Într-un ziar rusesc s-a scris că generalissimul Stalin i-a dat compozitorului Şostakovici un autoturism Volga. Asta era ştirea oficială. Realitatea era că nu era Volga, era bicicletă, şi nu i-au dat-o, ci i-au luat-o…
Din motive care imi scapa, evolutia economiei romanesti e prezentata in culori foarte vii si in tuse foarte optimiste: PIB-ul a crescut, romanii sunt mai bogati, inflatia e in scadere, imobiliarele si bursa aduc profituri investitorilor samd.
Cifrele reliefate de analiza ultimilor 17 ani ne arata insa o cu totul alta realitate:
Cresterea PIB a fost inferioara ratei de crestere a masei monetare, atat in lei, cat si calculat in euro, in termeni reali vorbim de o scadere de cca 30%. Fara a intra in prea multe detalii, e suficient sa precizam ca masa monetara a evoluat de la cca 106 la cca 670 miliarde lei, PIB de la 343 la 1.600 miliarde lei, iar cursul de schimb a crescut de la 3,33 la 4,93 lei / euro.
Soldul conturilor curente si depozitelor firmelor a scazut in termeni reali, de asemenea cu aproape 30%, asa cum reiese din informatiile disponibile pe site-ul BNR.
Salariul mediu a crescut si el intr-un ritm inferior cu cca 35% celui de crestere a masei monetare (chiar si intr-o evaluare in euro), de la 1.400 lei la 7.300 lei.
Pensia medie – evolutie de la 400 la 2.150 lei, adica o crestere inferioara cu 15-20% volumului de bani, deci o scadere in termeni reali in raport cu inflatia monetara.
Grosul taxelor, adica bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale au crescut in total de la 78 la 387 de miliarde, deci cu aproape 30% mai mult decat masa monetara, deci decat inflatia, crsterea generala preturilor (efectul inflatiei) fiind, in general, ca nivel, foarte apropiata de aceasta.
Populatia este ceva mai indatorata in termeni reali, datoria publica a explodat de la 73 la 783 miliarde lei, a crescut de peste 10 ori, ritmul de crestere al acesteia fiind cu mult mai ridicat comparativ cu rata de crestere a masei monetare.
Atat randamentul investitiilor imobiliare (evidentiat atat de diferentele de pret pe metru patrat de numai cateva sute de euro, cat si de profiturile reale din chirii), precum si cel al celor bursiere (a se vedea evolutiile indicilor BET si S&P 500, de la 8.500 la 18.000, respective de la 1.500 la 4.500) a fost inferior scaderii puterii de cumparare a banilor din tot acest timp.
Euro si dolarul s-au apreciat cu 50, respectiv cu 80% in raport cu leul, moneda in care romanii isi primesc principalele surse de venit – salariile si pensiile.
Dobanzile la depozite au fost si ele in cea mai mare parte a timpului real negative, net inferioare ritmului inflatiei monetare, deci cumpatatii prudenti au pierdut din valoarea timpului lor limitat si neregenerabil oferit altora (prin munca) in trecut.
Singurii indicatori care releva o evolutie usor real pozitiva sunt cei privind numerarul din circulatie, soldurile conturilor curente si al depozitelor la vedere si la termen ale populatiei, precum si evolutia pretului aurului (de la 55 la 355 lei / gram) - care a tinut ritmul de crestere al masei monetare, indiferent de exprimarea in lei sau in euro a tuturor valorilor relevante. Este clar insa ca acest usor surplus e polarizat, pentru ca din salariile si pensiile medii, in conditiile in care consumul nu a scazut, nu prea aveai cum sa pui deoparte.
Banii noi generati s-au dus probabil catre stat (catre salariatii si catre furnizorii acestuia), catre marile companii a caror cifra de afaceri a crescut (in cazul primelor 10, cel putin) cu peste 30% numai in ultimul an si catre actionarii acestora.
Si in tot acest timp de 17 ani resursele noastre naturale s-au mai si imputinat. Ca si timpul nostru ramas de trait pe Pamant. Deci nu prea am avut spor, cel putin nu majoritatea.
Carevasăzică, mai usor cu discursurile triumfaliste, realitatea fiind ca majoritatea romanilor au fost saraciti in termeni reali, cel putin in ultimii 17 ani supusi analizei.
Chiar si daca am ajusta rata reala a cresterii preturilor cu cca 2% anual in raport cu inflatia monetara si tot am ajunge la ideea ca – per global si in majoritate – suntem mai saraci.
Iar singura forma reala de prezervare a valorii, a puterii de cumparare, a fost in tot acest timp aurul – adica o resursa naturala finita si neregenerabila, cu caracteristici de ban real, a carei prelucrare pentru a ajunge la forma pretabila investitiei presupune o cantitate redusa de manopera.
