ZF 24

Opinie Aurelian Dochia: Demografia şi oboseala socială

Opinie Aurelian Dochia: Demografia şi oboseala socială

Autor: Aurelian Dochia

10 iul 2013 1529

Publicarea rezultatelor finale ale recensământului populaţiei şi locuinţelor a constituit un prilej de dezbatere şi de evaluare a consecinţelor pe care fenomenele demografice evidenţiate de recensământ le pot avea asupra societăţii româneşti. Una dintre temele care au captat atenţia comentatorilor este declinul populaţiei ţării – faţă de recensământul anterior realizat în 2002, populaţia României este cu 1,5 milioane de locuitori mai mică. Se manifestă o justificată îngrijorare cu privire la efectele declinului demografic asupra bugetului public şi al sistemelor de pensii, de sănătate şi educaţie. Dar impactul schimbărilor demografice asupra societăţii româneşti trece mult dincolo de aspectele legate de buget şi sistemul de pensii.  

Evaluarea cuprinzătoare a consecinţelor schimbărilor demografice este extrem de dificilă tocmai datorită caracterului fundamental al acestora. Populaţia este materia primă din care se constitutie societatea şi evoluţiile demografice au determinat într-o măsură însemnată cursul istoriei. Nu există niciun aspect al vieţii sociale sau individuale care să nu fie influenţat într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, de modificarea numărului şi structurii populaţiei. Mai mult decât atât, tendinţele în acest domeniu au un caracter implacabil întrucât variabilele de bază, natalitatea şi mortalitatea, sunt relativ stabile în timp: aceasta înseamnă că putem şti cu destul de mare acurateţe care va fi numărul de locuitori ai României peste 50 de ani. Niciun alt domeniu al vieţii sociale nu permite prognoze cu un grad similar de precizie.

Fenomenul de scădere a numărului de locuitori ai României este cunoscut de mai multă vreme, iar datele ultimului recensământ nu fac decât să confirme odată în plus o tendinţă instalată în ultimele două decenii şi care rezultă pe de o parte din reducerea sporului natural al populaţiei (diferenţa între numărul de naşteri şi decese) şi pe de altă parte din creşterea semnificativă a migraţiei, a numărului românilor care s-au stabilit în străinătate. Este de remarcat caracterul excepţional al acestei situaţii: este pentru prima oară în istoria modernă că în timp de pace se înregistrează o scădere a numărului populaţiei României. Reducerea numărului de copii născuţi după 1990, care pentru următoarele două decenii constituie grupele de vârstă fertile între 20 şi 40 de ani, combinată cu fenomenul migraţiei îndeosebi a persoanelor din această grupă de vârstă, face ca în deceniile următoare numărul de nou-născuţi să fie tot mai scăzut, fiind depăşit de numărul deceselor. Potrivit unor proiecţii elaborate în 2007 de profesorul Vasile Gheţău, dacă rata fertilităţii se menţine la un nivel de 1,3 copii pentru o femeie, chiar şi cu o creştere a speranţei de viaţă cu 7- 8 ani şi ignorând migraţia, populaţia României în anul 2050 se va reduce undeva la 16 milioane de locuitori, declinul continuând la 12 milioane în 2075 şi 8,5  milioane în 2100. O consecinţă la fel de gravă a acestei evoluţii o reprezintă tendinţa de îmbătrânire a populaţiei: în 2050 ponderea persoanelor de 65 de ani şi peste ar creşte de peste două ori faţă de nivelul de 16,1 la sută înregistrat la ultimul recensământ. Dacă se adaugă copiii şi tinerii sub 20 de ani care trebuie să fie întreţinuţi de populaţia activă, rezultă un raport de dependenţă de 82 la sută în 2050: două persoane active ar trebui să întreţină opt persoane inactive! Desigur, pot fi avute în vedere şi scenarii mai optimiste, în care rata fertilităţii se redresează şi declinul demografic este stopat şi poate chiar soldul migraţional devine pozitiv. Totuşi, dacă emigraţia rămâne prevalentă, scenariul cel mai probabil ne conduce în câteva decenii către o populaţie apropiată de nivelul înregistrat la recensământul din 1948!

