ZF 24

Opinie PwC România: Valorificarea potenţialului României în domeniul dronelor de apărare: De la achiziţii strategice la inovaţie locală

Opinie PwC România: Valorificarea potenţialului...
21.05.2025, 11:41 194

Transformarea tehnologică accelerată a dronelor militare, devenite instrumente esenţiale în conflictele militare, a declanşat o cursă globală pentru pozitionare strategică în domeniul apărării, iar Europa răspunde prin investiţii coordonate în inovaţie şi capacităţii proprii de producţie, într-o piaţă estimată să depăşească 21,5 miliarde de dolari până în 2030, comparativ cu 12,2 miliarde de dolari în 2023.

Iniţiative europene precum Fondul European de Apărare, Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO) şi programele de inovare NATO sprijină activ cercetarea, achiziţiile coordonate şi integrarea industrială la nivel regional.

Dacă iniţial erau percepute ca instrumente auxiliare pentru supraveghere sau recunoaştere la distanţă, Unmanned Aerial Vehicles (UAV-uri) au devenit elemente cheie ale arhitecturii militare moderne. Conflictele recente din Nagorno-Karabah, Siria şi, în mod special, Ucraina, au subliniat rolul esenţial al acestor instrumente, de la drone kamikaze FPV low-cost, utilizate pentru atacuri precise, şi până la muniţii loitering cu rază lungă de acţiune, comparabile cu rachetele de croazieră. În acelaşi timp, dronele navale au schimbat fundamental abordarea tradiţională a strategiilor maritime.

Industria din România: Extindere strategică prin achiziţii şi parteneriate

România a cunoscut o creştere semnificativă a bugetului apărării în ultimii ani, atingând 8,6 miliarde de euro în 2024 (2,3% din PIB). O parte considerabilă din această sumă este direcţionată către modernizarea Forţelor Armate, iar sistemele UAV sunt considerate una din priorităţile Planului de Înzestrare a Armatei 2025 – 2034. Scopul acestora este unul dual: de consolidare a capabilităţilor de ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance) şi de pregătire pentru operaţiuni militare cu acoperire completă (aeriană, terestră şi navală).

Pentru a accelera obţinerea acestor capabilităţi, România a încheiat o serie de parteneriate strategice:

  • Bayraktar TB2 (Turcia): În 2023, România a contractat Baykar pentru trei sisteme Bayraktar TB2 în valoare de peste 300 de milioane de dolari. Aceste drone din clasa MALE (Medium-Altitude Long-Endurance) vor îmbunătăţi capacităţile tactice de ISR ale forţelor române.
  • Watchkeeper X (Marea Britanie/Israel): Un acord-cadru semnat cu Elbit Systems şi Thales UK prevede livrarea a până la şapte sisteme Watchkeeper X, estimate la 410 milioane de dolari.
  • MQ-9B SeaGuardian (SUA): Marina Română integrează drone VTOL (Vertical Take-Off and Landing) prin achiziţii realizate cu sprijinul SUA. (Am corectat denumirea dronei, deoarece Marina Română foloseşte MQ-9B SeaGuardian, nu MQ-35 V-BAT)
  • Switchblade 300/600 (SUA): Statul Român a achiziţionat în 2024 aceste muniţii loitering, ce oferă capabilităţi rapide de reacţie în medii operaţionale dinamice.

În paralel cu aceste achiziţii, România îşi consolidează în mod activ capacităţile de apărare împotriva dronelor. În 2023, compania românească de tehnologie OVES Enterprise a încheiat un parteneriat cu MSI Defence Solutions (SUA) pentru dezvoltarea unor sisteme antidronă şi antirachetă bazate pe inteligenţă artificială. Aceste soluţii sunt adaptate mediilor de ameninţare din Europa de Est şi reflectă o capacitate autohtonă în creştere în cadrul segmentului extins de C-UAS.

Producţie internă şi ecosisteme de cercetare

Deşi achiziţiile externe răspund unor nevoi operaţionale pe termen scurt, România investeşte simultan în construirea unui ecosistem naţional de drone. Un moment important a fost lansarea, în noiembrie 2024, a unui program naţional de drone, ce vizează proiectarea şi fabricarea de UAV-uri din clasa MALE (Medium-altitude long-endurance), dezvoltate domestic.

În centrul acestei iniţiative se află Carfil Braşov, parte a grupului Romarm. În colaborare cu Periscope Aviation (SUA), Carfil urmează să producă şapte modele de drone, dintre care două până la sfârşitul anului 2025. Acestea includ variante pentru recunoaştere, VTOL şi loitering, atât pentru utilizare internă, cât şi pentru export. Primele două modele, denumite „Cuda” şi „Sirin”, au fost deja testate, iar primele 100 de unităţi sunt programate pentru producţie până la sfârşitul lui 2025. Carfil a inaugurat, de asemenea, un Centru de Pregătire pentru Piloţi de Drone, în parteneriat cu Défense Conseil International (Franţa).

Cercetarea şi dezvoltarea (R&D) joacă un rol esenţial în această tranziţie. INCAS (Institutul Naţional de Cercetare Aerospaţială) este activ implicat în dezvoltarea tehnologiilor UAV, cu accent pe materiale avansate, sisteme de propulsie şi avionică. Fiind un participant important în proiectele Fondului European de Apărare (EDF), INCAS conectează inovaţia românească la programele europene. Împreună, Carfil şi INCAS reprezintă fundaţia aspiraţiei României de a obţine o autonomie strategică mai mare în dezvoltarea de drone. Colaborările lor nu doar sprijină nevoile de apărare, ci creează şi bazele unei industrii dual-use competitiva, cu potenţial de export.

În paralel cu dezvoltarea tehnologică, România întăreşte şi cadrul său legislativ. O lege adoptată la începutul anului 2025 oferă Ministerului Apărării Naţionale autoritatea de a detecta şi neutraliza dronele neautorizate din spaţiul aerian naţional. Legea permite, de asemenea, forţelor NATO care operează pe teritoriul României să desfăşoare operaţiuni coordonate de tip counter-drone. România se aliniază, de asemenea, cu eforturile UE de standardizare a sistemelor Unmanned Traffic Management (UTM) şi U-Space, esenţiale pentru integrarea UAV-urilor militare şi civile într-un spaţiu aerian comun. Prin participarea sa la platforme NATO şi UE precum Alliance Ground Surveillance (AGS) şi PESCO – Next Gen Small RPAS, România contribuie la o viziune comună privind interoperabilitatea, standardizarea şi rezilienţa.

Perspectiva PwC: sprijinirea ecosistemului românesc de drone

Pe măsură ce România începe să-şi definească rolul în peisajul european al dronelor, de la achiziţii strategice la paşi concreţi în producţie, direcţia generala începe să se clarifice. Cu toate acestea, transformarea acestui avans într-o capacitate sustenabilă pe termen lung va necesita mai mult decât investiţii izolate. Tranziţia de la utilizator la dezvoltator şi producător de sisteme UAV avansate depinde de soluţionarea unui set de provocări structurale persistente care afecteaza tehnologia, industria, guvernanţa şi infrastructura.

Pregătirea tehnologică a României în dezvoltarea de drone militare se află încă într-o etapă incipientă. Deşi există eforturi interne, inclusiv o iniţiativă MALE UAV susţinută de guvern şi prototipuri de drone tactice realizate în mediul academic, puţine sisteme sunt aproape de implementare operaţională. Pentru a reduce decalajul dintre concept şi conformitatea cu standardele NATO, vor fi necesare investiţii pe termen lung în R&D, prototipare şi infrastructură de testare, care în prezent rămân fragmentate sau subutilizate.

Scalarea producţiei şi securizarea lanţurilor de aprovizionare continuă să reprezinte obstacole majore. Baza industrială a României nu este încă optimizată pentru asamblarea UAV-urilor la scară largă sau pentru sisteme de înaltă complexitate. Echipamentele învechite, lipsa reţelelor de furnizori şi dependenţa de componente critice importate, în special în domenii precum electronica, materialele compozite şi avionică, fac ca programele nationale să fie vulnerabile la întreruperi. Dezvoltarea unui ecosistem de producţie competitiv va necesita nu doar modernizarea fabricilor, ci şi construirea unor lanţuri de aprovizionare locale reziliente şi stimularea participării sectorului privat pe întreg lanţul valoric.

Ecosistemul de inovare nu are încă o direcţie coordonată. Deşi România dispune de instituţii academice solide şi de talente tehnice, nu există în prezent un centru naţional de inovare sau know-how dedicat sistemelor autonome. Activităţile de cercetare şi dezvoltare din universităţi, instituţii guvernamentale şi firme tech private operează adesea în mod izolat. Crearea unui centru naţional de inovare UAV care să faciliteze colaborarea între cercetarea în domeniul apărării şi sectorul tehnologic ar accelera progresul şi ar îmbunătăţi ecosistemul general de drone.

Navigarea proceselor de achiziţii şi finanţare rămâne dificilă pentru actorii locali. Cadrul legislativ este complex, iar accesarea unor programe precum SAFE (Security Action for Europe) sau ReArm Europe 2030 presupune expertiză specializată. În lipsa unei ghidări clare, multe firme locale întâmpină dificultăţi în corelarea inovaţiilor proprii cu procesele structurale de achiziţie sau în accesarea oportunităţilor externe de finanţare.

PwC dispune de o reţea globală extinsă de experţi şi colaborează cu Drone Powered Solutions, Centrul de Excelenţă al PwC Polonia. Începând din 2015, acest centru a livrat peste 150 de proiecte legate de drone, pe şase continente, asistând clienţi din sectorul public şi privat în integrarea UAV-urilor în operaţiunile proprii, dezvoltarea de reglementari, implementarea de platforme analitice şi optimizarea strategiilor de achiziţii. Fiecare piaţă naţională are propriile provocări şi oportunităţi, iar lecţiile învăţate din experienţele internaţionale în domeniul apărării, controlului frontierelor, infrastructurii şi producţiei pot oferi României o direcţie valoroasă în consolidarea propriului ecosistem de drone.

Autori: Siemon Smid, Director PwC Romania,  Ştefan Mărgăritescu, Senior Associate

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Cele mai citite ştiri