauza? Mulţi spun că anul trecut au scăzut veniturile la buget ca pondere în PIB pentru că cea mai mare parte a creşterii economice suplimentare a provenit din agricultură şi exporturi, zone puţin fiscalizate sau negeneratoare de taxe. Însă de ce nu ne-am gândi că o cauză pentru această evoluţie mediocră a veniturilor la buget ar fi lipsa de responsabilitate, începând de la agentul fiscal care urmăreşte chioşcurile de la bloc şi până la şeful ANAF, secretar de stat în Ministerul de Finanţe?

Dacă şeful ANAF are ca sarcină strângerea a 40 de miliarde de euro pe an, adică 90% din banii colectaţi din taxe şi contribuţii sociale din România, atunci ministrul finanţelor ce mai face? Este exact ca şi cum un general şi-ar delega conducerea celei mai tari divizii către un subordonat. Banii nu sunt strânşi la buget în România în măsura în care trebuie pentru că responsabilitatea strângerii lor nu este la vârf. ANAF ar trebui desfiinţată, iar colectarea veniturilor şi contribuţiilor trebuie făcută direct de către ministrul finanţelor care răspunde politic în faţa Parlamentului, sau chiar de către primul-ministru.

Ne trebuie un guvern în care ministrul finanţelor să fie responsabil cu banii, ministrul sănătăţii să conducă în mod direct sistemul sanitar şi cel al educaţiei şcolile, iar ministrul transporturilor să aibă în sarcină directă construcţia de autostrăzi. Ultimii 15 ani de când s-au înfiinţat Casa de Pensii, Casa de Sănătate, Compania de Drumuri, ANAF şi alte zeci de instituţii, autorităţi şi agenţii au însemnat numai risipă din partea guvernului, deşi economia i-a pus pe tavă în fiecare an zeci de miliarde de euro de cheltuit.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 31.01.2014

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO