Citim prin presă şi alte canale media că Guvernul României a solicitat Comisiei Europene un mecanism de compensare pentru preţurile mari la energie şi oprirea blocajelor impuse de Austria fluxurilor de energie dinspre Vest spre Est, sau, mai nou, o nouă intervenţie puternică a asociaţiilor industriale din Grecia, Bulgaria şi România, în care acestea cer condiţii egale de concurenţă pe piaţa europeană a energiei electrice.
Problema preţurilor la energie (cum vor evolua ele) in urma ”liberalizării lor”, a fost dezbătută la modul general intr-un articol corect semnalat in ZF: https://m.zf.ro/companii/energie/una-dintre-marile-necunoscute-economie-evolua-pretul-energiei-odata-22856595, in care se ridică justificat problema cum va evolua pretul energiei odata cu liberalizarea pietei? Consumul fara vlaga ar putea tine preturile jos, dar dependenţa de importuri poate ''contamina'' facturile., articol asupra căruia voi reveni mai jos.
Revenind la demersurile Guvernelor şi asociaţiilor din RO-BG-GR, în fapt, sunt rezultatul, expresia şi recunoaşterea unei realităţi: ”piaţa europeană a electricităţii este disfuncţională, ca să nu spunem inexistentă prin defecţiunile ei”. La nivel macro-european, ne uităm intr-o oglindă perfectă a disfunctionalităţilor şi din aşa zisa piaţă românească in care ”concurenţa” nu are sensul economic prezumat ci denumim ”piaţă” o adunătură de companii separate, monocombustibil, care ”concurează” intre ele, cu aceleaşi efecte proaste la nivel UE dar şi mai proaste la nivel naţional în România, adică:
- Nuclearul, ”concureaza” haotic cu lignitul şi ceilalţi
- Hidro ”concureaza” haotic cu gazul şi ceilalti
- Gazul, ”concurează” cu el însuşi (şi) în centralele de cogenerare
- Eolienele şi solarele ”concurează” cu toţi ceilalţi, s.a.m.d
- iar populaţia şi industriile se vaită ca nu sunt ”condiţii egale de concurenţă” (vai, ce amuzant !) pe piaţa EU a energiei electrice !?
Adică, care piaţă si cum arată ea ”în oglinda” UE ?:
- Nuclearul din Franţa ”concureaza” in ”piaţa Europeana”
- Hidro din Norvegia + stocarea lor (denumită ”Bateria UE”) ”concureaza” în aceeaşi ”piaţă” către care nu prea mai vrea să livreze energie ieftină:
- Gazul (şi carbunele !) din Germania (care a rămas fără gazul rusesc”) ”concurează” cum mai poate tîrîş-grăpiş
- Cărbunele din Polonia ”concureaza” cu Comisia Europeana, pentru prelungirea utilizării carbunelui
- gazul din N.Africii, prin Italia şi Spania, concureaza in aceeaşi piaţă a UE
- Eolienele şi solarele din Spania, Danemarca, etc. ”concureaza” cu toţi, s.a.m.d
- iar Statele membre, au început deja, cam de multişor, sa crape această oglinda: Franţa nu prea a vrut interconectari cu Spania, Danemarca vrea mai multa energie eoliana in Germania, care nu o prea vrea, dar vrea Hidro din Norvegia (stocată), dar Norvegia nu prea vrea, Austriei ”ii este ameninţată securitatea” si intrerupe fluxul energiei catre Balcani, cam de 6 ani, cu aprobarea Comisiei Europene-care demonstreaza slabiciunea ”pieţei europene a electricităţii”, Ungaria construieste o centrala nucleara ruseasca, cu bani rusesti si cu combustibil nuclear rusesc, s.a.m.d., deci, o adevărată piaţă competitivă a electricitâţii
Şi peste toate acestea, pluteşte deviza salvatoare falsă care ne scade preţurile la electricitate: să construim interconectări cît mai multe !
Inainte de a intra in alte detalii explicative, trebuie sa realizăm unde suntem şi cine suntem dpdv al puterii electrice si consumului de energie în UE: nu suntem nici măcar la nivelul serviciilor interne ale unei termocentrale- indiferent de capacitate ! (care de obicei este cam 3-5% din puterea nominală a centralei !), iar atenţia pe care o generăm, este cam la fel cum şeful de tură din centrală, se uită la ”serviciile interne”.
România reprezinta ”in piaţa UE”, sub 2% din totalul consumului (spre ultimele locuri) !...să plecam de la această realitate a potenţialului ”Hub-ului energetic regional ” şi ”Polului de stabilitate zonal” cu care ne împuie capul, premeditat, tot felul de neaveniţi în energie. In schimb, din punctul de vedere al resurselor, suntem in primele 6 state UE (numai biomethanul şi biocombustibilii ca energie primară, reprezintă mai mult decit dublul consumului de electricitate al României astăzi !). Deci, cineva se intreba în mod parşiv de neştiutor: păi dacă suntem atît de neinsemnaţi ca şi consum, dar resursele energetice primare sunt atît de mult excedentare, de ce ne trebuie 7000 MW interconectari cf. Transelectrica (adica cca. 80% din consum) in timp ce Reg.UE impun cca 15% din capacităţi pina in 2030 ?!
Deci, in acest context distorsionat, să analizăm ”cerinţele” celor 3 state balcanice:
1. Cererea aprobarii unui ”mecanism de compensare”, pentru preţurile mari din regiune.
Mecanismul de compensare:
- de ce să se stabilească, inainte de a prezenta un plan de reducere a costurilor proprii cu energia, conform Reg. 1999 de Guvernanţă in Energie ? ...ca la reducerea deficitului: tai costuri, nu pui taxe/preturi mai mari.
- cum să se calculeze ”compensarea” ? (sau poate ”plafonarea” preţurilor de import !?). Asta ar fi presupus să calculăm ”scenariul contrafactual”, conform regulilor DG Competition, adică, să evaluam ce s-ar fi intimplat daca Austria ar fi permis 70% din capacitatea de interconectare, ca să ştim ce să cerem.
2. Preţurile mari din regiune
România a produs in 2024, peste 50% din energie, din surse regenerabile. N-ar fi trebuit să avem energie ieftină ? căci exact asta facem de ani de zile: ”promovam” intens, inclusiv prin certificate de tot felul energie eoliana si solara (concuram cu succes la aceasta structura cu Spania, care a trecut recent orintr-o experienta negativa) iar noi inchidem mii de MW capacităţi de producţie poluante.
Să vedem cum e cu preţurile in ”piaţa europeana”:
- dăm vina, inutil, ”că n-avem capacităţi mai mari de interconectare” cu UE şi că din acest motiv nu avem acces la energia ieftina din Vest. Nimic mai fals şi un hype înşelător !. Interconectare mai multă, nu conduce automat la scăderea preţurilor (marginale, nu-i aşa ?) din ”piaţa româneacă”. In ultimii 10 ani de zile, n-am vazut niciodată ca un import de energie în România, să fie mai ieftin decit preţul marginal din România (aşa e ”mecanismul şi modelul de piaţă”, nu-i aşa ?!). Interconectarea este o problema de siguranţă şi securitate şi nu un panaceu pentru lene şi impotenţă ca să importăm de la alţii, aşa cum facem deja cu o mulţime de alte produse care ne creează deficit comercial imens.
- situaţia dificilă din Vestul EU, este redată emblematic de problemele Olandei, statul cel mai ”electrificat” din UE, care a renunţat la gaze (din cauza cutremurelor) şi are probleme foarte mari cu acoperirea consumului de electricitate.
In acest context, nu se ştie cum ar putea SE-Europei ”sa aibe acces la energie ieftina din Vestul EU” şi sa ”asigure o competitivitate industriilor locale” !?
- dăm vina pe Austria că nu permite tranzitul energiei ieftine din UE către Estul Europei (Balcani). Iarăşi un demers şi o declaraţie inutilă. In loc să ne plingem la Comisia Europeană, mai bine ar trebui să înţelegem acţiunile şi strategia Austriei in S-E Europei ”în piaţa energiei”, dar chiar insăşi poziţia Comisiei Europene:
o Dacă de 6 ani de zile CE aprobă derogări Austriei pentru ”gîtuirea” fluxurilor de energie către Estul Europei, ”din motive de securitate” ale Austriei, inseamnă că insăşi Europei de Vest, i-a convenit această situaţie !...le rămine mai multă energie, aşa scrie ”in my books”, nu-i aşa ?. Si nici nu e de mirare: sunt mari probleme cu energia şi competitivitatea ei in Vestul Europei !
o Iar Austria, de ani de zile are o strategie de a avea cea mai mare companie de energie (gaze şi electricitate) din Sud-Estul Europei. Avind gazele din Marea Neagra (şi ale României si ale Bulgariei), avind deja cea mai mare centrala electrrica pe gaze in România şi inca una şi mai mare in construcţie (Mintia), cu preţul gazelor stabilit la Baumgarten, cine mai are interesul sa fie energie ieftina in România ?...este demonstrat de multi ani că ”price-setting-ul” la electricitate este stabilit de gaze !
o Dacă ne uitâm pe harta interconectarii A-H-RO-BG-GR, vom intelege mai bine toate astea de mai sus
o Si nu in ultimul rind: dintotdeuna, Austria a facut tot posibilul ca Romania să nu-si valorifice mai nimic din uriasul potenţial variat de resurse energetice şi de stocare CHEAP de care dispune I (Austria avind cca 7000 MW deja disponibili, pentru a face ”reglajul” Est-Vest, iar acest potenţial şi avantaj al Austriei, trebuie protejat şi consolidat in S-E Europei !)
In contextul celor de mai sus, singura soluţie pentru România (dar si statele balcanice) este ca ţara noastra, şi mai ales politicienii care ne visează ori ”hub energetic regional”, dar se duc la Comisia Europeana să cerşeasca ”mecanisme de compensare pentru preţurile mari la electricitate”, să pună mîna pe carte sau să intrebe prin stinga şi prin dreapta la cei care mai ştiu, să aplice principiile sănătoase de energy economics, care ne-ar zice că:
În condiţiile inelasticităţii relative a preţului la energie electrică, specific fiecărui stat şi presupunind condiţii perfecte de competiţie, producţia este determinată de costul marginalde producţie: companiile de energie vor produce cantitatea aditionala necesară, numai dacă costul extraproducţiei va fi mai mic decit preţul din piaţă.
Stiu, e greu de negociat de către politicienii care văd România ”hub energetic regional”, cu astfel de concepte gen inelasticitate, competiţie, costuri marginale, preţuri din piaţă, stocare, etc., etc., , aşa că, ori ”cerşesc mecanisme de compensare”, ori ”liberalizează” (mai bine zis de-plafoneaza) aşa zisa ”piaţă de energie”.
Mai nou, cind toţi in România, care se mai pricep, cer să se construiască centrale mari de stocare a energiei CHEAP- singurele de capacitâţi mari la nivel TSO, potenţial local nedezvoltat, care conduc la scăderea preţului energiei !, şi permit si mai multe IRES în sistem, fostele guverne si actualul guvern se ocupă de:
- stocare cu baterii electrice, (în care ”investitorii” face ce vor şi unde vor), în special la nivel DSO, dar, marea problemă ramine stocarea la nivel TSO, care regleaza şi intern si mai ales extern, fluxurile de energie, cu mari efecte economice si financiare pozitive asupra pietei românesti de electrcitate !. O baterie electrică, are puteri/energii stocate mici/medii, dureaza 10-15 ani, este scumpa, este importată si trebuie reciclata. Un CHEAP, este cca 80% material local, dureaza cel putin 80 de ani, are puteri mari si foarte mari şi este ecologică
- iar mai nou, noul Guvern si noul ministru al Energiei, în loc să se ocupe de stocarea de capacităţi mari CHEAP (incepută firav de precedentul ministru al energiei) devine agent imobiliar – adică vrea sa concesioneze terenuri şi lacuri din patrimoniul Min.Energiei, Hidroelectrica, Statului, ”către investitori care si-au manifestat interesul pentru constructia CHEAP”. In felul acesta, scapă de durerea de cap cu aceasta problemă, şi o paseaza ”investitorilor”. Tot aşa, unii se intreabă din nou, in mod parsiv de curioşi, cum de MVM (companie de stat maghiară, deţinută de statul maghiar şi care jinduieşte la activele EON din Nordul Transilvaniei), are scris clar in strategia lor de extindere in Balcani, că au prevazut pînă in 2035, construcţia unei CHEAP de cca 700 MW. Uitindu-ne pe harta Ungariei (mici), nu putem observa nici un deal mai acătării care să permită o aşa constructie a unui CHEAP
România are un potenţial imens competitiv pe termen mediu şi lung, de realizare a ”costurilor marginale de productie printre cele mai scăzute din UE” , fără mari probleme, fără mari interconectări europene mai mult decît e necesar.. Datele de mai jos,confirma corectitudinea celor menţionate în articolul din ZF, dar, şi furnizează concluzii relevante pentru ce măsuri ar trebui luate pentru scaderea preţurilor la energie.
- importul are preţ aproape dublu, iar cantitativ (egal cu toata productia eoliana !), este de cca 6 ori mai mare decit exportul ! (deci, nu vorbim de ”contaminarea facturilor” ci de ”intoxicarea facturilor”)
- mai vedem că in afară de import, gazul este cel care dicteaza preţul marginal, (iar ”ceilalţi” se iau după el şi se ”aliniază” pe ”preţul marginal”, că aşa e piaţa)
- de aici, apare o altă intrebare interesantă: ce se va intimpla în viitor, după ce ne luăm după CE şi inchidem cărbunii- cca 1000 MW şi-i inlocuim cu cca 3500 MW cicluri combinate pe gaze. Răspuns: preţurile vor creşte !
Solutii ? Numai din cifrele de mai sus, se desprind urmatoarele:
- dacă statul tot are in gestiune cca 55%-60% din capacitâţile competitive, atunci, să comaseze unitatile monocombustibili, intr-o unitate integrată, Hidro-Nuclear-Gaz (CHP+Făntănele)-Coal. Vă daţi seama cîte bugete dispar pentru Consilii de Administraţie, Supraveghere, Consiliere Optimizare fiscala, etc., etc. şi mai ales, uşurinţa guvernanţei corporative şi energie Cf. Reg. 2018/1999 ?. Dar, mai ales, vă daţi seama că vom avea o companie care poate concura cu succes in zona S-E Europei (ce, pe aici, să existe doar PPC-din Grecia, MVM -din Ungaria şi OMV- din Austria ?...România unde e ?...e în ”piaţa europeană a electricităţii”
- întocmeste cu adevarat o analiza pentru identificarea unui plan de investitii pe termen lung pentru determnarea costului marginal cel mai scăzut de producţie a energiei electrice, care să acopere consumul României (tot cf. Reg. Guvernanţa croporativă !)
- atunci, vom putea planifica şi realiza construirea a 2000-3000 MW CHEAP, făcute de această companie (care va avea şi resursele financiare) şi nu de ”investitori” cărora să li se concesioneze lacuri, riuri şi terenuri (niciodata ”nu ieşi mai ieftin, dacă altcineva iţi face ceva ce ar trebui să faci tu”, sau, tot cum zice o vorbă din bătrîni: ”ce poţi face cu măna ta e bun făcut”)
Păcat insă că România este condusă de nişte politicieni politici, ca şi organizaţiile si instituţiile ce ţin de energie şi merge cu cerşitul la Bruxelles pentru energie ieftina din Vest care nu mai ajunge la noi.
Nu va ajunge niciodata ! De ce ? Pentru simplul motiv ca nu am cunoştinţă de vreun stat, chiar membru al UE, care să-şi propună premeditat, să-şi asigure necesarul de energie prin importuri şi să devină dependent de altcineva. Insa, securizarea resurselor altui stat – da !- asta se poate şi se şi face ”în free market”.
