Recent apărută, analiza pe trimestrul trei 2024 a publicaţiei Global Immigration Trends and Highlights, relevă imaginea la zi a evoluţiei imigraţiei corporative la nivel mondial, informaţiile fiind relevante pentru politicile care au fost propuse ori chiar sunt aplicate în jurisdicţiile-cheie din regiunile America, Asia-Pacific şi regiunea EMEIA (Europa, Orientul Mijlociu, India, Africa). Vorbim despre reforme legislative majore în mai multe ţări şi iniţiativele privind digitalizarea proceselor de aplicare, dar şi despre impactul geopoliticii asupra politicii de imigrare şi aspecte colaterale.
Contextul este unul în care mai multe state europene şi-au actualizat politicile privind imigraţia, pe fondul necesităţii rezolvării mai multor probleme, simultan: nevoia de forţă de muncă din exterior, în special în domeniile care nu au nevoie de înaltă calificare, iar pe de altă parte, fenomenul imigraţionist vine la pachet cu o serie de aspecte sociale, economice şi politice, cărora Europa trebuie să le găsească soluţii echitabile şi echilibrate.
Politica UE privind migraţia şi azilul
UE a dezvoltat SECA (Sistemului European Comun de Azil), care include reguli comune pentru procedurile de azil, cu scopul de a oferi o abordare unitară în materie de azil, care stabileşte , standarde pentru condiţiile de primire a solicitanţilor de azil şi criterii pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil (Regulamentul Dublin). În septembrie 2020, Comisia Europeană a propus un nou Pact European privind Migraţia şi Azilul, care vizează o gestionare mai eficientă a migraţiei. Pactul include propuneri pentru proceduri de azil şi returnare mai rapide, un mecanism de solidaritate între statele membre şi parteneriate consolidate cu ţările de origine şi de tranzit. Agenţia Europeană pentru Garda de Frontieră şi Coastă (Frontex) joacă un rol-cheie în gestionarea frontierelor externe ale UE şi în combaterea migraţiei ilegale.
Restricţii şi măsuri de control
UE menţine un sistem de control al frontierelor externe pentru a gestiona intrarea persoanelor în spaţiul Schengen. Aceasta include verificări sistematice şi evaluarea riscurilor de Securitate. SIS este o bază de date care permite schimbul de informaţii între statele membre despre persoanele care pot reprezenta o ameninţare la adresa securităţii sau care sunt căutate în legătură cu infracţiuni. UE a încheiat şi acorduri de readmisie cu ţările de origine şi de tranzit, care obligă aceste ţări să-şi primească înapoi cetăţenii care nu au dreptul de a rămâne în UE. În situaţii de criză, cum ar fi pandemia COVID-19, statele membre pot introduce controale temporare la frontierele interne şi pot impune restricţii de călătorie.
Politica UE privind migraţia este adesea subiectul unor dezbateri intense. Organizaţiile pentru drepturile omului şi grupurile de advocacy susţin că UE trebuie să îmbunătăţească condiţiile de primire a solicitanţilor de azil şi să asigure că procedurile de azil sunt echitabile şi accesibile.
Noi politici pentru acoperirea deficitelor de competenţe
Mai multe jurisdicţii au lansat sau intenţionează să lanseze noi vize şi permise pentru talentele înalt calificate (Australia, Mauritius), iar majoritatea statelor europene au simplificat cerinţele pentru solicitanţii de Carte Albastră, în conformitate cu Directiva revizuită privind Cartea Albastră a UE. Alte guverne au luat măsuri pentru a-şi reduce dependenţa de lucrătorii străini (Oman, Marea Britanie) şi pentru a efectua verificări mai stricte şi controale de conformitate mai stricte (Finlanda, Polonia) ori au introdus noi cerinţe pentru angajatori, inclusiv inspecţii mai riguroase pentru evaluarea impactului asupra pieţei muncii (Canada) şi o examinare mai atentă a cererilor (Noua Zeelandă).
UE a amânat sine die lansarea sistemului său de intrare/ieşire (EES), prevăzută iniţial pentru luna noiembrie 2024, în timp ce Thailanda, Israel şi Marea Britanie intenţionează să introducă (ori să extindă utilizarea) sisteme de autorizare electronică a călătoriilor (ETA) la sfârşitul anului 2024 sau în 2025.
Politici naţionale privind imigraţia
La nivelul Uniunii Europene se observă, în rândul unora dintre statele membre, tentative de adoptare a unor noi sisteme şi modalităţi de a controla mai bine fenomenul imigraţionist. Finlanda a început să efectueze verificări automate ale conformităţii în materie de imigraţie a specialiştilor străini eligibili care deţin permise de şedere şi a introdus, cerinţe mai stricte de depunere a cererilor pentru permise de şedere. În Irlanda, Legea 2024 privind permisele de muncă introduce noi măsuri şi procese simplificate pentru solicitanţii şi titularii de permise de muncă din afara SEE, Luxemburg şi Ţările de Jos şi-au simplificat legislaţia privind cardurile albastre UE, inclusiv reducerea cerinţei privind salariul minim pentru solicitanţi şi relaxarea cerinţelor educaţionale.
La polul opus, Polonia va creşte numărul controalelor de conformitate în materie de imigraţie precum şi controalele în legătură cu Directiva UE privind lucrătorii detaşaţi, vizitatorii de afaceri străini şi lucrătorii din ţară. Lituania a luat măsuri pentru a întări controlul la frontieră şi a construit bariere fizice pentru a preveni trecerile ilegale. Suedia a anunţat că intenţionează să numească un anchetator care să propună reglementări mai stricte privind eliberarea permiselor de şedere membrilor de familie a titularilor acestor premise, iar în Parlament a fost prezentat un proiect de lege care propune simplificarea cerinţelor de solicitare pentru solicitanţii de Carte Albastră a UE.
Ce se întâmplă în România
Reglementările locale sunt deja destul de stricte, cele mai recente modificări din 2024 fiind stabilite prin Legea 28/2024, în vigoare din 8 martie a.c., şi, respectiv, OUG 25/2024. Legea rezolvă câteva aspecte importante în legislaţie privind regimul forţei de muncă străine înalt calificate, în acord cu prevederile Directivei UE 2021/1883 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octombrie 2021 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe pentru ocuparea locurilor de muncă înalt calificate. Noile reglementări schimbă modul în care angajatorii din România recrutează şi gestionează lucrătorii foarte calificaţi din ţările terţe. OUG 25/2024 a fost adoptată ca urmare a Deciziei (UE) 2024/2010 a Consiliului din 30 decembrie 2023 privind aplicarea integrală a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria şi în România, fiind eliminate controalele asupra persoanelor, la frontierele aeriene şi maritime ale Bulgariei şi României.
În concluzie, politicile UE privind imigranţii şi restricţiile asociate sunt într-o permanentă adaptare la provocările globale şi regionale, în ideea de a găsi acel echilibru necesar între protejarea drepturilor migranţilor şi menţinerea securităţii şi ordinii în spaţiul său teritorial. Totuşi, aceste politici rămân un subiect de dezbatere intensă şi de evoluţie continuă.
Uniunea Europeană (UE) se confruntă cu provocări complexe în gestionarea migraţiei şi a solicitărilor de azil, iar politicile sale reflectă o încercare de a echilibra respectarea drepturilor omului cu securitatea frontierelor şi gestionarea fluxurilor migratorii.
Corina Mîndoiu, Partener, People Advisory Services, EY România
Iulian Pasniciuc, Director, People Advisory Services, Global Immigration, EY România
