ZF 24

Gâlceava politică a ajuns la episodul ruperea pactului. În timpul ăsta economia şi companiile se luptă să supravieţuiască într-o criză care nu se mai termină

Băsescu: Mă gândesc să rup pactul de coabitare. Ponta: Eu nu-l rup.

Pactul de coabitare dintre preşedintele Băsescu şi premierul Ponta a fost semnat după alegerile legislative din decembrie şi prevedea ca instituţiile Administraţiei Prezidenţiale şi Guvernului să colaboreze pe dosarele importante, iar demnitarii să rămână în hotarele limbajului cuviincios chiar şi atunci când îşi aduc critici

Băsescu: Mă gândesc să rup pactul de coabitare. Ponta: Eu nu-l rup. Pactul de coabitare dintre preşedintele Băsescu şi premierul Ponta a fost semnat după alegerile legislative din decembrie şi prevedea ca instituţiile Administraţiei Prezidenţiale şi Guvernului să colaboreze pe dosarele importante, iar demnitarii să rămână în hotarele limbajului cuviincios chiar şi atunci când îşi aduc critici

Autor: Iulian Anghel

03.10.2013, 20:35 874

Şi ce duios se unduia economia prin meandrele crizei şi ce graţios o dirija guvernul prin vâltorile concretului atâta vreme cât ţara beneficia de „pactul de coabitare“ dintre palate, dintre preşedintele Tra­ian Băsescu şi premierul Victor Ponta!

Şi, ca un vis care se destramă prea iute, binecuvântatul pact de coabitare s-a rupt în ropote de aplauze. Descătuşate, armatele celor două tabere s-au năpustit cu şi mai mare avânt începând de miercuri-seară pe ecranele televizoarelor. Dezgropaţi securea războiului! Să reînceapă Jihadul!

Într-o ţară încă în ruină care mai are de recuperat încă 500.000 de locuri de muncă pierdute în criză, unde PIB-ul va ajunge la nivelul lui 2008 abia anul viitor, şi asta cu noroc, se anunţă cu surle şi trâmbiţe în­ce­tarea unui pact formal a cărui principală valenţă era că premierul şi pre­şedintele, deşi se criticau, nu se înjurau ca la uşa cortului. Părea că le-ar păsa de ceva şi colaborează spre binele tuturor, chiar dacă nu se prea împacă. Dar, odată pactul denunţat, totul este permis!

Faptele care au dus aici sunt de o simplitate dezarmantă. Procurorului Lucian Papici, şeful Secţiei I a DNA, care tocmai finalizase dosarul lui Liviu Dragnea referitor la neregulile din timpul referenumului pentru demiterea lui Traian Băsescu, i-a expirat mandatul (a avut două şi nu-l mai poate avea pe al treilea).

La 23 septembrie însă, la cererea conducerii DNA, procurorul general Tiberiu Niţu i-a prelungit prin delegare mandatul până în decembrie. Miercuri 2 octombrie însă Tiberiu Niţu a decis încetarea delegării procurorului Lucian Papici şi a adjunctei acestuia Mariana Alexandru, în locul lor fiind delegaţi procurorii Iuliana Bendeac, ca şef de secţie, şi Viorel Cerbu, adjunct. Era ziua în care secţia lui Papici tocmai finalizase cercetările în cazul Dragnea şi înaintase dosarul procurorului-şef al DNA Codruţa Kovesi, cum cere legea.

După amplificarea scandalului, Par­chetul General s-a apărat precizând că încetarea de­legării procurorului Lucian Papici şi a adjunctei acestuia a avut în vedere faptul că ministrul justiţiei a transmis CSM noile propuneri de numire în funcţii de conducere la Secţia I.

DNA a reclamat însă că pentru delegarea procurorilor Bendeac şi Cerbu la şefia Secţiei de combatere a corupţiei nu a fost solicitată, în prealabil, recomandarea şefului DNA, prevăzută expres de Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Cert este că dosarul lui Dragnea nu mai poate fi întors acum din drum – şeful DNA Codruţa Kovesi decide dacă îl trimite în instanţă -, deci plecarea lui Papici nu mai influenţează mersul do­sarului. Ce s-a întâmplat atunci? A fost Papici „pedepsit“? I-a încetat mandatul?

