Citeam un articol care spunea: „Fiţi atenţi, am un plan de salvare, nu râdeţi. Haideţi să cumpărăm în 2025, fiecare dintre noi, o maşină nouă fabricată în Uniunea Europeană.” Am râs, am râs amar. Îmi place prezumţia că fiecare dintre noi are bani de o maşină nouă şi, mai ales, una scumpă, din UE, într-o perioadă în care vremurile sunt grele, chiar şi pentru mărcile de lux din Europa.
De ce sunt maşinile din UE mai scumpe? Plătim mai mult pentru calitate sau pentru greşelile altora?
Vremurile bune nasc oameni slabi, iar vremurile grele nasc oameni puternici. UE a trăit vremuri bune şi a produs conducatori slabi, care au refuzat să să adapteze şi au rămas blocaţi în vechile modele de afaceri.
În timp ce Tesla şi producătorii chinezi inovau, producătorii europeni găseau metode de a amăgi clienţii. Mărcile de lux europene găseau modalităţi de a stoarce bani suplimentari de la clienţi, oferind dotări care puteau fi activate doar cu abonament lunar, pentru că veniturile din vânzarea maşinilor şi pieselor nu mai erau suficiente, deşi aveau profituri uriaşe. Volkswagen inova în păcălirea testelor de poluare din SUA. De ce să plătim noi pentru incompetenţa altora? Noi ne-am făcut treaba: am fost cetăţeni model, plătim taxe verzi, mergem cu sticlele la reciclat, avem maşini care nu poluează mult si care costa mai mult. De ce ar trebui să îi ajutăm, să întreţinem acest sistem? Este exact ce a făcut şi UE – a continuat să susţină un model care nu mai funcţiona.
Putem să recunoaştem că am fost depăşiţi şi să ne adaptăm sau putem continua să ne minţim şi să încercăm protecţionismul, cu taxe vamale mari şi restricţii, care nu ajută cu nimic, pentru că se aplică doar în UE.
Companiile europene exportă, iar asta înseamnă că se vor confrunta direct, pe teren străin, cu competiţia. Chiar dacă maşina este fabricată în UE, multe componente sunt produse în China, de unde importăm masiv şi de care am devenit dependenţi. Aşa că nu cred că suntem în poziţia de a impune taxe mari Chinei.
Ce se întâmplă în industria auto se întâmplă şi în multe alte industrii din UE, unde politicienii par că nu ar fi votaţi de europeni. În timp ce SUA şi China inovează, UE se concentrează pe birocratizarea inovaţiilor altora şi se preocupă de detalii precum legarea dopului de PET. În loc să stimuleze progresul tehnologic, Uniunea Europeană pare mai interesată să pună piedici propriilor companii prin suprareglementări. Impunem taxe verzi în UE, producătorii pleacă sau produc scump, iar apoi importăm mai ieftin din China, care poluează aceeaşi planetă pe care se află şi UE. Dacă avem o piaţă globală, trebuie să avem şi reguli globale.
Dacă UE vrea să concureze cu China şi SUA, trebuie să joace după aceleaşi reguli, altfel va ajunge să lucreze pentru China.
Marius Alexe este membru în consiliile de administraţie ale producătorului de îngrăşăminte organice Norofert (NRF), producătorului de lactate Bonas (BONA) şi retailerului de materiale de construcţii MAM Bricolaj (MAM). La primele două companii deţine participaţii de 12%, respectiv 11% din capitalul social, conform datelor Depozitarului Central de la 30 iunie.
