Dacă primul ministru Victor Ponta sau un orice alt ministru din Guvernul său s-ar adresa mâine biroului de presă al Ministerului de Finanţe (instituţie care găzduieşte pe site-ul propriu datele din bilanţurile anuale ale celor 630.000 de companii active în România) şi le-ar solicita angajaţilor acestui departament o listă cu cele mai mari 100, 200 sau 1000 de companii active pe piaţa locală ar putea primi următorul răspuns „instituţia noastră nu deţine date referitoare la informaţiile solicitate de dumneavoastră“.
ZF a transmis o solicitare către biroul de presă al Finanţelor în care cerea un top al celor mai mari 1.000 de companii din România, precum şi informaţii privind valoarea profiturilor şi a pierderilor acestor companii în anul 2012, în condiţiile în care pe site-ul instituţiei au apărut la jumătatea acestei luni bilanţurile companiilor din România. „Referitor la solicitarea dumneavoastră, transmisă Biroului de Presă al Ministerului Finanţelor Publice, vă rugăm să vă adresaţi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, deoarece instituţia noastră nu deţine date referitoare la informaţiile solicitate“, a fost răspunsul primit de ZF.
Dincolo de faptul că ANAF-ul se află tot „în ograda“ Ministerului de Finanţe astfel că demersul ar fi putut fi continuat intern de către biroul de presă, practica este comună în cazul acestui departament de presă care a mai răspuns după acelaşi şablon - instituţia noastră nu deţine date - şi la alte solicitări ZF, trimiţând în funcţie de caz către statistică sau alte ministere.
„Poate îi întreabă mâine un ministru câte companii au raportat profit anul trecut ca să vadă de unde îşi mai adună statul taxele sau cine sunt cei mai mari contribuabili din energie sau din agricultură”, spune şi Dragoş Cabat, analist economic, directorul general al firmei de consultanţă Financial View adăugând că situaţia nu este normală, dar nici nu există prevederi legale care să oblige Ministerul să prelucreze aceste date statistice.
În România există în jur de 630.000 de companii active, care depun bilanţ anual, dar aproape 200.000 dintre acestea au cifră de afaceri zero. Câte au peste 100 de milioane de euro, câte au 500.000 de euro, câte firme au profit, câte au pierderi, cine sunt cei mai mari angajatori? Cine deţine răspunsurile la aceste întrebări dintre instituţiile statului, dar mai mult decât atât cine le foloseşte pentru a porni de la ele în elaborarea unei strategii de creştere pentru economia locală?
„La noi, instituţiile deţin nişte date şi nu ştiu cum să le folosească. Aceste date devin informaţii utile abia atunci când le poţi prelucra statistic, când le poţi aduce valoare adăugată, când le poţi utiliza şi îţi pot furniza nişte răspunsuri”, mai spune Cabat.
Dacă Finanţele nu au o situaţie centralizată cu cele mai mari companii din România ordonate după cifra de afaceri, Registrul Comerţului (RECOM), instituţie aflată în subordinea Ministerului Justiţiei poate furniza astfel de topuri. Numai că de doi ani companiile nu mai sunt obligate să depună situaţiile anuale şi la RECOM, astfel că informaţiile care ajung la Registru vin tot de la Ministerul de Finanţe. Doar că la RECOM datele sunt prelucrate statistic. Le mai foloseşte cineva în afară de presă şi de companiile din mediul privat.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.07.2013