În loc să se abţină de la comentarii ştiind cât de sensibile sunt lucrurile, premierul s-a dat în stambă miercuri-seară, la o emisiune tv fără să fie întrebat: Papici nu a fost schimbat, a susţinut el, ci doar i s-a terminat mandatul, iar pe locul acestora au fost numiţi procurori care vor avea stabilitate pe trei ani, ca să „nu stea toată ziua pe telefon cu Cotroceniul“, precum foştii şefi DNA Morar (fostul şef al DNA – n. red.) şi Papici. Ponta a mai sus­ţinut că Papici este un procuror „băsist“, iar dosarul lui Dragnea este instrumentat politic.

După toate acestea, degeaba a mai susţinut Ponta că el e absolut hotărât să asigure independenţa DNA atât faţă de Guvern, Parlament sau coaliţia pe care o conduce, dar şi faţă de Macovei şi Morar. Şi este şi greu să nu existe suspiciuni atâta vreme cât, neavând practic nicio treabă cu subiectul, premierul l-a dezvoltat de parcă orice deznodământ ar sta în virgulele şi punctul puse de el la locul potrivit.

Traian Băsescu nu a mai stat pe gânduri. Ieri, înfiorat ca un cruciat a ieşit anunţând că ar putea să denunţe „pactul de coabitare“ semnat între el şi Ponta, de parcă acesta ar fi însemnat vreodată ceva pentru bunul mers al ţării.

Intervenţie politică, Mecansimul de Coope­rare şi Verificare pe Justiţie va conţine cruci roşii, aderarea la Schengen este com­promisă pentru 2014, susţine Băsescu.

Vinovatul? Victor Ponta! Abia aştepta Tra­ian Băsescu o aşa pleaşcă să-l înfunde pe Ponta.

Cu câteva zile înainte doar, preşedintele Traian Băsescu criticase la ProTv politica economică a guvernului. Părea o critică la locul ei şi menită a ajunge la urechile Guvernului pentru îndreptare. Consilierii premierului au răspuns decent şi cu argumente. Părea un dialog constructiv, chiar dacă mediat.

Ce spunea şeful statului în fapt? Politica macroeconomică a guvernului nu a fost una a exceselor în ultimele luni. Dar macrosta­bilitatea economică a fost obţinută prin sacrificarea investiţiilor, ceea ce pregăteşte eşecul anilor următori.

Şeful statului mai vorbea despre nerealizări în ţinta de venituri, despre slaba absorbţie a fondurilor UE şi despre slaba capacitate a economiei de a se relansa.

Sunt lucruri asupra cărora atrag atenţia oamenii cu scaun la cap şi sunt receptate de oameni cu scaun la cap care fac politicile care încearcă să împace neputinţa colectării cu marile nevoi din societate.

Dar cât preţ poţi pune pe criticile cuiva câtă vreme ele nu sunt făcute spre îndrep­tare, ci spre ruinarea celuilalt?

O analiză a ZF a arătat ieri că PIB-ul real al României ar putea reveni la nivelul de dinainte de criză, anul 2008, abia în 2014 şi dacă economia va creşte cu mai mult de 2%. Dar nici asta nu este sigur atâta vreme cât volumul investiţiilor publice rămâne scăzut, gradul de absorbţie a fondurilor UE redus, investiţiile străine sunt insignifiante. Ce înseamnă toate acestea? Că după cinci ani de criză veniturile oamenilor nu-şi revin, de fapt sunt mult mai mici în termeni reali pentru că inflaţia, chiar dacă mai redusă ca în trecut, muşcă din venituri. Consumul nu creşte, economia nu-şi rupe cătuşele. Numărul de locuri de muncă creşte prea încet – economia numără cu 500.000 de locuri de muncă mai puţine decât înainte de criză.

Dacă astfel de subiecte sunt abordate de preşedinte, ai zice că este bine şi este şi mai bine, dacă primeşte şi răspunsuri de la Guvern – iată o administraţie preocupată faţă de ceea ce se înâmplă cu ţara. Doar că episoadele următoare arată că, de fapt, avem de-a face cu un permanent război în care unul arată lumii cât de rău este celălalt şi invers.

Independenţa Justiţiei este esenţială pentru o ţară. De când a devenit premierul Ponta expert în Papici? (procuror băsist care face dosare politice) şi de când a devenit Băsescu expert în Niţu, (procurorul general despre care a spus ieri că nu se suceşte el cu una cu două şi sigur s-au făcut presiuni asupra sa când l-a revocat pe Papici?).

Niciunul nu este expert în nimic, ci doar în împărţit palme şi pumni. Ce păcat că de la aceşti oameni aştepţi 100.000 de locuri de  muncă până la sfârşitul anului sau investiţii de 10 mld. euro. Sau măcar o fărâmă din toate acestea, că doar aşa au promis.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.10.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO