ZF 24

Marile companii energetice din Europa au ajutat Rusia să-şi clădească imperiul gazelor naturale numit Gazprom. Italienii şi nemţii au fost cei mai cooperanţi aliaţi

Marile companii energetice din Europa au ajutat Rusia...

Autor: Ioana Tudor

24.03.2014, 19:51 991

După prăbuşirea URSS-ului, italienii au ajutat Rusia să îşi modernizeze infra­structura de transport al gazelor şi au sprijinit eforturile Gazprom, compania de stat care deţine monopolul exporturilor de gaze din Rusia, să-şi întărească controlul în sectorul strategic al  gazelor. Tot marile companii italiene  au participat alături de Gazprom la proiecte energetice importante, precum construirea gazoductului South Stream, care ar lega câmpurile ruseşti de gaze de centrul şi sudul Europei. Germanii au ajutat monopolul rusesc al exporturilor de gaze să se înrădăcineze adânc în piaţa europeană prin companii precum BASF, principalul producător de chimicale la nivel mondial şi cel mai mare consumator de gaze din Germania, şi prin participarea la proiecte ca Nord Stream, care aduce gaze ruseşti în nordul Europei.

De numele a două mari companii energetice italiene, Eni şi Enel, se leagă istoria controversată de după faliment a companiei Yukos, cândva unul dintre cei mai mari producători de petrol şi gaze din Rusia şi condus de un oligarh a cărui putere l-a speriat chiar şi pe preşedintele Rusiei Vladimir Putin.

 

Eni, Enel şi defunctul Yukos

În 2007, Eni şi Enel au cumpărat o parte din activele care aparţineau companiei falimentare Yukos, inclusiv 20% în compania Gazpromneft, subsidiara petrolieră a Gazprom, şi producătorii de gaze ArcticGaz şi Urengoil, potrivit Financial Times. Înainte de licitaţie, cele două companii italiene şi Gazprom au semnat un acord prin care ruşii puteau cumpăra în întregime activele cumpărate de Eni şi Enel sau participaţii majoritare la aceste afaceri. Tranzacţiile au ajutat Kremlinul să-şi consolideze controlul în sectorul strategic al petrolului şi gazelor naturale, notează The Wall Street Journal.

Unii analişti consideră că parteneriatele italo-ruseşti din domeniul energetic nu sunt numai rezultatul exigenţelor economice, ci şi al politicilor personale ale fostului premier italian Silvio Berlusconi, care a condus guvernul italian în trei mandate în perioada 1994-2011 şi a fost prieten apropiat cu liderii de la Kremlin, în special cu preşedintele rus Vladimir Putin, potrivit World Politics Review.

Yukos a aparţinut oligarhului rus Mihail Hodor­kovski, acuzat de fraudă în 2003 şi întemniţat până în decembrie 2013, când a fost graţiat de Putin. În 2003, guvernul rus a acuzat compania de o evaziune fiscală enormă şi a ordonat îngheţarea activelor acesteia. Yukos a fost declarată falimentară în 2006 şi lichidată un an mai târziu. O mare parte din activele companiei au fost vândute la preţuri reduse companiilor petroliere con­trolate de guvernul rus.

În 2004, Yuganskneftegaz, cea mai importantă subsidiară a Yukos, a fost scosă la licitaţie şi vândută unei companii necunoscute, Baikalfinansgrup, care a fost apoi achiziţionată de compania petrolieră rusă Rosneft, deţinută de stat. „În sectorul energetic, Italia este unul dintre principalii susţinători ai cooperării cu Rusia, după cum o arată şi implicarea activă a celei mai mari companii energetice italiene, Eni, în crearea a numeroase companii de tip joint venture cu Gazprom şi alţi parteneri ruşi”, scrie cercetătorul italian Marco Siddi în studiul „Relaţii italiano-ruseşti: politică, energie şi alte afaceri“, publicat pe site-ul Academia.edu.

El arată, de asemenea, că Roma a menţinut întotdeauna un dialog pozitiv cu Moscova, care s-a concretizat în numeroase parteneriate economice şi relaţii bilaterale de prietenie. Ca membru al Uniunii Europene şi al NATO, Italia susţine adeseori politici care ţin seama de interesele Rusiei şi încearcă să includă Kremlinul în discuţiile privind problemele principale de securitate europeană, a explicat Siddi.

 

Legăturile Eni cu Gazprom după prăbuşirea URSS-ului

Compania petrolieră Eni este cel mai important partener internaţional al Gazprom. În 1992, ENI şi Gazprom au semnat un contract prin care italienii furnizau ruşilor echipamente pentru modernizarea infrastructurii de transport, iar Italia primea cantităţi suplimentare de gaze naturale ruseşti. Patru ani mai târziu, cele două companii au semnat un nou acord, de data aceasta pentru gaze lichefiate, potrivit publicaţiei Oil of Russia.

