Decizia a aruncat în aer francul elveţian, a zdruncinat acţiunile băncilor prezente în Europa Centrală şi de Est şi face practic să se cutremure pământul de sub picioarele oricui depinde de cursul de schimb franc-euro.
Acţiunile băncii austriece Erste au picat cu peste 4%, iar forintul maghiar şi zlotul polonez s-au depreciat marcând noi minime istorice.
Reacţia pieţei readuce în atenţie pericolele pe care le pune îndatorarea excesivă în valută, o modă în anii de boom economic.
Austria, stat membru al zonei euro, pare cea mai vulnerabilă. Aici, francii elveţieni reprezintă 96 din creditele în valută de 25,7 miliarde de euro deţinute de gospodării la sfârşitul lunii septembrie. Băncile austriece Erste şi Raiffeisen sunt expuse şi în ţări estice precum Ungaria şi Polonia, unde creditarea în valută, în special în franci elveţieni, a fost preferată de populaţie în anii de creştere economică pentru că era mai ieftină decât cea în monedă locală.
Băncile sunt în corzi
În Polonia, acţiunile băncii Getin Noble Bank s-au prăbuşit cu 9%, la fel şi cele ale Bank Millennium, iar cele ale mBank şi BZW Bank au scăzut cu 6% respectiv 3%. Titlurile celei mai mari bănci din Polonia, PKO Bank Polski, au pierdut 2,6% din valoare. În Ungaria, acţiunile OTP au scăzut cu 4%.
„Au mai rămas de rambursat credite în euro şi franci în Ungaria şi Polonia. Problema este că sectorul corporate este încă îndatorat, iar forintul slăbeşte continuu, agravând problema datoriilor companiilor şi guvernului“, a explicat pentru agenţia Thomson Reuters Manik Narain, analist la UBS.
Scufundarea monedelor est-europene faţă de franc reduce venitul disponibil şi subminează astfel consumul în statele din regiune, a explicat el. „Acestea sunt veşti rele pentru creştere şi pentru sectorul bancar deoarece ponderea creditelor în franci neperformante probabil va creşte.“
Referitor la Polonia, surse din piaţa bancară au spus că ceea ce se întâmplă acum pe piaţa valutară va presa guvenul să introducă o schemă de ajutorare a celor cu credite în franci, dar nu la fel de radicală precum cea din Ungaria deoarece în Polonia împrumuturile în valută nu sunt o problemă la fel de mare ca în Ungaria. Însă greutăţile populaţiei cu datorii s-ar putea transforma într-o problemă politică deoarece anul acesta polonezii îşi vor alege parlamentul şi preşedintele.
„Foamea“ de franci
Băncile poloneze aveau în portofoliu credite ipotecare denominate în franci elveţieni de 131 miliarde de zloţi (35 de miliarde de dolari) la 30 noiembrie 2014, ceea ce reprezintă 46% din toate creditele pentru locuinţe, notează Bloomberg. Zlotul s-a depreciat ieri cu 14% faţă de franc.
Ungaria este însă ţara est-europeană în care populaţia s-a îndatorat cel mai mult în franci elveţieni. În punctul de maxim al creditării, împrumuturile în monedă străină echivalau cu 70% din datoria gospodăriilor, faţă de 38% în Polonia. În Ungaria, în perioada 2008-2012 francul s-a apreciat cu 50% faţă de forint, în timp ce preţurile locuinţelor au picat cu 20%. Creditele neperformante reprezentau la sfârşitul lunii iunie 19% din împrumuturile date de bănci gospodăriilor.
Pentru a rezolva problema creditelor în valută, anul trecut guvernul maghiar a stabilit cu băncile un curs de schimb fix în aceste contracte. Pierderile din diferenţa de curs sunt suportate de bănci. În noiembrie 2013 creditele neperformante în monedă străină echivalau cu 2,6 miliarde de euro.
A acţionat Banca Elveţiei din disperare?
Pe 11 septembrie 2011, perioada de vârf a crizei datoriilor din zona euro, banca naţională a Elveţiei a decis să ţină cursul de schimb al francului în jurul nivelului de 1,20 de franci pe euro pentru a preveni aprecierea exagerată a francului şi rănirea economiei.
Acest nivel era menţinut prin printare de franci cu cumpărare de euro, ceea ce a dus la umflarea rezervelor valutare ale băncii, mai ales cele în euro.
Moneda europeană se depreciază însă, în anticiparea lansării de către BCE, poate chiar luna aceasta, a unui program de printare de euro pentru achiziţii de obligaţiuni.
Aprecierea francului a redus valoarea rezervelor monetare ale băncii cu până la 58,5 miliarde de euro, potrivit calculelor Citi.
Simon Derrick, analist la BNY Mellon, crede că Banca Naţională a Elveţiei „sigur se aşteaptă la intrări masive de capital în următoarea săptămână şi vede prea puţine motive să asigure cumpărătorilor de franci elveţieni un curs ţinut ieftin artificial“, scrie Financial Times.
„Banca Elveţiei crede probabil că criza rusească s-ar putea intensifica, sau, mai probabil, că programul de quantitative easing al BCE este iminent“, a spus Derrick.
Având în vedere presiunea pe cursul franc/euro, o spărtură accidentală în scutul băncii Elveţiei ar fi lovit serios credibilitatea instituţiei, notează Ipek Ozkardeskaya, analist la Swissquote.
John Hardy, de la Saxo Bank, a descris decizia Elveţiei ca o „manevră masivă“ şi o „reevaluare a panicii“. „Banca centrală are în faţă situaţia în care nu mai poate controla politica monetară, în condiţiile în care are cursul francului plafonat, decât dacă copiază manevrele altor bănci centrale.“
Marc Chandler, analist la Brown Brothers Harriman, a explicat pentru CNBC că „factorul cheie care a influenţat decizia Băncii Elveţiei este prăbuşirea preţurilor petrolului şi ale materiilor prime. Multe ţări se luptă cu deflaţia“. Banca Elveţiei şi-a explicat decizia prin faptul că plafonarea cursului nu mai este necesară având în vedere deprecierea euro.
Thomas Jordan, preşedintele Băncii Naţionale a Elveţiei:
„Am decis că nu mai are sens să continuăm cu măsuri care nu mai sunt sustenabile şi care pot fi menţinute doar cu intervenţii constante pe piaţă.“
„Când ajungi la concluzia că un exit este necesar pe termen mediu pentru politica monetară, atunci nu are sens să continui, chiar dacă doar pe termen scurt.“
„Este o problemă de sincronizare. Mult timp rata minimă de schimb a fost sustenabilă. Situaţia s-a schimbat acum din cauza evoluţiei situaţiei internaţionale, astfel că rata minimă de schimb nu se mai justifică. Introducerea acestei rate nu a fost o greşeală, cu un instrument foarte important de politică monetară.“
„Recent, diferenţele dintre politicile monetare din diferite zone au crescut semnificativ, iar trendul va deveni, probabil, şi mai pronunţat.“
