Companiile private sunt mai productive. Prezenţa capitalului străin contează.
Diferenţele de productivitate dintre firmele din România nu sunt determinate doar de dimensiune, aşa cum s-ar fi putut înţelege din primul articol al acestei serii, ci şi de natura capitalului.
Proprietatea companiei (dacă este privată sau de stat, dacă are capital majoritar autohton sau străin) influenţează eficienţa cu care sunt utilizate resursele – spuneţi-i productivitate – după cum arată raportul dintre cifra de afaceri generată anual şi numărul de salariaţi:
- Companii de stat: 379.000 lei/salariat
- Firme private autohtone: 501.000 lei/salariat
- Firme private (total): 632.000 lei/salariat
- Firme private străine: 960.000 lei/salariat
Firmele private cu capital străin sunt cele mai productive. Un angajat într-o companie cu capital majoritar străin generează, în medie, aproape dublu faţă de unul dintr-o firmă privată românească şi de peste 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o companie de stat (iar asta în condiţiile în care multe companii de stat operează monopoluri). Această diferenţă nu este întâmplătoare. Capitalul străin aduce cele mai bune practici manageriale, tehnologii moderne, acces la pieţe globale şi o disciplină operaţională superioară.
De asemenea, majoritatea firmelor cu capital străin sunt şi de dimensiuni mai mari, ceea ce le permite să beneficieze de efectele economiilor de scară, de investiţii constante în eficientizare şi de acces mai facil la finanţare. Pe lângă resursele de capital, aceste companii tind să atragă şi forţa de muncă înalt calificată, ulterior investind puternic în training şi dezvoltarea profesională a angajaţilor. Pe de altă parte, majoritatea firmelor autohtone sunt micro sau mici, operează cu resurse limitate şi întâmpină dificultăţi în a găsi/reţine personal cu înaltă calificare, atât din cauza ofertei limitate, cât şi a capacităţii financiare reduse de a oferi salarii la nivelul companiilor cu capital străin.
Există însă o divergenţă: salariile în companiile de stat sunt comparabile cu cele din multinaţionale şi mai ridicate decât în firmele private autohtone, deşi productivitatea este sensibil mai redusă. Aşadar un angajat dintr-o firmă străină produce de 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o firmă de stat, în timp ce salariile lor sunt aproape egale. Salariile mari din sectorul de stat pot crea presiune pe piaţa muncii (prin ceea ce economiştii numesc efect de demonstraţie), obligând firmele private autohtone să concureze cu un angajator care nu depinde neapărat de eficienţă.
În ansamblu, sectorul privat depăşeşte clar companiile de stat la capitolul productivitate. Chiar şi atunci când analizăm doar firmele private autohtone, media productivităţii este cu mult peste cea a companiilor de stat. Deşi multe firme de stat sunt mari ca număr de angajaţi (aproximativ 240.000 de salariaţi în 1.200 de firme, în medie 200 de salariaţi la o companie de stat), acest lucru nu se traduce automat într-o productivitate ridicată. Am arătat în secţiunea precedentă că, în general, dimensiunea companiilor este corelată cu productivitatea. Companiile de stat sunt excepţia: când vine vorba de acestea, mărimea în sine nu garantează productivitatea ridicată.
Privind datele, o altă anomalie care iese în evidenţă este productivitatea scăzută a companiilor de stat combinată cu profituri mari. Explicaţia stă în poziţia strategică a unor companii-cheie din portofoliul statului. Multe dintre ele operează în domenii monopoliste sau cu acces privilegiat la anumite resurse naturale. În aceste cazuri, profitabilitatea nu vine din eficienţa operaţională, ci din poziţia dominantă pe piaţă.
Perspectiva este obturată de faptul că o parte consistentă a rezultatului net al sectorului de stat este generată de un singur gigant, care concentrează peste 40% din profitul total al companiilor publice. Fără acesta, poza ar fi alta. Un asemenea „outlier” creează iluzia unei performanţe solide a întregului sector, deşi, în realitate, multe dintre companiile de stat operează pe pierdere. O bună parte din profitul raportat de companiile de stat nu se traduce în investiţii pentru creşterea eficienţei, ci este redirecţionat sub formă de dividende către bugetul de stat, deci pentru finanţarea cheltuielilor curente ale statului.
