ZF 24

MĂRŢIŞOARE LITERARE: Ucenica diabolică

MĂRŢIŞOARE LITERARE: Ucenica diabolică

Autor: Lucian Vasilescu

07.03.2014, 12:00 143

Yasunari Kawabata aduce într-un roman ce abia trece de 150 de pagini, Frumuseţe şi întristare, o poveste de iubire complicată, cu reflexii ale civilizaţiei japoneze tradiţionale, cu reflecţii pe tema artei şi a trecerii timpului, pe tema datoriei şi a vinovăţiei. Un scriitor de 55 de ani, Toshio Ōki, îşi împlineşte mai vechea dorinţă de a asculta clopotele din Kyōto, bătând de 108 ori în ajunul Anului Nou, căci dangătul lor  poate spală cele 108 bonnō (impulsuri distrugătoare).

Dar Toshio Ōki are şi un motiv ascuns, vrea s-o revadă pe Otoko, o pictoriţă acum celebră, legat de ea în trecut printr-o pasiune devastatoare pentru amândoi. Povestea de iubire s-a petrecut în urmă cu un sfert de secol: Otoko, o fată de 16 ani, trăieşte o iubire totală pentru tânărul scriitor, având, totuşi, aproape dublul vârstei ei, o soţie şi un copil. Fata rămâne însărcinată, pierde copilul şi suferinţa o duce după gratiile unui ospiciu. Mama ei insistă să plece din capitală ca să se poată desprinde cu totul de iubirea ei şi cele două se stabilesc în Kyōto.

Salvarea pare s-o aducă arta: Otoko se dedică picturii în stil tradiţional, consacrarea o datorează osmozei stranii dintre spiritul ei şi farmecul capitalei de altădată, care şi-a păstrat comorile bine ascunse de ochii turistului grăbit. A rămas singură toţi anii ce-au urmat până când a acceptat o ucenică, Keiko Sakami, care i-a devenit iubită. Când Toshio Ōki vine în oraşul ei, Otoko evită să-l vadă singură şi la întâlnire participă şi Keiko, discipola ei devastator de frumoasă. De aici însă lucrurile se precipită, Keiko are iniţiativa să-şi răzbune maestra, ticluind un plan diabolic, şi-l aplică provocând o tragedie.

Yasunari Kawabata dezvăluie relaţia dintre viaţă şi artă: iubirea lui Otoko i-a inspirat romanul O fată de şaisprezece ani, cea mai bună şi populară carte a lui Toshio Ōki, tot din iubire a pictat Otoko portretul mamei ei şi plănuieşte o pânză inspirată de moartea bebeluşului ei îndată după moarte având ca temă Înălţarea copilului la Ceruri. Reversul iubirii, gelozia, are alte efecte: sub semnul ei îşi duce viaţa Fumiko, soţia scriitorului, măcinată de invidie, ură şi ranchiună, sub semnul ei acţionează violent Keiko, hotărâtă să-l oblige pe Toshio Ōki să treacă prin suferinţele îndurate de maestra ei.

Jocul de oglinzi se tot multiplică: perechea de soţi şi perechea lesbiană, literatura şi pictura, prezent şi trecut, fiul matur din prezent şi bebeluşul mort la naşterea prematură. Poveştile iubirii, ale geloziei şi ale artei se contopesc cu atmosfera lumii japoneze atât de străină şi de stranie: sărbătoarea lunii, grădina de pietre, contemplarea unui prun imprevizibil cu flori albe şi roşii. Toate sublimează emoţiile, dar nu opresc tragedia ce-şi are pornirea în dorinţa scriitorului de a porni pe urma vechii pasiuni. Romanul devine poem splendid al frumuseţii născute din tristeţea iubirii şi a întristării ce însoţeşte contemplarea frumuseţii. Şi una şi alta stau sub semnul efemerităţii ce le face de nepreţuit. (Elisabeta Lăsconi)

 

Yasunari Kawabata, Frumuseţe şi întristare, traducere din japoneză şi note de Florin Oprina, Editura Humanitas Fiction, 2013, 164 p.

 
AFACERI DE LA ZERO