ZF 24

Nici cu plus 3,5% în 2013 România nu ajunge la PIB-ul din 2008. Faţă de 1989 suntem la 132,8%

Nici cu plus 3,5% în 2013 România nu ajunge la PIB-ul...

Autor: Sorin Pâslaru

16.02.2014, 20:10 7694

România a avut numai 8 ani de scădere economică în trei perioade în intervalul de 24 de ani de la revoluţie încoace, dar scăderea din cele trei perioade a fost atât de violentă încât cei 16 ani de creştere nu au putut decât cu greu să o compenseze.

Ca urmare, faţă de 1989 suntem azi cu un PIB real mai mare cu doar 32,8%. Deci în aproape un sfert de secol, timp în care am avut investiţii străine, am pus computere la treabă, ne-am conectat la exteriorul mult visat, am reuşit să majorăm producţia naţională de bunuri şi servicii doar cu 32,8% faţă de anul de bază 1989.

Cele trei perioade de scădere au fost 1990-1992, când PIB-ul real s-a mic­şorat cu 25% cumulat, 1997-1999, când scă­de­rea cumulată a fost de 7,3%, şi 2009-2010, când scăderea cu­mu­lată a fost de 7,6%.

Se observă că recesiunea din 2009-2010 a fost mai brutală - de o amplitudine mai mare şi pe  o perioadă mai scurtă - decât cea din 1997-1999, dar a fost de trei mai redusă ca amploare faţă de cea din 1990-1992, când practic s-a scris „cartea“ pentru economia românească după 1990.

Graficele alăturate arată în câţi ani au fost recuperate cele trei scăderi ale PIB-ului, adică în ce perioadă de timp economia a ajuns la acelaşi nivel de la care plecase în recesiune.

Astfel, pentru a recupera scăderea brutală din anii 1990-1992 (guvernele Roman şi Stolojan), România a avut nevoie de 11 ani: abia în 2004 PIB-ul a ajuns la 105,2% din valoarea din 1989, după ce în 2003 era încă la 95% din valoarea de 100% luată ca bază în 1989. În 1992, cel mai prost an de după 1990, PIB-ul ajunsese la 75% din valoarea de plecare din 1989.

Explicaţia este că deşi se angajase pe creştere, în anii '97-'99 a survenit o a doua recesiune care a dus PIB-ul iarăşi în jos, aşa că deşi recuperase în perioada 1993-1996 până la nivelul de 87%, a revenit la 81% din valoare de bază de 100% din 1989 şi a trebuit să o ia de la capăt.

Între 2000 şi 2008 a urmat o perioadă neîntreruptă de nouă ani de creştere care a dus PIB-ul real în 2008 la cel mai înalt nivel, de 135% faţă de baza 1989 (grafic 1 alăturat). 2008 este cel mai bun an de după 1989 din punctul de vedere al PIB-ului real. Că a fost un PIB „toxic“, obţinut printr-o creştere pe datorie, cu un deficit uriaş al contului curent de 14% din PIB, este altceva. Însă privind strict datele, punctul de minim a fost în 1992, cu 75% din valoarea de plecare din 1989, şi punctul de maxim a fost în 2008, cu o valoare reală de 135% din valoarea de plecare din 1989.

În euro, PIB-ul este azi, la 140 miliarde de euro, de 3,5 ori mai mare decât în 1989, dar creşterea reală este cea relevantă pentru că scoate inflaţia şi evoluţia cursului leu/euro (dolar) din joc.

Următoarea recesiune, din perioada 1997-1999, a avut nevoie de doar doi ani pentru a fi compensată în termeni de PIB real (graficul 2 alăturat). Anul 2000, cu o creştere de 2,4% a PIB faţă de 1999,  şi apoi 2001, când a fost o creştere de 5,7% faţă de anul anterior, au fost de ajuns pentru a ajunge la 100,4% faţă de o bază de 100% în 1996.

Ce se întâmplă astăzi? Aduce creşterea de 3,5% a PIB de anul trecut economia la nivelul real din 2008, cel mai înalt de după 1989? Nu. Datele arată (vezi graficul 3 alăturat) că abia a fost atins nivelul de 98,4% luând ca bază 100% anul 2008. Astfel, dacă va fi o creştere şi în 2014 de măcar 1,7%, atunci abia în 2014 va fi atins nivelul din 2008.  Este nevoie practic de o perioadă de patru ani, 2011-2014, pentru a recupera o scădere de doi ani.

Ca urmare, cele trei perioade de scădere şoc în economie au determinat o creştere medie anuală mediocră, de doar 1,2% pe an. Concluzia: am schimbat prin şoc regimul, am avut parte de o economie supusă şocurilor. S-au terminat aceste şocuri şi poate urma o perioadă de stabilitate astfel încât în şapte ani de acum încolo să fim la un PIB real dublu faţă de 1989? Greu de spus. Lecţiile trecutului arată că dacă destabilizarea nu vine din extern, atunci avem grijă să o inventăm singuri. Ar fi nevoie de o creştere medie anuală de 6% pe an în următorii şapte ani ca în 2020, la 30 de ani de la Revoluţie, să avem PIB real dublu faţă de 1990. La o creştere medie anuală de 3% în următorii şapte ani, mai realistă, vom fi în 2020 la 163% din PIB-ul anului 1989.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.02.2014

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO