În ziua de azi foarte mulţi oameni se plâng că sunt obosiţi, iar o parte dintre ei solicită ajutor medical în acest sens.
Oboseala normală este tranzitorie, suportabilă, explicabilă în contextul de viaţă şi activităţile desfăşurate, nu duce la simptome psihice, iar odihna permite recuperarea completă.
Pentru aproximativ 2% din populaţia adultă, epuizarea devine persistentă şi afectează semnificativ existenţa.
Când nu este suficient explicabilă prin probleme de sănătate fizică sau psihică (diagnosticate şi nu doar presupuse), se poate vorbi despre un sindrom (o grupare de simptome) care în timp s-a chemat: neurastenie, nevroză astenică, epuizarea nervoasă/fizică, sindromul de oboseală cronică sau a fost considerat o tulburare de somatizare.
