În timp ce Germania comemorează 80 de ani de la prăbuşirea regimului nazist, preşedintele Frank-Walter Steinmeier trage un semnal de alarmă grav: „Vechea fantomă a răului” renaşte prin ascensiunea populismului de extremă dreapta. Vizată direct: Alternativa pentru Germania (AfD), formaţiune proaspăt clasificată oficial ca organizaţie extremistă de către serviciile interne de informaţii.
Potrivit Financial Times, clasificarea AfD ca extremistă a reaprins dezbaterea explozivă privind posibila interzicere a partidului, care a obţinut un rezultat istoric – locul al doilea – la alegerile parlamentare din februarie. Acum, o decizie de o greutate istorică stă pe umerii noului cancelar Friedrich Merz.
„Ia această chestiune foarte în serios”, a declarat pentru Financial Times un aliat apropiat al cancelarului. Merz însuşi a afirmat anterior că AfD doreşte să „anihileze CDU” – partidul său – şi să „submineze fundaţiile democraţiei noastre”, avertizând că „un singur 1933 a fost suficient pentru Germania”.
Totuşi, Merz rămâne rezervat în privinţa unei interdicţii: „Nu poţi interzice 10 milioane de alegători”, a spus el, promiţând că orice acţiune va fi luată „doar după cea mai atentă examinare”.
Deşi partidele tradiţionale recunosc pericolul reprezentat de AfD, părerile sunt împărţite asupra cererii unei interdicţii constituţionale. Deputatul CDU Tilman Kuban susţine o acţiune fermă: „Democraţiile care se respectă trebuie să se apere cu instrumentele prevăzute de constituţie”.
Dar vocile precum Kuban sunt în minoritate în cadrul conservatorilor. Liderul CSU, Markus Söder, a respins ideea unei interdicţii, spunând că AfD „nu va fi înfrântă prin plânsete, ci prin politici reale şi eficiente”.
Nici opinia publică nu este unitară: potrivit unui sondaj recent realizat de INSA, doar puţin peste 50% dintre germani sprijină interzicerea AfD.
Constituţia Germaniei postbelice oferă mecanisme clare pentru interzicerea partidelor care ameninţă ordinea democratică – o moştenire directă a lecţiilor celui de-al Treilea Reich. Totuşi, doar două partide au fost interzise cu succes în ultimele opt decenii: Partidul Socialist al Reichului (1952) şi Partidul Comunist (1956).
În două tentative recente (2003 şi 2017) de a interzice partidul neonazist NPD, Curtea Constituţională a refuzat, argumentând că formaţiunea era prea marginală pentru a constitui o ameninţare reală. Paradoxul actual: AfD ar putea fi prea mare pentru a fi interzisă. Cu 21% din voturi în februarie şi chiar mai mult în sondajele recente – unele plasând-o peste CDU – situaţia este fără precedent.
„Este foarte dificil să foloseşti interdicţiile legale împotriva partidelor populiste din Europa zilelor noastre,” explică Angela Bourne, profesoară de politică europeană la Universitatea Roskilde din Danemarca. „Sunt aleşi în mod democratic, de milioane de oameni. E aproape imposibil de justificat, chiar dacă valorile lor contrazic ordinea democratică.”
Pentru ca AfD să fie interzisă, guvernul sau una dintre camerele parlamentului trebuie să sesizeze Curtea Constituţională – un proces care, spun experţii, ar dura cel puţin doi ani şi s-ar putea confrunta cu obstacole uriaşe juridice, sociale şi politice.
