Industria auto se confruntă cu un posibil şoc major pentru lanţul global de aprovizionare, poate chiar mai sever decât cel cauzat de pandemia Covid-19. Aceasta incertitudine este alimentată de imprevizibilitatea războiului tarifar declanşat de Donald Trump, potrivit Financial Times.
La doar două zile după ce preşedintele SUA a impus tarife de 25% pentru toate importurile din Canada şi Mexic şi de 10% pentru bunurile din China, acesta a decis să suspende temporar taxele asupra mărfurilor mexicane pentru o lună, în urma unei discuţii „foarte amicale” cu preşedintele mexican Claudia Sheinbaum. La scurt timp după aceea, premierul canadian Justin Trudeau a ajuns şi el la un acord de ultim moment cu SUA pentru o pauză de 30 de zile asupra tarifelor.
Producătorii auto sunt reticenţi în a face schimbări strategice majore şi costisitoare fără o claritate mai mare asupra direcţiei pe termen lung a politicilor comerciale şi energetice ale SUA. Cu toate acestea, directorii General Motors, Stellantis şi Tesla au anunţat că intenţionează să îşi crească producţia în SUA pentru a compensa efectele tarifelor.
„Este riscant să reacţionăm exagerat în acest moment”, a declarat Michael Lohscheller, directorul general al Polestar, producător de automobile electrice susţinut de grupul chinez Geely, într-un interviu recent.
Mulţi lideri din industria auto îşi bazează strategiile pe experienţa din timpul primei preşedinţii a lui Trump, când ameninţările cu tarife suplimentare nu au fost, în cele din urmă, implementate. Cu toate acestea, specialiştii în lanţul de aprovizionare avertizează că un scenariu în care atât SUA, cât şi alte ţări introduc tarife de retorsiune ar putea provoca falimente în rândul furnizorilor mai vulnerabili de componente auto.
Complexitatea lanţului global de aprovizionare face ca o piesă fabricată în Mexic să poată ajunge la o fabrică din SUA pentru prelucrare, apoi să fie trimisă înapoi în Mexic pentru asamblare finală, după care să fie vândută pe piaţa americană – ceea ce ar putea duce la aplicarea de taxe multiple asupra aceleiaşi componente.
„Birocraţia necesară pentru a asigura conformitatea cu tarifele este la fel de problematică, dacă nu chiar mai mult, decât valoarea efectivă a tarifelor”, a explicat Ian Henry, expert în producţia auto şi fondator al companiei de consultanţă AutoAnalysis.
Henry a avertizat că, dacă războiul tarifar se prelungeşte, impactul asupra lanţului de aprovizionare ar putea fi mai sever decât cel cauzat de pandemie. Producătorii auto ar putea să nu aibă suficiente resurse financiare pentru a sprijini furnizorii aflaţi în dificultate.
Mikael Bratt, directorul executiv al producătorului suedez de centuri de siguranţă şi airbaguri Autoliv, a anunţat că va începe imediat o serie de discuţii pentru a transfera costurile suplimentare generate de tarife către clienţi, dacă acestea vor fi aplicate importurilor din Mexic.
„Nu avem niciun motiv să absorbim noi aceste costuri”, a declarat Bratt într-o şedinţă de informare. „În cele din urmă, preţurile vehiculelor vândute în SUA vor creşte.”
Marile companii auto din SUA, cunoscute sub numele de „Big Three” – General Motors, Ford şi Stellantis – sunt cele mai expuse unei scăderi a profiturilor, având o reţea de producţie extinsă pe întreg continentul nord-american încă din 1994, odată cu semnarea Acordului de Liber Schimb NAFTA.
Dintre acestea, General Motors este cea mai vulnerabilă, iar Stellantis nu este într-o poziţie mult mai bună. Ford, pe de altă parte, este mai puţin afectat deoarece importă o proporţie mai mică de vehicule din afara SUA.
GM produce camioneta Chevrolet Silverado, un model cu marjă ridicată de profit, atât în Mexic (la uzina Silao), cât şi în Canada (Oshawa), ceea ce îi creşte expunerea la tarife. Analistul BNP Paribas, James Picariello, estimează că, deşi compania ar putea muta producţia în SUA pentru aproximativ 300.000 din cele 350.000 de camioane pe care le importă anual, acest proces ar dura între 12 şi 18 luni şi ar implica ajustarea lanţului de aprovizionare şi angajarea de muncitori.
Costurile salariale ar creşte cu aproximativ 1 miliard de dolari, deoarece forţa de muncă din SUA este mai bine plătită decât cea din Mexic. Cu toate acestea, impactul asupra veniturilor operaţionale ale GM ar fi de doar 7%, un scenariu mult mai favorabil decât o posibilă scădere de 50% provocată de un tarif de 25%.
„O pierdere de un miliard de dolari este, în acest moment, un scenariu gestionabil”, a declarat Picariello.
Analiştii şi investitorii sunt de părere că tarifele asupra importurilor din Canada şi Mexic vor fi, în cele din urmă, renegociate la un nivel mai scăzut, deoarece, altfel, costurile ar deveni imposibil de suportat pentru industria auto.