Ce înseamnă o Românie cu 16 milioane de locuitori? Pe plan extern, poziţia României în cadrul Uniunii Europene este în mare măsură determinată de populaţia ţării, a şaptea ca mărime între cele 28 de state membre. O Românie cu mai puţini locuitori va însemna şi o reducere a influenţei la nivel european, atât ca număr de parlamentari, cât şi în sistemul de votare. Nu este totuşi clar în ce măsură poziţia relativă a ţării noastre se va schimba ţinând cont de faptul că majoritatea statelor europene înregistrează un declin demografic. Se pare că în ultimă instanţă migraţia va fi cea care va determina ierarhia demografică a statelor din UE şi prin aceasta influenţa în cadrul sistemului instituţional. România ar putea să recupereze o parte din influenţa pierdută în plan demografic prin creşterea forţei sale economice – la urma urmei există atâtea state mici ca număr de locuitori care au o contribuţie-cheie la procesul decizional al Uniunii. Pentru a ajunge într-o astfel de poziţie, România ar trebui să reuşească performanţa de a obţine un ritm de creştere economică mai mare decât media Uniunii Europene pe parcusul câtorva decenii. Dar unul dintre factorii creşterii economice este forţa de muncă, iar aceasta depinde în mod direct de mărimea şi structura populaţiei: o populaţie în scădere înseamnă că factorul muncă se anunţă a fi o constrângere majoră pentru creşterea economică în deceniile care vin. Creşterea gradului de ocupare, care actualmente este printre cele mai scăzute din Europa, reprezintă o rezervă care poate fi exploatată. Totuşi, structura pe vârste a populaţiei totale va evolua într-un sens nefavorabil prin creşterea ponderii populaţiei în vârstă şi reducerea ponderii populaţiei de vârstă activă. Imigraţia ar putea acoperi într-o oarecare măsură deficitul de forţă de muncă ce se prefigurează, dar trebuie să conştientizăm faptul că factorul muncă va reprezenta o constrângere serioasă pentru creşterea economică. În lipsa unei resurse de muncă suficiente, trebuie să mizăm pe ceilalţi factori de producţie, capitalul şi creşterea productivităţii totale. Din motive ce ţin tocmai de dinamica populaţiei, economisirea internă nu va putea să asigure capitalul necesar dezvoltării noastre, astfel că singura soluţie pare să fie importul de capital. Creşterea noastră economică va depinde în măsură tot mai mare de atractivitatea ţării pentru capitalul străin. Mai mult decât atât, în condiţiile unei populaţii în scădere, România nu va putea realiza sporul de productivitate oferit de o diviziune a muncii mai avansată decât dacă reuşeşte să se integreze în economia şi piaţa europeană şi mondială. Cu cât vom fi mai puţini, cu atât vom depinde mai mult de exterior.

Din păcate însă, trecerea la un model de dezvoltare intensiv bazat pe creşterea productivităţii este greu de imaginat într-o ţară în care aproape jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural, 44,2 la sută din cetăţeni au absolvit doar şcoala primară, gimnazială sau nu au niciun fel de studii, în care 250 de mii de adulţi sunt analfabeţi şi 300 de mii de tineri nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat în ultimii trei ani. Nu există soluţii care să schimbe peste noapte această realitate copleşitoare. 

Se pot desigur concepe şi pune în aplicare politici de încurajare directă şi indirectă a natalităţii, însă experienţa noastră şi cea internaţională arată că rezultatele unor astfel de politici sunt incerte şi rareori conforme cu aşteptările. Modelele culturale prevalente, incertitudinea creată de criza prelungită, modul de viaţă contemporan atât de agitat şi stresant sunt tot atâţia factori ce pun presiune pe familii şi le fac să prefere să aibă mai puţini copii, cărora speră să le ofere şanse mai bune de a reuşi în viaţă. Pe termen scurt poate să apară chiar o iluzie de prosperitate atunci când resursele naturale, avuţia socială şi cea personală se repartizează la mai puţini urmaşi. Pe termen lung lung însă, declinul demografic este şi semnul unei oboseli şi neîncrederi în propriul viitor. Principala întrebare la care trebuie să găsim răspuns este cum putem face România mai atractivă pentru propriii cetăţeni, pentru imigranţi de calitate şi compatibili cultural, pentru investitorii români şi străini deopotrivă.

Aurelian Dochia este analist economic, Managing Director al companiei CONCEPT - Economic and Business Consulting

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.07.2013