O simplificare a birocraţiei pe care o presupun proiectele europene nu va conduce neapărat la o accelerare a absorbţiei de fonduri europene în următorul exerciţiu financiar, însă o monitorizare atentă a proiectelor mari ar putea să ajute România să atragă şi să cheltuiască mai eficient banii, spun specialiştii.
„În următorul exerciţiu financiar ar trebui să meargă mai bine proiectele cu finanţări mari. Dacă ne uităm la situaţia din 2007- 2013, vedem că la administraţia centrală, la ministerele transporturilor şi cel al mediului s-au gestionat cel mai prost proiectele «din curtea proprie». Proiectele foarte mari nu sunt multe, numărul lor este sub 100, iar una dintre propunerile noastre a fost să se facă un site cu lista acestor proiecte, în care să fie actualizate, o dată la trei luni, două coloane: stadiul execuţiei fizice a lucrărilor şi stadiul plăţilor aprobate în proiect“, a explicat Sorin Ioniţă, membru al think tank-ului Expert Forum (EFOR), expert în reforma administraţiei publice, dezvoltare şi politici locale.
România are la dispoziţie, în perioada 2014 - 2020, suma de 43 de miliarde de euro din fondurile europene (structurale + agricultură), bani care ar trebui să ajute la dezvoltarea infrastructurii, să modernizeze reţelele de apă şi canalizare şi gropile de gunoi, să ajute la dezvoltarea afacerilor mici şi mijlocii sau a proiectelor din agricultură. Însă experienţa din perioada 2007 – 2013, primul exerciţiu financiar de când România este membră a Uniunii Europene, nu a creat premise optimiste în ceea ce priveşte atragerea viitoare de bani europeni: cu o rată de absorbţie de doar 26% în şapte ani din fondurile structurale şi de peste 50% din fondurile pe agricultură (unde absorbţia a fost mai mare ca urmare a plăţilor directe către fermieri), România se află pe ultimele locuri în UE la capitolul atragere de bani europeni.
