Florin Cîţu, fost premier şi ministru de Finanţe, atrage atenţia că băncile româneşti ţin 27,6% din active în titluri de stat, în condiţiile în care media UE e 9,7%, piaţa locală fiind de trei ori mai concentrată din acest punct de vedere.
În acest context, Cîţu spune că riscul este aproape 100% suportat de cetăţeni.
”Pensia privată (Pilonul II) e investită 64% în titluri de stat, plus încă 28% în acţiuni dominate de bănci şi companii de stat — băncile deţinând la rândul lor titluri de stat. Depozitele bancare stau pe bilanţurile unui sector bancar cu expunere record pe acelaşi stat. Chiar şi dacă nu vrea, românul este forţat să crediteze propriul stat — diversificarea e practic imposibilă. Consecinţa: un downgrade sub investment grade — scenariu tot mai puţin teoretic în situaţia în care nicio instituţie a statului nu poate constituţional propune un buget pentru 2027 sau o rectificare — loveşte direct în cetăţeanul român pe toate canalele simultan”.
Având în vedere această situaţie, Florin Cîţu consideră că această concentrare de risc explică şi de ce inflaţia va rămâne, cel mai probabil, peste estimările oficiale: inflaţia peste dobânzi este mecanismul prin care costul datoriei se transferă tăcut de la stat la cetăţean. ”Este exact ce observăm din 2022 încoace: patru ani în care dobânzile la economiile populaţiei (si randamente de stat) au stat sistematic sub inflaţie”.
Vedeţi mai jos mesajul integral al fostului ministru de Finanţe:
Bomba cu ceas... tic tac, tic tac
Băncile româneşti ţin 27,6% din active în titluri de stat — media UE e 9,7%. De aproape trei ori mai concentrat.
Totuşi, riscul este aproape 100% aruncat pe cetăţeanul român. Pensia privată (Pilonul II) e investită 64% în titluri de stat, plus încă 28% în acţiuni dominate de bănci şi companii de stat — băncile deţinând la rândul lor titluri de stat. Depozitele bancare stau pe bilanţurile unui sector bancar cu expunere record pe acelaşi stat. Chiar şi dacă nu vrea, românul este forţat să crediteze propriul stat — diversificarea e practic imposibilă.
Consecinţa: un downgrade sub investment grade — scenariu tot mai puţin teoretic în situaţia în care nicio instituţie a statului nu poate constituţional propune un buget pentru 2027 sau o rectificare — loveşte direct în cetăţeanul român pe toate canalele simultan. Într-un scenariu de downgrade cu un şoc de 200 de puncte de bază pe randamente, pensia scade contabil cu Â10-12%, creditul se scumpeşte, leul se depreciază, inflaţia creşte din nou.
Pentru o gospodărie medie, efectul imediat estimat este de ordinul unui salariu mediu net, pierdut în primul an. Fără să fi greşit cu nimic şi fără vreun instrument de protecţie. Doar pentru că este cetăţean român şi lucrează în România.
P.S. Această concentrare de risc explică şi de ce inflaţia va rămâne, cel mai probabil, peste estimările oficiale: inflaţia peste dobânzi este mecanismul prin care costul datoriei se transferă tăcut de la stat la cetăţean. Este exact ce observăm din 2022 încoace: patru ani în care dobânzile la economiile populaţiei (si randamente de stat) au stat sistematic sub inflaţie
