In Statele Unite, un senator nou intrat pe bancile Senatului nuare voie sa ia cuvantul in plen decat dupa doi ani de stagiu. Esteo practica legislativa cu partea ei anecdotica, dar, se consideraca respectivul este "junior" si, vreme de doi ani, trebuie saasculte si sa invete, indiferent de ce varsta are.
Practica legislativa inchegata in decenii, daca nu secole, face caun proiect de lege in SUA sa fie extrem de greu de adoptat si lafel de greu de schimbat. Asta in vreme ce practica legislativa dinRomania lasa posibilitatea ca o lege adoptata astazi sa fieschimbata maine, printr-o ordonanta de urgenta sau in catevasaptamani, printr-un alt proiect de lege.
De aici interesul scazut in Romania pentru legi: pentru ca se stieca ele pot fi schimbate imediat dupa ce au fost adoptate si sunt,de regula, modificate la schimbarea puterii.
In Statele Unite (care nu cunosc notiunea ordonantelor de urgenta)o astfel de abordare este imposibila si pentru adoptatea unei legitrebuie, practic, consens politic. De forma, opozitia voteazaimpotriva, dar este limpede ca, in momentul in care a fostaprobata, ea are si consensul opozitiei si de aceea viitoareaadministratie nu o va schimba pentru ca orice schimbare propusa vatrebui, la randu-i, sa aiba consens politic.
Exista diferite acte adoptate de Congresul SUA - legi, rezolutiisimple, rezolutii comune sau rezolutii "concurente". Cele maiimportante sunt legile, dar pentru ca proiectele sa ajunga legetrebuie parcursi cel putin 14 pasi extrem de importanti care cer siani intregi de dezbateri. Proiectul este introdus intr-o camera,este examinat de subcomisii, de comisii, se face raport care estedin nou dezbatut, sunt sute de audieri care sunt publice, seexamineaza cu minutiozitate impactul, mai ales cel social sibugetar - procese care sunt comune atat reprezentantilor, cat sisenatorilor. Exista apoi inca o comisie comuna, daca existadiferente intre varianta reprezentantilor si a cea senatorilor,lucru care presupune din nou dezbateri si un consens.
In Romania este nevoie doar de majoritate politca, pasii sunt maiputini si mai usor de facut - adoptarea proiectului de catreGuvern, discutii in comisiile de specialiate ale Parlamentului,votul in cele doua camere, dreptul de veto al presedintelui,posibilitatea sesizarii Curtii Consitutionale si promulgarea legii- deci aporximativ sase pasi.
"In Statele Unite se evita intotdeauna ca un proiect sa ajunga infata Comitetului pentru Constitutie si de aceea se cautaconsensul", explica Daniel Barbu, profesor la Facultatea de StiintePolitice a Universitatii Bucuresti.
"Cand americanii legifereaza, ei stiu si pentru ce, lucru carepresupune o cunoastere a societatii, lucruri care nu se intampla lanoi unde legiferezi azi si schimbi maine pentru ca vezi ca ce aiadoptat nu se potriveste societatii", spune Barbu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
