Eseu scris de Matei-Alexandru Dăianu, Louie Pfeiffer şi Julian Tatsuya Vollberg, studenţi la PPE (Filosofie, Politică şi Economie) la Erasmus University College în Rotterdam.
Inteligenţa artificială (IA) este considerată pe scară largă drept una dintre cele mai puternice tehnologii, fiind sursa unei noi revoluţii tehnologice. Bazându-se pe surse relevante, acest eseu examinează modul în care IA va influenţa inegalitatea economică, susţinând că implementarea sa nereglementată o va accentua.
IA promite să stimuleze productivitatea, dar ameninţă, în acelaşi timp, să înlocuiască oamenii în anumite locuri de muncă şi să îi completeze în altele. Studiile arată că în economiile avansate, aproximativ 60% dintre locurile de muncă sunt expuse la IA, din cauza prevalenţei locurilor de muncă ce necesită sarcini cognitive şi studii superioare. În acest sens, IA contrastează cu tehnologiile anterioare, care au automatizat în mod tradiţional sarcinile de rutină şi au înlocuit angajaţii cu calificare scăzută şi medie (a se vedea Figura 1).
Având în vedere relaţia pozitivă semnificativă dintre expunerea la IA şi nivelul de educaţie al angajaţilor, profesiile afectate de IA pot fi clasificate în trei grupe: „expunere ridicată, complementaritate ridicată”, „expunere ridicată, complementaritate scăzută” şi „expunere scăzută”. În consecinţă, profesiile din categoria „expunere ridicată, complementaritate ridicată”, precum chirurgii, avocaţii şi judecătorii, pot beneficia de o creştere a productivităţii datorită sprijinului oferit de IA, păstrându-şi totodată rolul esenţial de supraveghere umană calificată. Pe de altă parte, persoanele care ocupă posturi din categoria „expunere ridicată, complementaritate scăzută” se confruntă cu o probabilitate mai mare ca IA să le înlocuiască sarcinile umane, ceea ce ar putea duce la o scădere a cererii de forţă de muncă şi la o creştere mai lentă a salariilor pentru aceste posturi .
Presupunând o înlocuire sarcinilor de către IA, modelul raportului FMI, prezice o scădere a coeficientului Gini cu 1,73 puncte procentuale pentru salarii şi o creştere cu 7,18 puncte procentuale pentru avere. Inegalitatea salarială mai redusă rezultă din creşterile salariale ale lucrătorilor cu calificare redusă, datorate productivităţii mai ridicate, şi dintr-o scădere a salariilor lucrătorilor cu înaltă calificare. Inegalitatea averii creşte deoarece lucrătorii cu înaltă calificare obţin randamente ale capitalului de la întreprinderi. Aşadar, fluxul de capital este în continuare direcţionat către persoanele aflate în percentilele superioare de venit. În cazul automatizării sarcinilor de rutină, modelul prezice o creştere atât a inegalităţii salariale, cât şi a celei a averii, coeficientul Gini crescând cu 2,05 p.p. şi, respectiv, 6,89 p.p.
Presupunând complementaritatea cu IA, coeficientul Gini al salariilor ar scădea cu 0,22 p.p., în timp ce coeficientul Gini al averii ar creşte cu 7,16 p.p. Studiile menţionează că în cazul în care firmele exploatează gradul mai ridicat de interschimbabilitate dintre angajaţi, creşterile salariale ar putea să nu se materializeze niciodată.
În concluzie, indiferent de abordare, elementul constant al rezultatelor este că inegalitatea averii creşte, în timp ce inegalitatea salarială ar putea înregistra o scădere minoră, dar incertă. Astfel, îngrijorarea este că IA ar putea perturba piaţa muncii într-un mod care ar avantaja persoanele înstărite şi ar dezavantaja persoanele care încearcă să urce pe scara economică, adâncind diviziunile sociale şi concentrând puterea economică într-un mod ce poate fi ireversibil.
Referinţe
Mehdi, T., Morissette, R. (2024). Experimental Estimates of Potential Artificial Intelligence Occupational Exposure in Canada. Statistics Canada. https://doi.org/10.25318/11f0019m2024005-eng