Este probabil că lipsa competiţiei directe, rigiditatea administrativă şi ineficienţele operaţionale afectează performanţa companiilor de stat. În multe cazuri, aceste firme funcţionează fără presiunea de a optimiza costurile sau de a creşte eficienţa. În contrast, firmele cu capital străin operează în medii puternic concurenţiale şi complexe, sunt conectate la lanţuri de producţie globale, folosesc tehnologii moderne şi zilnic înfruntă cel mai greu de mulţumit client: piaţa.
Astfel, în cazul companiilor de stat, creşterea transparenţei şi profesionalizarea managementului sunt paşi imperios necesari. Listarea la bursă (cum s-a întâmplat cu Hidroelectrica) este un model de urmat pentru că oferă companiei acces la capital şi o pune sub disciplina şi scrutinizarea pieţei şi a acţionarilor. Există chiar un jalon în PNRR ce vizează reformarea guvernanţei acestor companii, ceea ce ar putea aduce îmbunătăţiri evidente.
Concluzia este că diferenţele de productivitate nu sunt întâmplătoare. Firmele cu capital majoritar străin performează mai bine, pentru că sunt mai bine integrate într-un sistem care recompensează eficienţa, inovaţia şi competitivitatea.
Asta nu înseamnă că nu există oportunităţi pentru companiile autohtone, ecartul putând fi recuperat prin investiţii, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare şi integrarea în pieţele globale. În cele din urmă, diferenţa nu o face naţionalitatea capitalului, ci eficienţa cu care este pus la lucru. Nu cred să existe obstacole de netrecut pentru companiile autohtone. Capitalul curge acolo unde este cel mai bine pus la treabă.
Să îţi iubeşti ţara înseamnă să îţi doreşti să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolaţionism sau autarhie. Suveranismul fără liberalism nu poate aduce decât regres, cei peste 1,1 milioane de români ce lucrează în multinaţionale ar trebui să ştie mai bine. Pentru prosperitate este nevoie de eficienţă, productivitate, cooperare internaţională şi integrare în pieţele europene şi globale, capital şi muncă. Companiile cu capital privat (autohton şi străin) fac România mai prosperă.
Notă: Analiza de faţă se bazează pe datele oficiale pentru anul 2023 şi urmăreşte productivitatea muncii în România printr-un indicator simplu, dar, cred eu, relevant: cifra de afaceri per salariat (CA/salariat). Acest raport reflectă valoarea economică generată, în medie, de fiecare angajat într-o companie activă, oferind o imagine de ansamblu asupra eficienţei diferitelor tipuri de firme. Iar diferenţele sunt mari şi greu de ignorat.
Pentru a asigura o comparaţie relevantă, au fost incluse doar companiile care au realizat cifră de afaceri nenulă, excluzând firmele inactive sau cele care nu au raportat venituri. De asemenea, nu sunt incluse PFA-urile, sau alte forme similare de organizare, nici lucrătorii din administraţia publică sau cei care muncesc pentru companii străine în afara ţării.
În analiză am inclus şi costurile salariale, care reflectă efortul total al companiilor pentru remunerarea angajaţilor, incluzând salariile brute, tichetele, primele şi alte beneficii, raportate la numărul de salariaţi.
Desigur, fiecare firmă este diferită, iar media ascunde variaţii ample între sectoare şi companii individuale. Ştim exemplul lui Moisil, ştim că media ascunde multe, dar scopul acestei analize este să ofere o perspectivă generală asupra modului în care diferite tipuri de companii contribuie la bunăstarea societăţii.
Un alt detaliu relevant este că, din totalul firmelor din România, aproximativ 170.000 de companii au declarat cifra de afaceri 0. Analiza de faţă se concentrează strict pe companiile care au generat venituri în 2023 şi se bazează pe cifrele oficiale declarate către autoritatea fiscală, fără a include eventuala economie gri.
Cristian I. Popa, CFA este membru al Consiliului de administraţie al BNR. Opinia prezentă îi aparţine autorului şi nu reprezintă poziţia Băncii Naţionale a României.
