Începând cu 1 ianuarie 2026, Mecanismul de Ajustare la Frontieră pentru Carbon (CBAM) intră în regim definitiv, marcând trecerea de la simpla raportare la aplicarea efectivă a costului carbonului pentru importurile cu emisii ridicate – cum sunt oţelul, cimentul, îngrăşămintele chimice şi energia electrică - către Uniunea Europeană. În acest cadru, importatorii vor fi obligaţi să achiziţioneze certificare CBAM, al căror preţ este aliniat la valoarea certificatelor EU ETS.
Pentru companiile din România, mecanismul va determina creşterea costurilor pentru produsele din aceste categorii importate din ţări non-UE. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2024, România a importat oţel şi produse din oţel, aluminiu, ciment şi îngrăşăminte chimice în valoare totală de circa 3,8 miliarde de euro din afara UE, reprezentând peste o treime din valoarea totală a importurilor de astfel de produse. Turcia a fost principala sursă a acestor importuri, cu o valoare totală de peste 930 de milioane de euro.
Creşterea progresivă a procentului de compensare a emisiilor – de la nivelul iniţial de 2,5% în 2026 la 100% în 2034 - împreună cu evoluţia anticipată a preţului certificatelor EU ETS, estimat să urce de la 70-90 euro/tonă în prezent la 120-200 euro/tonă în perioada 2030-2035, va amplifica semnificativ costurile suportate de importatori, de la câteva milioane de euro în primul an de aplicare la câteva sute de milioane anual după 2030. În plus, aria de aplicare a CBAM va fi extinsă treptat şi către alte categorii de produse importate.
Care este scopul acestui mecanism?
Mecanismul de Ajustare la Frontieră pentru Carbon (CBAM) a fost adoptat formal în 2023 după negocieri politice intense şi uneori conflictuale între statele membre, industrie şi instituţiile europene. Scopul mecanismului este de a proteja producătorii industriali din UE, care vor avea de suportat costuri tot mai mari aferente emisiilor de dioxid de carbon în următorii ani, de concurenţa producătorilor din afara UE, care nu au aceste costuri.
Deşi mecanismul a suferit modificări succesive, UE a rămas fermă în aplicarea strategiei sale de „level playing field” climatic. Astfel, după doi ani de regim tranzitoriu, în care companiile au depus declaraţii fără obligaţii financiare, CBAM a intrat în etapa definitivă la 1 ianuarie 2026, marcând un moment decisiv pentru comerţul european cu produse intens poluante. Intrarea în vigoare a regimului definitiv s-a realizat prin interconectarea registrului european CBAM Registry cu sistemele vamale naţionale, TARIC şi EU Customs Single Window.
Romania este în top după volumul importurilor supuse CBAM
Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, în prima săptămână a anului, peste 12.000 de operatori au depus cereri de autorizare, dintre care mai mult de 4.100 au fost deja autorizaţi. În acelaşi interval, autorităţile vamale din statele membre au validat automat 10.483 declaraţii vamale pentru bunuri CBAM, corespunzând unui volum aproximativ de 1,655 milioane de tone de bunuri importate.
Structura pe sectoare confirmă profilul anticipat încă din analizele tranzitorii: fierul şi oţelul au reprezentat 98% din totalul volumelor declarate, urmate la mare distanţă de îngrăşăminte chimice (1,2%), ciment (0,5%) şi aluminiu (0,3%). În cazul electricităţii şi hidrogenului, datele raportate pentru această perioadă sunt încă incomplete, Comisia subliniind că absenţa volumelor reflectă stadiul preliminar al transmiterii informaţiilor şi nu inexistenţa tranzacţiilor. Această distribuţie sectorială validează, cel puţin în faza iniţială, estimările conform cărora CBAM va influenţa în mod prioritar sectoarele cu lanţuri de aprovizionare istorice şi dominate de importuri masive din ţări terţe.
Conform aceloraşi date ale Comisiei Europene, principalele ţări de origine pentru bunurile acoperite de CBAM au fost Turcia, China, India, Canada, Taiwan şi Vietnam, reflectând concentrarea globală a capacităţilor de producţie în sectoarele cu intensitate mare de carbon. În interiorul UE, statele membre care au înregistrat cele mai mari volume de bunuri CBAM importate în primele zile ale anului sunt Belgia, Spania, România, Ţările de Jos, Franţa şi Germania.
Poziţionarea României în top 3 economii europene din perspectiva volumelor declarate întăreşte concluzia că expunerea la mecanism este structural semnificativă şi necesită o adaptare rapidă atât la nivel de companii, cât şi la nivel de politici publice. Convergenţa acestor date timpurii oferă o imagine coerentă asupra intensităţii comerciale a perioadei post tranzitorii şi relevă faptul că sistemul CBAM a devenit un instrument operaţional, cu impact imediat asupra fluxurilor transfrontaliere.
Cum trebuie să se pregătească companiile pentru aplicarea CBAM?
Regimul definitiv CBAM, aplicabil din 1 ianuarie 2026, introduce un set de obligaţii legale ferme pentru importatorii de bunuri cu emisii ridicate.
În primul rând, companiile care intenţionează să importe bunuri din sfera de aplicare a CBAM trebuie să obţină statutul de declarant autorizat, condiţie indispensabilă pentru menţinerea fluxului comercial. În absenţa acestei autorizări, importurile pot fi blocate sau supuse unor controale sporite. Cererea trebuie depusă până la 31 martie 2026 pentru a beneficia de perioada de continuitate prevăzută de Comisie.
Pentru pregătirea conformării la CBAM, un pas esenţial îl reprezintă cartografierea portofoliului de importuri: clasificarea produselor pe coduri NC, calcularea volumelor anuale şi verificarea depăşirii pragului de 50 de tone pe an, introdus începând cu 2026 ca limită pentru exceptarea micilor importatori de bunuri CBAM. Această regulă înlocuieşte vechiul prag valoric de 150 EUR per transport, oferind un criteriu cantitativ mai clar şi mai uşor de monitorizat. Hidrogenul şi electricitatea nu beneficiază de această excepţie, rămânând în continuare supuse obligaţiilor CBAM indiferent de cantitate.
În paralel, companiile trebuie să îşi definească responsabilităţile interne — de la colectarea datelor şi validarea informaţiilor furnizorilor, până la gestionarea relaţiei cu autorităţile — pentru a asigura un proces coerent şi complet de conformare.
Pe partea tehnică, companiile trebuie să intre într-o logică de colectare şi verificare riguroasă a datelor privind emisiile încorporate. Asta înseamnă solicitarea de metodologii clare, factori de emisie şi dovada trasabilităţii din partea furnizorilor din ţări terţe. Acolo unde datele lipsesc, trebuie anticipată utilizarea valorilor implicite, ceea ce poate creşte costul certificatelor.
Achiziţiile de certificate CBAM încep în februarie 2027 şi vor acoperi importurile din 2026
O schimbare majoră introdusă prin actele delegate şi de punere în aplicare din decembrie 2025 priveşte modul de achiziţie şi predare a certificatelor CBAM. Deşi certificatele pot fi cumpărate începând abia cu februarie 2027, obligaţia financiară aferentă importurilor din 2026 rămâne activă, întrucât până la 30 septembrie 2027 importatorii vor trebui să predea certificatele corespunzătoare emisiilor declarate pentru anul 2026.
Preţul certificatelor CBAM pentru anul de conformare 2026 va fi calculat pe baza mediei trimestriale a preţurilor EU ETS din 2026, iar ulterior va fi actualizat săptămânal. În 2025, preţurile EUA au variat în mod obişnuit între 60 şi 83 EUR pe tonă. Pe termen scurt, analiştii prevăd menţinerea intervalului 70–90 EUR, în linie cu tendinţele recente ale pieţei carbonului. Pe termen mai lung însă, pe măsură ce alocările gratuite din EU ETS sunt eliminate treptat şi mecanismele suplimentare de decarbonizare, precum ETS II, intră în vigoare, proiecţiile sugerează o creştere semnificativă a preţului carbonului, cu estimări ce ajung la 120–200 EUR pe tonă în perioada 2030–2035.
În acest context, pregătirea financiară reprezintă un alt pilon critic întrucât companiile trebuie să îşi pregătească din timp scenariile bugetare, analizele de expunere şi eventualele strategii de hedging, având în vedere că impactul financiar al CBAM devine semnificativ.
În următorii ani, mecanismul se va extinde şi la alte bunuri importate din afara UE
Pe termen mediu, obligaţiile legale vor deveni şi mai extinse, conform agendei legislative anunţate de Comisie şi susţinute prin evaluările de impact publicate în 2024–2025. Un element central îl reprezintă extinderea etapizata a listei de bunuri acoperite de CBAM la aproximativ 180 de produse, o modificare substanţială justificată prin analiza riscului de relocare a emisiilor către industriile downstream.
Extinderea este motivată de observaţia că anumite sectoare care nu sunt incluse în prezent, cum sunt produse prelucrate din oţel şi aluminiu, componente industriale, subansamble metalice sau materiale intermediare utilizate în construcţii şi echipamente, deţin o amprentă de carbon ridicată şi se confruntă cu o competiţie globală intensificată. Comisia argumentează că, în absenţa includerii acestor categorii, mecanismul ar rămâne parţial, iar costurile carbonului suportate de producătorii europeni din EU ETS ar continua să fie transferate către verigile superioare ale lanţurilor de valoare.
Dincolo de aceste modificări structurale, Comisia pregăteşte şi ajustări punctuale ale metodologiilor de calcul, inclusiv actualizarea valorilor implicite utilizate pentru ţările terţe care nu pot furniza date verificate, precum şi consolidarea regulilor privind verificarea independentă. Toate aceste evoluţii indică faptul că obligaţiile legale aferente CBAM vor deveni din ce în ce mai cuprinzătoare, iar companiile trebuie să se pregătească pentru un regim juridic mai complex, în care conformarea nu se va limita la raportare şi achiziţia de certificate, ci va include gestionarea întregului lanţ de aprovizionare în logica transparenţei climatice.
Adaptarea la CBAM, esenţială pentru menţinerea competitivităţii
Anul 2026 marchează momentul în care CBAM trece definitiv din zona de raportare tehnică într-un instrument cu consecinţe financiare directe şi semnificative. Regimul permanent aduce o arhitectură mai riguroasă, dar şi un nivel de predictibilitate pe care companiile îl solicitau de mult. În acest nou cadru, alegerile privind lanţul de aprovizionare si investiţiile industriale nu mai pot fi amânate sau tratate marginal, ci devin elemente centrale de gestiune a riscului şi competitivităţii.
În practică, această adaptare presupune nu doar conformitatea strictă cu noile obligaţii, ci şi o înţelegere riguroasă legislaţiei aferente, a implicărilor operaţionale, financiare şi vamale ale CBAM. Gestionarea acestor elemente, de la colectarea datelor şi verificarea furnizorilor până la recalibrarea contractelor şi simularea impactului bugetar, necesită o abordare structurată. Într-un cadru atât de tehnic şi în evoluţie accelerată, suportul metodologic şi tehnic devine un element esenţial.
Ana Maria Iordache, Partener D&B David şi Baias
Florin Neagoe, Senior Manager, PwC România
Ecaterina Boca, Senior Manager, PwC România