Istoria comună a Gazprom şi Eni este legată şi de gazoductul Blue Stream, care traversează Marea Neagră asigurând aprovizionarea Turciei cu gaz rusesc. În 1999, cele două companii au semnat un memorandum prin care se angajau să dezvolte împreună proiectul Blue Stream prin vehiculul de investiţii ruso-italian Blue Stream Pipeline, înregistrat în Olanda. Conducta este administrată de Gazprom, de Blue Stream Pipeline şi de compania turcească BOTAŞ, deţinută de stat. Proiectul a fost realizat în baza unui acord dintre Rusia şi Turcia prin care ruşii se angajau să livreze Turciei 364,5 miliarde metri cubi de gaze în perioada 2000-2025. La inaugurarea gazoductului, în noiembrie 2005, au participat preşedintele Vladimir Putin, premierul Turciei Recep Tayyip Erdogan şi pe atunci premierul Italiei Silvio Berlusconi.

 

Eni şi gazoductul rusesc South Stream

În 2007, Gazprom şi Eni au semnat un nou memorandum pentru construirea gazoductului South Stream, care va transporta gaze din Rusia prin Marea Neagră în Bulgaria şi de acolo în Grecia, Italia şi Austria. Un an mai târziu, cele două companii au înfiinţat compania de proiect South Stream AG, înregistrată în Elveţia. Pe lângă Gazprom şi Eni, parteneri în acest proiect sunt şi compania franceză EDF şi producătorul german de petrol şi gaze Wintershall, subsidiară a BASF. Inaugurarea gazoductului a fost programată pentru 2018.

 

Nemţii ajută Gazprom să crească în Vest

Gazprom a intrat în anii 1990 într-un parteneriat cu BASF, iar colaborarea lor a fost dată adesea drept exemplu pentru ralaţiile dintre companiile ruseşti şi cele germane. Anul trecut cei doi jucători au semnat un acord prin care Wintershall s-a angajat să vândă către grupul rusesc o parte substanţia din infrastructura de gaze naturale a Germaniei, inclusiv facilitatea de stocare Rehden, de lângă Bremen, cea mai mare din Europa de Vest, scrie Deutsche Welle. În schimb, Wintershall a primit acces direct la câmpurile de gaze naturale ale Rusiei. În prezent, BASF îşi cumpără jumătate din necesarul de gaze de la Gazprom.

Putin, fost agent KGB în Dresda şi un vorbitor fluent de germană, a construit o relaţie apropiată cu Gerhard Schroeder, cancelarul Germaniei din 1998 până în 2005, notează Bloomberg. După plecarea din cancelaria germană, Schroeder a primit o funcţie de conducere la consorţiul Nord Stream, care deţine gazoductul cu acelaşi nume prin care nordul Europei şi mai ales Germania sunt alimentate direct cu gaze ruseşti. Partenerii Gazprom în acest proiect sunt E.ON, din Germania, Wintershall, Gasunie, o companie olandeză deţinută de stat specializată pe infrastructura de transport de gaze, şi GDF Suez, din Franţa. Nord Stream a fost inaugurat în noiembrie 2011 în prezenţa cancelarului german Angela Merkel, a pe atunci preşedintelui Rusiei Dmitri Medvedev, a premierilor Franţei şi Olandei François Fillon respectiv Mark Rutte şi a comisarului european pentru energie Günther Oettinger.

Prin Nord Stream şi South Stream Rusia drumul gazelor naturale ruseşti ocoleşte Ucraina şi Polonia, două state „recalcitrante“ în privinţa afacerilor ruseşti.

 

Companiile italiene şi Lukoil

Lukoil, al doilea cel mai mare producător de petrol din Rusia, şi Eni sunt parteneri în dezvoltarea câmpului gazifer Karachaganak din Kazahstan, unul dintre principalele rezervoare de gaz condensat din lume. Istoria cooperării dintre Lukoil şi Eni este lungă. În 1994, retailerul de carburanţi Agip, parte a Eni, şi Lukoil au fondat LUKAgip, un joint venture pentru implementarea unor proiecte petroliere în Africa de Nord şi regiunea Mării Caspice. Un alt proiect comun a fost dezvoltarea câmpului gazeifer Shah-Deniz, cel mai mare din Azerbaidjan. În 2004, Lukoil a cumpărat participaţia Eni la LUKAgip şi astfel şi-a mărit participaţia la proiectul Shah-Deniz la 10% şi la proiectul egiptean Meleiha la 24%.

Compania petrochimică italiană ERG şi Lukoil au pus bazele unei firme comune în 2008 pentru administrarea complexului italian de rafinare a petrolului ISAB, cu sediul în Sicilia. Anul acesta, compania rusească a preluat participaţia ERG şi a devenit unicul proprietar la ISAB.

Investitorii italieni au investit şi în piaţa rusească de electricitate. În 2004, Enel şi compania rusească de investiţii ESN au câştigat o licitaţie pentru administrarea termocentralei nord-vest de lângă Sankt Petersburg, potrivit Oil of Russia. Trei ani mai târziu, ENI a cumpărat peste un sfert din acţiunile OGK 5, unul dintre cei mai mari producători de electricitate din Rusia, iar mai târziu şi-a mărit participaţia la aproape 30%.

Italia este unul dintre cei mai importanţi parteneri economici europeni pentru Rusia, iar legăturile strânse ale acesteia cu Moscova în special în industria petrolieră şi a gazelor naturale sporesc vulenerabilitatea investitorilor italieni la şocurile economice care ameninţă Rusia în contextul sancţiunilor pregătite de puterile din Occident. Situaţia poate fi descrisă însă ca revers al medaliei în cursa pentru profit.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.03.2014

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO